Interviu cu Puterea – Oriana Fallaci – recenzie
Interviu cu Puterea – Oriana Fallaci – recenzie
Titlul: Interviu cu Puterea
Autor: Oriana Fallaci
Editura: Lebăda Neagră
Anul apariție: 2024
Nr. de pagini: 576
Colecția: Grey Spot
Oriana Fallaci este un jurnalist remarcabil care surprinde de fiecare dată prin subiectele abordate și modul său de implicare, dovedindu-se în timp, un pionier autentic și foarte determinat în creionarea unor subiecte sensibile, greu de digerat de cei aflați la putere. Un lucru este cert, cu scrierile autoarei rezonezi maxim sau deloc, nu există cale de mijloc în contextul creat. Impactul puternic ce le însoțește de fiecare dată, se datorează conștientizării ororilor ascunse sub preșul unor tradiții părtinitoare și al vieților irosite în numele unor idealuri la care cei implicați nu au aderat, iar toate acestea se întâmplă într-un secol al cunoașterii, al culturii și informării la alt nivel.
Titlul cărți este sugestiv, pe alocuri, dacă atașezi ghilimelele de rigoare ultimului cuvânt.
Primele interviuri relatate în paginile acestei cărți sunt cu două personalității marcante din lumea islamului și anume Ali Khomeini, liderul suprem al Iranului la vremea respectivă și Muammar al-Gaddafi, conducătorul de facto al Libiei în perioada 1969 și 2011. Dacă la primul reușești să treci peste mentalitățile desprinse din Cartea Albastră și încerci, fără succes, să le înțelegi, la cel de-al doilea deja …este prea mult. