Gemenii rivali de Robert Ludlum

Editura Lider

Nr. pagini: 514

Traducere: Viorel Ciocan

     Să spui: o carte de acţiune? Sau o carte despre război? Sau Saga unei familii?  Cartea lui Robert Ludlum este toate acestea la un loc şi încă mult mai mult.
Este viaţa unei familii întinsă pe 2-3 generaţii, în trecut şi prezent, este despre cum trecutul poate afecta viitorul, despre cum lăcomia, dorinţa de putere şi mărire determină oamenii să uite că sunt oameni şi să facă orice alianţe, compromisuri şi crime pentru a-şi atinge scopul.
Şi totuşi este şi despre oamenii care au luptat şi luptă pentru nişte idealuri, care se unesc în numele dreptăţii şi al apărării credinţelor lor, oameni care nu trădează, care ajută necondiţionat, oameni pentru care primordiale sunt cinstea, bunătatea şi dragostea, oameni care se sacrifică pe ei şi pe cei dragi în numele binelui. Dar gata cu filozofia, să vă spun câte ceva despre acţiunea cărţii şi despre personaje.

      Acţiunea de la Gemenii rivali începe în perioada războiului, în decembrie 1939, când nemţii furau din teritoriile ocupate orice lucruri de valoare, bijuterii, tablouri din muzee şi oamenii de bine (partigiani) încercau să ascundă din calea lor tot ce se putea. E perioada în care  “Il Duce”, Mussolini, se hotărăşte să intre în război alături de germani, lucru care nu era privit cu ochi buni de italieni. La început, cu 16 ani în urmă, aristocraţii şi bogătaşii italieni, printre care şi familia Fontini-Cristi l-au susţinut apoi juraseră să-l oprească: ”Naţiunea fusese privată de dreptul de-a gîndi, poporului i se luase libertatea de-a alege”. ”Smulsese sufletul Italiei, iar Savarone jurase să-l oprească”. 

      Savarone se aliase cu partizanii şi încercau să facă tot posibilul pentru a contracara măsurile lui Mussolini şi a salva oamenii şi ţara. De aceea acceptă să ascundă în munţi, pe pământurile familiei, o ladă, ”o comoară”, cu documente ale bisericii trimisă de Ordinul Xenope, pentru a nu cădea în mâini nepotrivite, documente care ar fi putut schimbă faţa lumii, prin secretele religioase pe care le deţineau: ”Acel tezaur cuprinde documente care ar putea dezbină lumea creştină, atât de cumplit e conţinutul lor. Ele constituie dovada supremă a celor mai sfinte credinţe ale noastre, însă dezvăluirea lor ar ridica religii împotriva religiilor, secte împotriva sectelor, popoare întregi împotriva popoarelor. Într-un război sfînt…”
Călugărul Petride îşi primeşte sarcinile şi ajutat de fratele lui Annaxas şi de actele puse la dispoziţie de Savarone, despre care abatele îi spusese: ”E un om extraordinar, de o integritate rar întîlnită şi implicat profund în salvarea oamenilor.” ”Nu aparţine unei biserici anume ci tuturor”; duce comoară, o predă, apoi îşi omoară fratele şi se sinucide.
Savarone nici nu-i spusese lui Vittorio, fiul lui mai mare, ce face, nemulţumit de viaţa în care acesta se complace după divorţ, deşi era de-o inteligenţă sclipitoare. Avertizat şi ajutat de oamenii lui, amână o întrunire, vrând să evite capcana şi să arate nemţilor doar o mare familie care ia cina.
Vittorio anunţat târziu ajunge acasă supărat oarecum pe tatăl lui, având impresia că “partigiani” sunt doar nişte ramoliţi: ”Individul asta nemaipomenit devenise aproape un simbol. Cu afurisiţii lui de partigiani. Nişte ramoliţi şi alienaţi…”
Asista neputincios la masacrarea întregii lui familii: părinţi, fraţi nepoţi de către nemţii conduşi de un tip cu o fâşie de păr alb, care-i urmărea ascuns din maşină.
Tatăl lui reuşeşte să strige, parcă către cer, două cuvinte care crede el că-l vor face pe Vittorio să-şi amintească. Partizanii pe care el îi crezuse doar nişte ramoliţi, îl salvează şi ajutaţi de corsicani şi de doi englezi, care vor să-l ducă la Londra îl scot din ţară. Dar ajuns acolo constată că toată lumea voia să afle unde este lada, despre care de fapt el nu ştia nimic. Rămâne şocat de tot felul de alianţe şi coaliţii, un fost ambasador al coroanei la Atena şi Churchill primul ministru, voiau comoara, călugării Xenope şi cei de la Vatican o voiau, nemţii o voiau, iar el nu ştia nimic. Ambasadorul este convins de neştiinţa lui, mai ales pentru că-i cunoscuse bine tatăl, de altfel şi spune: ”Avea o putere de judecată extraordinară. În economie putea să mute munţii din loc, să negocieze cele mai dificile înţelegeri internaţionale, fiindcă toate părţile ştiau că un cuvânt de-al lui valora mai mult decât orice contract scris. Paradoxal, tocmai de aceea era temut; fereşte-te de omul cu o integritate deplină”. Aşa că şeful de la MI6 hotărăşte să-l folosească pe Vittorio în alt fel, ţinând cont de mintea lui strălucită, îl antrenează şi organizează împreună cu el sabotarea maşinii de război germană.
Dar pe lângă lupta, pe lângă problemele de-a scăpa de urmăritori, viaţa continuă şi Vittorio se îndrăgosteşte, se căsătoreşte şi are doi băieţi gemeni. La finalul războiului îşi primeşte pământurile din Italia, dar le vinde vrând să înceapă o nouă viaţă cu familia lui în America. Înainte de plecare mai face o vizită acasă şi este prins în cursă de preotul cu şuviţă albă şi bătut şi torturat cu bestialitate, dar inutil căci nu are ce să le spună. Totuşi este salvat şi deşi infirm îşi duce viaţa mai departe alături de familie. Tot înainte de-a pleca află amănunte de la ambasadorul englez despre ce anume caută cu toţii; documente referitoare la Cazul Nicean din anul 381, la Clauza Filoque, şi mai mult un Pergament Aramaic care se îndoieşte de existenţa lui Isus: ”Se spune că unul dintre pergamentele aramaice se îndoieşte profund şi temeinic asupra omului cunoscut sub numele de Iisus. S-ar părea că nu ar fi existat niciodată”. Datorită capacităţii sale înfiinţează o firmă de consultanţă şi ajunge unul dintre cei mai bogaţi oameni.

     Şi anii trec…suntem în 1973 la o petrecere câmpenească organizată de Jane, soţia lui Vittorio, de ziua gemenilor Andrew şi Adrian. Gemenii semănau, dar nu erau identici, doar ochii lor erau la fel de un albastru profund şi pătrunzător ca ai mamei, dar amândoi având personalităţi puternice.
Andrew un militar de carieră, un profesionist devotat, adept al ierarhiei militare, al forţei folosită cu înţelepciune dar folosită. Adrian, avocatul, nu avea limita în folosirea cuvintelor şi nu găsea nici o scuză pentru utilizarea forţei. Între fraţi intervenise o răceală puternică de când Adrian a vrut să ajute nişte soldaţi, consideraţi dezertori, şi să-i apere într-un proces crunt şi Andrew îşi urmărise fratele şi-i arestase pe soldaţi.
Pentru Andrew tot ce nu se conformă cu felul lui de-a gândi, era duşman, inclusiv fratele lui, îi dispreţuia pe trăsniţi, pe neadaptaţi şi corupători. De aceea cu un mic grup de ofiţeri selectaţi cu grijă formaseră “Brigada de Supraveghere”, câţiva ofiţeri tineri care stocau şi analizau datele despre toţi ofiţerii corupţi, indiferent de rang, dorind ca la un moment dat să preia cu forţă puterea la Pentagon, căruia i-ar fi dat un nou sens şi forţă lor.
Adrian este cooptat de un tânăr judecător J. Nevin de la Departamentul de Justiţie, în investigarea ofiţerilor dar mai ales al Brigăzii de Supraveghere. Acceptă pentru că el crede în dreptate şi libertatea opiniilor şi a omului. Şi totuşi la petrecere îl avertizează pe fratele lui deşi îi spune: ”Gîndul că mai buni ofiţeri> ar putea controla capacitatea militară a ţării este de-ajuns că să mă facă să alerg la biblioteca pentru a reciti Constituţia.” Dacă ar fi ştiut ce va declanşa, sigur Adrian nu şi-ar fi avertizat fratele, dar…
În acelaşi timp drumurile lor şi ale tatălui lor se intersectează din nou cu Theodore Annaxas Dakakos, fiul mecanicului de locomotivă care condusese trenul, cu un călugăr plecat de la Roma, sătul de maşinaţiunile de la Vatican, care-i şi spune lui Vittorio povestea cardinalului Donatti (omul cu şuviţă albă care-i condusese pe nemţi) şi cu călugărul Gaetamo.
Vittorio mai face un ultim drum în Italia, stă de vorba cu preotul care locuia acum în fosta lui casă, este din nou atacat, din nou salvat şi se întoarce acasă într-o stare precară de sănătate. Totuşi în excursia făcută îşi aminteşte multe lucruri, pune cap la cap indiciile şi scrie două scrisori către băieţii lui.
Îşi cheamă băieţii, le dă scrisorile şi le cere să găsească comoară şi s-o restituie bisericii proprietarul de drept al manuscriselor.
Şi de aici începe o nouă poveste de dată asta în prezent, presărată cu urmăriri, lupte, crime inutile până la dreptatea finală.
Cartea este extraordinară, scrisă în ritmul alert şi incitant al lui Robert Ludlum, asezonată cu toate ingredientele unei poveşti de succes: istorie veche şi prezenţa, dar nu dusă în exces, peisaje descrise doar atât cât e nevoie fără a plictisi, dar mai ales oameni, tipuri de oameni, caractere, gânduri, fapte obişnuite sau de o cruzime dusă la extrem.
Dacă vreţi să ştiţi ce s-a întâmplat, ce-au făcut gemenii, citiţi cartea. Am să vă mai scriu doar câteva gânduri ale lui Adrian şi ale preotului” Crezi că şapte mii de ani de comunicare umană sînt în vreun fel lipsiţi de conţinut pentru noi? Pentru oricine indiferent de veşmîntul pe care îl poartă? Cîti zei, profeţi şi sfinţi au fost invocaţi de-a lungul secolelor?”
Bănuiala mea e că peste mii de ani, cînd savanţii vor studia vestigiile lăsate de noi, vor ajunge la concluzia că toate credinţele noastre-devotamentele noastre-erau ciudate şi vor conferi o aură de legendă celor considerate de noi sfinte. După cum noi conferim aura de legendă vestigiilor rămase de la alţii”.
    “E contestată o moarte, nu o viaţă. Dar acea moarte constituie simbolul. Dacă pui acest simbol sub semnul întrebării, rişti să arunci îndoială asupra tuturor semnificaţiilor acestui simbol.”

targulcartii.ro

Cartea Gemenii rivali de Robert Ludlum este oferită pentru recenzie de TârgulCărții.ro. Cartea poate fi comandată de pe librăria/anticariat online www.targulcarti.ro. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale librăriei/anticariatului online urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Arci
Review overview
5
***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

11 COMMENTS

  1. Se vede ca ți-a plăcut Arci
    Te pus pe lista. Nu am citit încă nimic de autor
    Felicitari

  2. Dar ti-a placut cartea din cate imi dau seama.
    Personal nu stiu ce sa spun: ba ma atrage ba nu ma atrage 😀

  3. robert ludlum este un autor foarte bun care trateaza intr-un mod interesant cu stil alert diferite subiecte.
    s-au ecranizat multe din cartile lui,sunt sigura ca ati vazut “identitatea lui bourne”sau “suprematia lui bourne”,chiar azi am vazut pe cinemax filmul”protocol holcroft”ecranizare a romanului”testamentul lui holcroft”

  4. Arci, atunci cand prezinti genul tau preferat parca ne faci in ciuda noua, celor care citim altceva in acest moment. Imi place tot ce ai scris. Spre rusinea mea nu l-am descoperit pe Ludlum, dar trebuie sa ma pun pe treaba.

  5. fetelor tocmai asta e interesant ca citim genuri diferite si din prezentari ne putem da seama daca ne place o carte sau nu.
    mili ai dreptate thrillerele si cartile politiste sunt cartile mele preferate!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.