Nebunia mulțimilor – Louise Penny – recenzie
Nebunia mulțimilor – Louise Penny – recenzie
Titlu: Nebunia mulțimilor
Titlu original: The Madness of Crowds
Autor: Louise Penny
Limba originală: engleză
Traducere de Ioana Văcărescu
Nr. de pagini: 608
Anul apariției: 2023
“Louise Penny, fost jurnalist de radio, este o autoare canadiană de romane polițiste al căror protagonist este inspectorul-șef Armand Gamache de la Secția de Omucideri a Poliției din Québec. A câștigat numeroase premii, printre care CWA New Blood Dagger, Arthur Ellis şi Agatha (de 8 ori) și a fost finalistă la Edgar Award for Best Novel. Romanele ei au fost traduse în 31 de limbi. În 2017, Louise Penny a primit Ordinul Canadei pentru contribuția la cultura națională. În prezent, locuiește într-un sătuc la sud de Montréal.
De aceeași autoare, la Editura Trei au mai apărut Lungul drum spre casă, Locul de unde vine lumina, Un om mai bun, Toți diavolii sunt aici și Împărăția Orbilor”.
“Începe cu o idee și se răspândește ca un virus… până când generozitatea se preschimbă în nebunie.
În timp ce locuitorii din Three Pines se bucură din plin de zăpadă și beau ciocolată caldă la bistrou, vacanța inspectorului-șef Armand Gamache este întreruptă de o solicitare simplă: să asigure securitatea la o prelegere susținută la universitatea din apropiere. Pare ceva nevi¬novat, până află cine este profesoara Abigail Robinson, iar ideile ei i se par atât de respingătoare, încât solicită anularea evenimentului.
Însă curând teoriile ei încep să devină subiect de discuții, să se răspândească și să contamineze atmosfera, până când adevărul și faptele, realitatea și iluzia devin atât de confuze, că e imposibil să le mai distingi. Abigail Robinson promite că totul va fi bine. Dar Gamache știe că nu pentru toată lumea. Și astfel, când este comisă o crimă, inspectorul-șef trebuie să ancheteze și omorul, și o halucinație extrem de populară.
Și nebunia mulțimilor.”
“Romanul se luptă cu succes cu povara morală a poveștii. «Totul va fi bine» n-a sunat niciodată atât de amenințător.” ( The New York Times Book Review)
“Provocator… genial! Integrând dezbaterea despre experimente științifice și moralitate într-un puzzle onest, Penny se remarcă prin plasarea personajelor în dileme etice dificile.” (Publishers Weekly)
Da, cred că de asta îmi plac așa mult cărțile lui Louise Penny.
Avem și o poveste cu crime, cercetări, căutări, dar avem, în special, viețile membrilor echipei de investigații, și integrarea lor în viața locuitorilor de Three Pines. Cunoaștem deja, din celelalte volume ale seriei Gamache, locuitorii micului sat și echipa de polițiști.
Abia se terminase pandemia, erau primele sărbători de-o vreme încoace, care se puteau celebra în modul în care oamenii erau obișnuiți. Gamache și soția lui își chemaseră copiii și nepoții să sărbătorească împreună Crăciunul și Noul An. Copiii se dau pe gheață, fac oameni de zăpadă, se dau cu sania, se bat cu bulgări de nea, supravegheați de adulții care socializează cu prietenii lor din sat.
Unul dintre subiectele discutate era sosirea în sat a Haniyei Daoud, eroina Sudanului. Fusese invitată de pictorița Clara, urma să primească premiul Nobel și dorise să mulțumească sătenilor pentru susținerea lor.
Dar Gamache este sunat și i se cere să asigure securitatea la o conferință, ținută în sala de evenimente (fosta sală de sport) a universității din apropiere. Este surprins, dar abia după ce află cine susține conferința înțelege, și este chiar mirat și îngrijorat, că nu fusese refuzată de rectorul universității. Pentru că Abigail Robinson, o statisticiană de renume, susținea conferințe în țară prezentându-și cercetarea, care avea o temă extrem de controversată. Guvernul îi ceruse, după pandemie, o statistică a pierderilor, a pronosticurilor viitoare și a eventualelor măsuri. Doar că nu făcuseră publică cercetarea, nefiind de acord cu concluziile și măsurile propuse de Abigail.
“Oare n-ar fi fost un gest milos dacă ceea ce se întâmplase din greșeală în timpul pandemiei, moartea la grămadă a sute de mii de bătrâni, ar fi devenit o politică asumată? Un semn de compasiune? De bunătate? Ba chiar de omenie?
În definitiv animalele care suferă nu sunt eutanasiate? Și nu era considerat acesta un gest de iubire? Care era diferența?”
Dar Comisia Regală refuzase să dea legitimitate acestei idei, așa că ea își prezenta studiul prin conferințe în toată țara. Societatea era divizată: o parte accepta ideile ei, o altă parte le considera crime mascate, izbucneau certuri, bătăi și totul era greu de ținut sub control.
Era o adevărată “nebunie a mulțimilor”, ceva ce te ducea cu gândul la versurile lui Ruth Zardo, bătrâna poetă a satului:
“Cei iertați și cei care au iertat se vor întâlni din nou,
Sau va fi, cum a fost mereu, prea târziu?”
Gamache este nevoit să cheme în ajutor echipa, tânăra inspectoare Isabelle Lacoste și pe Jean-Guuy Beauvoir, ginerele lui. A vrut inițial să nu-l ia pe Jean –Guy în echipă, dar acesta era prea îndârjit pentru a nu vedea ce poate susține “femeia aceea”, mai ales că fiica lui, micuța Idola avea sindromul Down. Gamache se temea de reacția lui, dar până la urmă Jean Guy se va dovedi un adevărat profesionist.
La conferință are loc un atentat și încep cercetările. Dar la petrecerea de Anul Nou a satului asistenta lui Abigail, Debbie este ucisă. Se pune întrebarea dacă ea era cea vizată sau profesoara?
De-a lungul poveștii aflăm părerile despre viață ale protagoniștilor și despre anii lor de studii și interacțiunile lor cu alții.
Gamache cercetează viața și moartea lui Debbie, începând încă din copilăria ei și a lui Abigail. Așa află că profesoara avusese o soră cu handicap sever, ucisă, și părinți care se sinuciseseră. Abigail venise în sat la invitația lui Colette Roberge, rectorul universității, care fusese colegă și bună prietenă cu tatăl ei, și voia să vorbească și cu Vincent Gilbert, poreclit de săteni “Sfântul Nesimțit”, datorită comportării și modului lui de viață.
Cumva toate viețile personajelor s-au întâlnit la un moment dat în niște circumstanțe cutremurătoare.
Scrisoarea tatălui lui Abigail, care i-o trimisese lui Colette cerându-i s-o dea fiicei lui la maturitate, declanșează noi evenimente dar și lămurește altele.
Cine a ucis-o pe Debbie? De ce acum? Cine a fost vinovat de moartea surorii lui Abigail? De ce s-au sinucis părinții ei? Ce rol avea Vincent Gilbert în poveste? De ce-l învinuia Abigail? Ce se întâmplă mai departe cu protagoniștii?
Și totusi, până la urmă, totul va fi ca în textul felicitării primite de Haniya la plecarea din sat, o felicitare făcută de copii și semnată de toți prietenii:
“Ca va bien aller.”
Este interesantă povestea și tema expusă, dar mai interesantă este descrierea sentimentelor, gândurilor și reacțiile protagoniștilor principali.
Vedem lupta lor între a-și face datoria, și a apăra o persoană, pe care conștiința lor ar vrea-o dispărută. Dar își fac datoria cu convingerea că trebuie să împiedice cu orice preț propagarea unor asemenea idei, și totuși să dovedească că oamenii, indiferent de meseria lor, sunt buni și empatici, sunt oameni.
Cum spune si Washington Post:
“Cele mai bune thrillere și romane mystery se ridică la nivelul romanelor sociale, care îi pun pe cititori față în față cu subiectele dificile cu care ne confruntăm. Romanele lui Penny au fost dintotdeauna determinate de acest aspect (ca și de dragostea pentru familie și prieteni). Nebunia mulțimilor este poate una dintre cele mai întunecate cărți ale lui Penny, dar tot putem găsi alinare în frumusețea naturală din Three Pines și localnicii excentrici, pe care ni i-am dori ca vecini. “
Și mai ales Booklist:
“Întotdeauna o maestră a intrigii, Penny combină strălucit firul narativ principal cu o mulțime de linii secundare care aduc la un loc teme interconectate, toate ridicând probleme incitante despre etică și relații interumane într-o lume post-COVID.”
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Nebunia mulțimilor
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:
