Gardianul celor Cinci Vieţi de Nica Stevens-Editura Unicart-recenzie

  Gardianul celor Cinci Vieţi, de Nica Stevens-Editura Unicart-recenzie

Titlu original: Hüter der fünf Leben

Editura: Unicart

Anul apariţiei: 2018

Numţr de pagini: 300

Gen: fantasy, supranatural, young adult, romance

Cotaţie Goodreads: 4,00

Nota mea: 10

  Pentru Vivien, o adolescentă de 17 ani, zilele de vară petrecute alături de tatăl ei într-un parc naţional canadian sunt printre cele mai frumoase de peste an. Însă atunci când îl întâlneşte pe chipeşul Liam, prietenul ei de la grădiniţă, totul se schimbă. Aparent fără motiv, el se poartă rece şi distant faţă de ea. Când îi descoperă într-un final simbolul de pe piept, Vivien se hotărăşte să dezlege misterul şi se apropie periculos de mult de el…

     Nica Stevens s-a născut în 1976. Locuiește împreună cu familia în Germania. De mică visa să ajungă o maestră a povestirii, rătăcind adesea cu gândul în altă lume. Între timp, și-a împlinit visul și s-a dedicat scrisului. Nu există nimic mai de preț pentru autoare decât a-i conduce pe cititori într-o lume care  să-I facă să uite de cotidian.

  Aventuri pe cărări de munte, prin pădurile seculare ale Canadei. O minunată poveste de dragoste ce ia naștere între doi tineri pe care-i leagă mai mult decât niște sentimente de afecțiune și iubire. Personaje cu puteri supranaturale. Mister, suspans, fantezie și romantism. Trăiri intense, descoperiri șocante. Urmăriri ca-n filme, lupte interne pentru supremație. Dialoguri spumoase, mici înțepături ironice. Toate acestea le găsiți în “Gardianul celor Cinci Vieți”.

    Aspectul vizual al cărții, dar și descrierea, mi-au atras atenția din prima clipă, și am știut sigur că voi avea parte de o lectură captivantă. Nu m-am înșelat deloc. Am fost complet fermecată de acțiune, de intrigă, de misterul în care sunt învăluite personajele, motiv pentru care am citit cartea în doar câteva ore. Mi-a plăcut îmbinarea de suspans, mister, acțiune și romantism, trecerea rapidă de la o stare la altă, de la momente tulburătoare la situații care aduc zâmbetul pe buze, dar cel mai mult m-a atras stilul fluid al autoarei, cu mult dialog și replici ironice.

   Fiind o romantică incurabilă, am apreciat că autoarea a introdus și două povești de dragoste, asezonate cu delicioase momente romantice, scene de  gelozie, discuții aprinse. Cu toate că acțiunea cărții se concentrează mai mult pe povestea celor doi adolescenți, Vivien și Liam, avem ocazia să  asistăm și la fazele incipiente ale relației din Leslie, prietena cea mai bună a lui Vivien, și Taylor. Felul de cum se împotrivesc atracției ce o simț unul față de celălalt, împungerile lor verbale, îl determină pe cititor să se mai relaxeze puțin, după atâtea momente tensionate.

“Taylor își drese vocea.

  – Aș putea oare să vin și eu la micul dejun?

  Leslie îl măsură din priviri.

 – Hm… Nu știu ce să zic. Mă calci pe nervi cu comentariile tale.

 – Te calc pe nervi? repetă Taylor fiecare cuvânt. Ia uite cine vorbește! Și tu mă înnebunești de cap, Leslie!

 – A, da? Atunci de ce nu te sui în mașină și nu dispari?

  – Nu te mai agita atât. Fața aproape că ți s-a făcut de aceeași culoare cu părul. Dacă te mai ambalezi mult, o să leșini.

  Leslie își propti mâinile în șolduri.

  – În caz de urgență, poți să mă readuci la viață prin respirației gură la gură.

  Taylor își puse mâinile în piept.

  – Visează mai departe.

  – Ți-e pur și simplu teamă că s-ar putea să-ți placă.

  Taylor făcu un pas către ea. Stăteau acum față în față și se măsurau din priviri.

  – Voi doi ar trebui să vă culcați o dată împreună! Apoi sigur o să vă meargă mai bine, am zis reproducând comentariul lui Leslie cu care ne lovise în moalele capului pe mine și pe Liam cu ceva timp în urmă.”

 

    Personajul central al cărţii, Vivien Scott, este o adolescentă de 17 ani a cărei mamă a murit pe când era un bebeluș, iar de atunci a fost crescută de  intransigentul ei bunic, unul dintre cei mai înstăriți și influenți oameni din Vancouver. Acesta câștigase custodia fetei, căci tatăl era pe atunci doar un student sărac.  Fata a încercat de multe ori să vorbească cu el despre moartea mamei, dar de fiecare dată  a refuzat. Nu avea nici măcar fotografii cu ea expuse la vedere. Nu era genul de om care să-și exprime sentimentele, dar știa să își impună voința în fața ei. Cu toate că Vivien ar fi vrut să urmeze aceeași meserie ca și tatăl ei, să lucreze alături de el în Parcul Național Jasper, bătrânul ține morțiș ca ea să urmeze o facultate de prestigiu, să ajungă  jurist, și astfel să-i calce pe urme.

   Anii au trecut, dar bătrânul crede și acum că ginerele lui este un vagabond care preferă să străbată sălbăticiile în loc să-și caute de lucru, și nu ar avea cum să se ocupe și de fată. Așa că cei doi, tată și fiică, nu se întâlnesc decât pentru scurt timp, câte două săptămâni pe an, pe timpul vacanței de vară. De altfel, acele zile petrecute în parcul național canadian sunt printre cele mai frumoase de peste an. Poate și pentru că acolo se afla și Liam, prietenul ei din copilărie.

  De această data, Vivien este extrem de bucuroasă că va merge cu pădurarii într-un tur de exploatare de trei zile, și speră ca Liam o să-i însoțească. Însă atunci când îl reîntâlnește, își dă seama că acesta nu este entuziasmat de revedere. Aparent fără motiv, el se poartă rece și distant față de ea. În plus, fetei nu-i vine să creadă cât de mult s-a schimbat, de la blegul de altădată, la tânărul chipeș de acum, genul sportiv, cu umeri largi și brațe musculoase.

Gardianul celor Cinci Vieţi de Nica Stevens-Editura Unicart-recenzie

“Băiatul acesta nu avea cum să fie blegul acela din urmă cu trei ani. Dar părul blond, ușor ondulat, care îi ajungea până aproape de umeri era același pe care mi-l aminteam. 

   Purta blugi spălăciți care îi veneau puțin lărgi pe soduri. Își băgase cămașa albă pe după catarama curelei, iar pânza subțire îi fâlfâia în toate părțile peste pieptul musculos. Își șterse mâinile mânjite de ulei de o cârpă uscată pe care o bagă în buzunarul de la spate, cea ce îmi abătu involuntar privirea către fundul lui. O, Doamne! Am înghițit în sec când mi-am dat seama că s-a întors către mine chiar în acel moment.“

   Însă Liam a rămas același tânăr singuratic, retras tot mai mult în el, iar tatăl lui adoptiv nu a făcut nimic să-l oprească. De altfel, în expediție, Vivien are ocazia să vadă cât de ciudată îi este comportarea. Oare care să fie motivul pentru care el rămâne uneori  precum o stană de piatră?

“Băiatul avea ochii închiși. Părea încremenit. Respiră anevoie, iar pumnii încleștați îi tremurau. Tendoanele îi erau încordate, iar mușchii îi zvâcneau necontrolat.”

   Nu doar că Liam are câteodată viziuni – imagini care îi trec fulgerător prin fața ochilor și care-i răpesc legătura cu realitatea, dar este și stigmatizat. Poartă un semn pe piept care îi va aminti  toată viața de durerea suportată imediat după naștere. Și, pe lângă asta, și de faptul că după aceea a fost abandonat. În plus, Liam are anumite abilități: se mișcă foarte repede, mirosul și auzul îi sunt mult mai ascuțite decât la ceilalți oameni, are puteri telepatice. Și pe lângă toate astea, a ajuns să aibă o legătură atât de puternică cu unii oameni, încât poate vedea prin ochii lor. Însă nu există niciun fel de indiciu care să îi spună ceva despre originea să și nici nu știe cine i-ar fi putut face semnul.

