Don’t cry, just fly – Georgiana Vâju – Editura Quantum – Recenzie
Don’t cry, just fly, de Georgiana Vâju – Recenzie
Don’t cry, just fly
Autor: Georgiana Vâju
Editura: Quantum Publishers
Data apariției: 2018
Număr de pagini: 326
Georgiana Vâju reușește să creeze o carte pe baza unui cântec. Cât de fain este asta? Don’t cry, just fly s-a ”născut” datorită cântecului celor de la Reamonn, Supergirl. Georgiana este psiholog la bază și transpune finețea cunoașterii caracterelor umane în toate cărțile sale. Supergirl nu părea a fi mai mult decât o melodie preferată, dar a ajuns prefața unei cărți. O carte care debutează fascinant de romantic, perfect, aș putea spune, dar al cărei fir narativ se schimbă la 180 de grade în a doua jumătate.
”Când Dumnezeu am deviat așa? Când am ajuns să nu mai am nici cea mai mică sclipire de viață, să nu mai am zâmbetul cu care adormeam liniștită seara, să-mi lipsească entuziasmul cu care mă deșteptam dimineața? Alte dăți, îl priveam cu admirație pe bărbatul cu alături de care mă prindeau zorii unei noi zile, îl sărutam, ne îmbrățișam și făceam dragoste împotriva timpului scurt. Apoi, mi se părea că am o mulțime de lucruri de făcut până la apusul Soarelui și că nu voi apuca nici măcar să respir în ziua respectivă.
Când am ajuns să nu mai avem visuri sau planuri de viitor comune?
Când m-am schimbat eu?
Când s-a schimbat el?
De când nu mai suntem doi?
Când am rătăcit drumul spre noi?”
Ambra își pune toate aceste întrebări și constată că nu mai are niciun viitor alături de bărbatul cu care și-a împărțit viața în ultimii cinci ani. Tocmai de aceea decide să plece pe un vas de croazieră pentru a-și urma visul: acela de a cânta. Aici îl întâlnește pe Alex, care suferă de aceleași probleme de sănătate, anxietate și dependență de pastile. Între ei se naște o atracție inexplicabilă, dar instantă, pe care niciunul din ei nu o ignoră. Aleg să se bucure de relația lor, chiar dacă nu știu ce le rezervă viitorul.
”Să îți cânte un bărbat e al naibii de flatant, zău. Să îți cânte un bărbat frumos e și flatant, și senzual. Să îți cânte bărbatul de care te îndrăgostești și mai puternic, cu fiecare secundă care trece este și flatant, și romantic, și senzual, și al naibii de excitant. Să-ți propună apoi să vă tatuați cuvintele care v-au unit e magic și sublim.”
Ceea ce nu știe Ambra, dar va afla, e că Alex nu e cine pare. De fapt, vorbim aici de o rețea de traficanți de droguri, care transportă marfa în Mykonos. Și nu e vorba doar de el, ci de întreaga trupă de pe vas. Toți băieții sunt implicați, iar în momentul în care sunt arestați, Ambra trebuie să hotărască dacă vrea să își ajute iubitul.
Acțiunea e inițial în slow-motion, totul este despre dragoste, despre anxietatea Ambrei, despre nevoia ei acută de pastile. Părea că va fi o carte de dragoste, mai ales datorită cântecului Supergirl, care devine laitmotiv. Toată relația Ambrei cu Alex se învârte în jurul acestor versuri, care au cucerit-o din prima clipă. A doua parte, însă, lasă deoparte dragostea și aduce în prim-plan curajul și loialitatea față de un om pe care abia îl cunoaște.
După ce află cine este, de fapt, Alex, Ambra suferă o transformare uluitoare. Dacă înainte nu putea face doi pași fără Xanax, adrenalina din corpul ei și hotărârea de a salva persoana iubită își spun cuvântul. Ambra devine altă femeie, gata să facă orice în numele iubirii. Deși trece prin situații extrem de dificile, prin administrare de droguri și răpire, reușește să țină lucrurile sub control. Se descurcă impresionant de bine.
Alex, în schimb, deși prezent în prima jumătate a cărții în proporție destul de mare, în partea a doua îi cedează locul Ambrei. Mi s-a părut un tip ok până în momentul în care se întâmplă treaba cu drogurile. Alex are destul de multe secrete, și poate chiar asta mi-a displăcut la el. În timp ce Ambra își deschide sufletul în fața sa din prima, la el, totul iese la iveală treptat. Nu mi se pare ok, mai ales dacă iubești așa cum susții că o faci.
Ambra îl întâlnește pe Nicklas, care pe cât de atrăgător este, pe atât de periculos. Lucrurile se desfășoară rapid în jurul său, dar tot el este cel care o droghează:
”Încep să simt o moleșeală plăcută și relaxantă. Lucrurile din jurul meu prind să plutească prin aer și mă gândesc că vinul, combinat cu oboseala, mă face să văd aievea. Corpul mi se relaxează în scaun și, fără pic de jună, mă întind sub ochii lui. Membrele nu-mi mai sunt atât de grele ca înainte. Acum, parcă mi se desprind de trup și mă ușurează de o greutate în plus. Mă sperii un pic de strania imponderabilitate, și mi le ating pe rând, să mă asigur că sunt încă atașate de corp. După ce le pipăi și constat că sunt în regulă, pic iar în moleșeală.”
Georgiana descrie aceste senzații foarte realist, deși ea specifică în finalul cărții că nu le-a trăit. Totuși, mă gândesc că nu poate fi departe de adevăr. Comportamentele, sentimentele, toate aceste lucruri specifice sunt redate cu mare acuratețe. Să fie din cauză că ea este psiholog, deci cunoaște și citește oamenii foarte repede? Tot ce e posibil! Mi-ar fi plăcut, totuși, ca și Alex să ne fi fost ”revelat” ceva mai mult! În mare, însă, cartea Don’t cry, just fly, este construită frumos, cu o intrigă bine conturată, având premise promițătoare ale desfășurării acțiunii.
Verifică disponibilitatea cărţii Don’t cry, just fly, de Georgiana Vâju –în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti
Autori români
Georgiana Vâju – Don’t cry, just fly – Editura Quantum – Recenzie carte
Frumoasa recenzie.Felicitari Gabriela!
Gabriela, m-ai făcut curioasă! Din recenzia ta și din citatele expuse, reiese faptul că e o carte pe gustul meu!
Mulțumesc! ❤
Frumoasă recenzie! Și mie mi-a plăcut cartea. Deși mi-a lipsit Alex inițial, am ajuns să îl prefer pe Nickolas.
Te felicit pentru recenzia ispititoare, Gabriela 🙂
Minunată recenzie! Nu am citit romanul încă, poate îl voi cumpăra in viitor. Îți mulțumesc pentru recomandare!
Felicitări pentru recenzie! Nu am citit nimic de autoare
Scrie absolut minunat. Ea a ajuns printre autoarele mele preferate de la Quantum.
Nu am citit nimic de autoare. Ar fi un inceput aceasta carte.
Felicitari pentru recenzie. Ador tot ce scrie Georgiana Vaju. Este exact genul care imi place mie: psihologie literara. Abia astept sa o citesc si eu.
Tentantă și frumoasă recenzie, felicitări! <3 Și mie mi-a plăcut volumul foarte tare.
Ma bucur ca ti-am citit recenzia! Initial, credeam ca e doar roman de dragoste, dar cand vad ca e cu trafic de droguri… imi place cum suna! :))
Felicitări pentru recenzia frumoasă, am și eu prima ei carte, dar n-am apucat să o citesc.
Trebuie sa recunosc ca ,, Nu te impiedica de mine…” nu mi-a prea placut, motiv pentru care am evitat orice alte carti de-ale autoarei. Dar recenzia asta ma cam tenteaza. Sper sa imi placa cartea!