Fecioarele - Alex Michaelides – Editura Litera - recenzie

Fecioarele – Alex Michaelides – Editura Litera – recenzie

Titlu: Fecioarele
Editura: Litera
An apariție: București 2021
Titlu original: The maidens
Nr. Pagini: 380

  După bestseller-ul Pacienta tăcută, autorul cipriot Alex Michaelides revine în forță cu un nou roman crime-fiction, încărcat de elemente psihologice și nuanțe de thriller care a fost extrem de bine primit pe piața cititorilor acestui gen.

  Personajul principal al romanului este Mariana Andros, o psihoterapeută specializată pe terapia de grup, care la rândul său se luptă să depășească o traumă cumplită, moartea soțului său Sebastian, în urma unui accident petrecut în vacanță, pe insula grecească Naxos, la scurt timp după vizitarea ruinelor templului dedicat Demetrei, zeița recoltelor și a fiicei sale – Persefona, cea care avea să devină forțat zeița morții, soția zeului Hades.

Asta fusese greșeala ei? Oare zeița fusese cumva ofensată? Persefona era geloasă? Sau poate că se îndrăgostise la prima vedere de acel bărbat chipeș, poate că-l voise pentru ea și, așa cum ea însăși fusese odinioară luată cu forța, îl dusese pe lumea cealaltă? Într-un fel, asta părea mai ușor de îndurat – să dea vina pe supranatural pentru moartea lui Sebastian. Pe capriciul unei zeițe. Alternativa – că fusese fără sens, la întâmplare, că nu însemnase nimic – era mai mult decât putea să suporte.

   Starea de spirit a Marianei se înrăutățește în momentul în care nepoata sa, Zoe, studentă la Universitatea Cambridge, îi solicită ajutorul și suportul moral deoarece colega și prietena sa, Tara, a fost asasinată în campusul studențesc într-o manieră ritualică și criminalul nu a putut fi identificat.

După ce ai omorât un om nu mai e cale de întoarcere. Acum îmi dau seama de asta. Îmi dau seama că am devenit cu totul altcineva. E ca și cum te-ai naște din nou, presupun. Dar nu o naștere obișnuită – e o metamorfoză. Ceea ce răsare din cenușă nu e o pasăre Phoenix, ci o făptură mai urâtă, diformă, neputând să zboare, un prădător care își folosește ghearele ca să taie și să sfâșie.

  Luptându-se cu sentimentul de vinovăție, Zoe își abandonează pacienții și pleacă la Cambridge, cu intenția de a-și proteja nepoata și totodată cu dorința ascunsă de a descoperi cine este criminalul.
Zoe ne este prezentată ca o tânără inteligentă dar retrasă, profund încercată emoțional în urma pierderilor suferite de-a lungul timpului: ambii părinți, morți într-un accident petrecut în copilărie, Sebastian – unchiul preferat care împreună cu Mariana o crescuse după ce devenise orfană și în prezent Tara – cea mai bună prietenă a ei.

    Revenind la universitatea unde studiase cu ani în urmă, Mariana se luptă cu șuvoiul de amintiri care îi dau târcoale, firul narativ aducându-ne în prim plan povestea de dragoste dintre ea și Sebastian, alături de care trăise o frumoasă poveste de iubire pe care Mariana nu se simte capabilă să o depășească.

  Principalul suspect pe care Mariana îl ia în calcul este Edward Fosca, profesorul inteligent și charismatic care predă tragedie greacă în cadrul Universității și care este înconjurat de un grup select de studente – Fecioarele, frumoase și provenind din familii cu renume, grup din care făcuse parte și Tara, prietena lui Zoe.

   Când o a doua victimă, membră a aceluiași grup, este ucisă la fel ca Tara, în sufletul și mintea Marianei se declanșează o furie teribilă și o nevoie împinsă la extreme, de a dezlega misterul morților asociate mitului Persefonei, fecioara arhetipală, stăpână a luminii umbrelor, pe care o învinovățește tacit de moartea lui Sebastian.

Moartea nu-i era străină, îi însoțise pașii încă din copilărie – urmărind-o îndeaproape, plutind amenințător deasupra umărului ei. Uneori avea impresia că fusese blestemată de o zeiță răuvoitoare dintr-un mit grecesc să-i piardă pe toți pe care îi iubea.

  Folosind tehnica abaterii gândului de la personajele aparent nevinovate, care ulterior se dovedesc a fi niște minți psihopate sub acoperire, autorul ne poartă pe căi întortocheate capabile să crească intensitatea trăirilor și să ne mențină într-o stare de alertă.

  Este profesorul Edward Fosca vinovat? Va reuși Mariana să rezolve misterul înainte să fie prea târziu? Cât de pregătită este să își confrunte cele mai mari temeri atunci când este nevoită să își contureze propria poveste dintr-o altă perspectivă?

  Capitolele sunt scurte și lipsite de înflorituri inutile, ritmul este alert deși scriitura poate deveni fadă pe alocuri. Deznodământul capătă o întorsătură parțial intuitivă, mai ales dacă sunteți fani ai acestui gen de lectură și v-ați confruntat cu scenarii similare. O lectură ușoară dar captivantă, redată într-un stil simplu, accesibil. Personal, am rezonat mai mult cu romanul anterior al autorului – Pacienta tăcută, ale cărui personaje mi s-au părut mai bine conturate și povestea ceva mai intensă, îmbibată de un ușor zvâc, pe care nu l-am regăsit aici așa cum mă așteptam.

  O carte interesantă, care oferă cititorului posibilitatea de a jongla mental printre diverse scenarii cu intenția de a descoperi criminalul înaintea personajului principal.

Cartea Fecioarele este disponibilă pe site-ul Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

***Dana Nichițelea (Dana)*** – sunt absolventă de studii psiho-sociale, mamă, devoratoare de cărți, pasionată de filme și cești de cafea aromată, îmi plac plimbările lungi și singuratice pe care le alternez cu reuniuni vesele între prieteni dragi, prăjiturile cu ciocolată și diminețile leneșe. Aleg să mă mențin mereu ocupată desfășurând simultan activități diverse. Mă relaxează conversațiile cu persoane lipsite de false pudori, pentru care sarcasmul, ironia si o doză de cinism, nu reprezintă un punct de cotitură. Am debutat în februarie 2020 la Editura Heyday Books, Bacău cu volumul de proză scurtă “Povestea funcționarului care a devenit cuier”, sunt co-autor în cadrul colecţiei de nuvele "Nuanţe de piper şi ciocolată" - Editura Siono, Bucuresti, lansată în septembrie 2020, iar în februarie 2021 am publicat primul meu roman – La răsărit e ceață – Editura Heyday Books, Bacău. Pentru mine, Literatura pe tocuri reprezintă o comunitate de prieteni, un spațiu în care libertatea și curiozitatea se întrepătrund și un nou început alături de oameni pasionați de lectură.

4 COMMENTS

    • Cu placere! Se citeste usor, te prinde, are capitole scurte si te fura peisajul, tot mai merge inca unul.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.