“Mi se se făcu pielea de găină instant. Nu din cauza umezelii din aer, ci pentru că i-am văzut în sfârșit semnul pe care îl purta de la naștere. Nu era propriu-zis o cicatrice, încrustată în piele. Nimic nu trăda o rană anterioară. Liam purta un fel de tatuaj. Contururile îi erau gravate adânc sub piele. Era un simbol, un cerc cam de mărimea unui pumn, cu cinci linii ondulate ca niște valuri care porneau dinspre centru spre margine. Părea că Liam purta însemnul direct pe inimă. Era minunat.

  Când l-am văzut cum urmărește cu degetul arătător liniile semnului care, la atingerea lui, începu să strălucească, mi s-a tăiat respirația. Parcă un șuvoi de lavă aprinsă îi urmărea atingerea, stingându-se imediat după aceea. Cum era posibil așa ceva?”

  Interesant este că Vivien ajunge cumva să fie legată de Liam, atunci când ea suferă un grav accident pe munte, iar el îi transferă o linie de viață. De asemenea, ceva bizar are loc în timpul comei. Inconștientă fiind, ea vizualizează tot ce se întâmplă în preajma sa. Avea halucitaţii sau viziuni?

“Liam îmi duse mână la semnul lui și cele cinci linii se aprinseră. Lumina îmi străbătu mâna. M-am cutremurat. Mușchii mi se încleștară, învăluiți de o căldură tot mai vie.

Liam îmi stiga numele și se chirci în agonie. Am simțit greutatea corpului lui prăvălindu-se peste mine și am pipăit după vreo mișcare a toracelui lui. Dar nu se simțea nimic…”

  Când și-a revenit din comă, Vivien constată că se află din nou în casa bunicului, și este ținută sub strictă supraveghere, fără posibilitatea de a lua contact cu exteriorul. Fără telefon, internet etc. De ce? În plus, află că bunicul și-a pus oamenii pe urmele lui Liam. Văzuse oare bătrânul ceva la Liam ce nu trebuia să vadă? De ce îl urmărea? De ce ținea morțiș să-l prindă?

   Însă, cel mai mare șoc îl are atunci când vede că este posesoarea unui semn pe piept.

 “Deasupra inimii se afla un semn proaspăt, roșiatic, dar nu era pe piele, ci adânc dedesubt. Era o linie la fel de ondulată cum le avea Liam pe cele cinci pe pieptul lui. Am atins semnul cu degetul arătător și el s-a aprins pe loc ca o flacără.”

    Vivien va reuși să evadeze din casa bunicului cu ajutorul prietenilor ei, dar pe urmelor lor vor fi atât oamenii bătrânului, poliția, dar și alți Purtători de Vieți. Se pare că identitatea lui Liam a fost descoperită în momentul în care i-a transferat lui Vivien o linie de viață. Cine sunt Purtătorii de Vieți? De ce sunt împărțiți în două tabere dușmane? De ce îl vânează pe Liam? Cine este adevăratul tată a lui Liam? Ce reprezintă cele cinci linii de viață? Cine este de fapt bunicul Campbell? Ce se întâmplă mai departe cu Vivien și Liam? Vă las pe voi să aflați.

“Gardianul celor Cinci Vieți” m-a surprins în mod plăcut, povestea fiind una destul de complexă. Este o carte care merită citită, fiind suficient de captivantă și plină de mister, suspans, fantezie și romantism, încât să fie o lectură atractivă. 

Cartea Gardianul celor Cinci Vieți, de Nica Stevens poate fi comandat[ de pe site/ul Unicart.ro

Verifică disponibilitatea cărţilor în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi
Cărţi fantasy
Cărţi Young Adult

Gardianul celor Cinci Vieţi de Nica Stevens-Editura Unicart-recenzie

 

 

 

 

Alina Geambaşu (Alina)-Redactor pentru informaţii de interes permanent /Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

12 COMMENTS

  1. Pare interesant! Ar merge un film facut dupa carte. Draguta povestea lor, dar mi se pare ciudat ca tatal fetei nu-si cere drepturile acum, cand situatia s-a schimbat.

    • Ai dreptate. Ar merge de un film. Uite ca tu ai remarcat ceva ce mie mi-a scapat. Nici nu dadusem atentie. Autoarea nu a mai spus nimic despre relatia tata-fiica.Tipul a iesit destul de repede din poveste.

  2. O recenzie foarte tentantă, felicitări Alina și mulțumesc de recomandare! Nu știam de această carte, dar mi-ar plăcea sa o citesc .

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.