Interviu altfel cu Adrian Onciu
Interviu altfel cu Adrian Onciu
După ce a cercetat „Cercul Kagan” şi a rezolvat „Afacerea Alzira”, în timp ce inspecta „Templul Negru” pentru a-i afla secretele, Adrian Onciu a stat puţin de vorbă şi cu noi.
1. Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.
Când eram prin clasa a III-a, cu mult înainte de apariţia primului calculator, noi, copiii din cartier, inventaserăm deja Angry Birds. Trăgeam cu praştia unii în alţii, doar că în loc de papagali, foloseam pietre.
Ca să studiez performanţele unei astfel de ”arme”, m-am urcat cu un prieten pe acoperişul blocului nostru de patru etaje. Am aşezat două conserve de tablă pe post de ţinte şi am început tirul. Distracţia a durat până când a apărut pe neaşteptate un domn foarte supărat. Locuia la etajul trei al blocului de vizavi şi se trezise cu o piatră pe covorul din sufragerie. Intrase fix prin geam, cum altfel?
A trebuit să vorbim cu părinţii şi să mergem să înlocuim respectiva sticlă, bucuroşi că piatra nu-i spărsese omului televizorul cu lămpi, acvariul cu peşti, sau chiar capul.
Întâmplarea din copilărie m-a marcat pentru că a fost singura dată când a trebuit să cumpăr un geam, din zecile pe care le-am făcut zob cu mingea de fotbal.
2. Cum te-ai integrat ca adolescent în liceu, cum a fost prima întâlnire, dar primul sărut?
În liceu, nu am reuşit să mă integrez în grupul de fumători din curtea şcolii, nici în grupul de tocilari, de bătăuşi, sau de gagicari. Ca să vă daţi seama cum eram, când intram în clasă nu deschideam uşa în totalitate. Doar o crăpam puţin, vreo 20 de centimetri, cât să întru pe-o parte. Mă furişam fără zgomot, aproape fără să respir. Stăteam cuminte în ultima bancă şi dacă aş fi putut, mi-aş fi tras pelerina invizibilă a lui Harry Potter. Mai ales când apărea proful de mate.
În condiţiile astea, trebuie să mă înţelegeţi, mi-a fost aproape imposibil să atrag atenţia vreunei fete. O singură dată am lăsat-o pe-o colegă să copie din teza mea. Era ora de chimie. Ea a luat 4, iar eu 3. Cum v-am spus, nu făceam parte din grupul tocilarilor. Telefoane iPhone nu erau, maşini scumpe, nici atât, iar ca să fii un tip popular printre fete, trebuia musai să porţi blugi. Măcar din aia prespălaţi, de la fabrica de textile din Paşcani.
În concluzie, prima întâlnire s-a petrecut abia prin clasa a XI-a. De fapt, s-a nimerit să fim amândoi într-un telescaun din Vatra Dornei, unde plecasem în excursie cu clasa. La un moment dat, instalaţia s-a oprit, am rămas suspendaţi deasupra nămeţilor şi m-am oferit s-o încălzesc cu un sărut. Mi-a cerut 50 de lei şi eu i-am dat 15. Atât aveam la mine.
3. Ce vise aveai ca adolescent şi dacă s-au împlinit sau nu?
Ca adolescent, într-o perioadă visam să mă fac medic. Apoi părinţii mi-au zis să mă pregătesc pentru fabrică. Ţara avea nevoie de ingineri. Între timp, a venit Revoluţia şi m-am apucat de scris.
4. Cum vezi viaţa alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?
Sunt căsătorit şi mă mulţumesc cu ce am. 🙂
5. Ce crezi că ar trebui să ştie un adolescent când porneşte în viaţă? Ce relaţie ar trebui să fie între un adolescent şi părinţii lui?
Când porneşte în viaţă, un adolescent ar trebui să ştie jocuri pe calculator. Păi, ce altceva? La cât butonează în fiecare zi, ar fi culmea să nu fie campion la FIFA2016. Sigur, sunt şi excepţii.
Ca adolescent, cu cât citeşti mai mult, cu atât ar trebui să fii mai pregătit pentru viaţă. Aşadar, dragi adolescenţi, mai citiţi şi câte-o carte în pauza dintre două jocuri!
Despre relaţia dintre un adolescent şi părinţi, mai vorbim peste 3-4 ani. Fiul meu abia intră la clasa pregătitoare.
6. Ce alte pasiuni în afară de scris, mai ai?
Colecţionez citate din Vanghelie şi bancnote de 100 de euro. Îmi place să mă uit la diverse sporturi.
Mulţumesc Adrian că ai acceptat să îmi răspunzi la câteva întrebări mai…altfel! Arci!
Mulţumim şi noi Mili& Iasmy!
Sursă foto: suspans.ro
Wow, nu stiam ca a avut legatura si cu Spitalul de Dementa si ProTv. Interesant articol. Imi place!
Felicitari pentru interviu ! Pe mine m-a cucerit cu sinceritatea ! Un autor cu un palmares impresionant !
Super interviu! Felicitări scriitorului, dar și ție Arci locco_smiley_10
multumesc!dar citit-i cartile,va asigur ca merita!
Nu stiam de autor! Aia cu bancnote de 100 de euro, mi-a placut. Vreau si eu! Felicitari!
Ma tenteaza Templul negru. Autorul imi este necunoscut dar interviul este reusit. Felicitari!!!
Cred ca prima intalnire nu se uita niciodata, mai ales a dvs. 🙂 Felicitari pentru sinceritate si pentru interviul reusit!
Felicitari pentru interviu! Interesant.
Nu stiam de autor,cartile nu sunt chiar genul meu.felicitari pentru interviu!
Uite asa mai descopar si autori noi…. Multumim!!
[…] Adrian Onciu este jurnalist, producător și scenarist al unor show-uri TV, precum și autor de romane thriller-mystery: „Cercul Kagan”, „Afacerea Alzira”, „Templul negru”. „Cu mâinile legate” este prima sa carte publicată la Editura Trei. […]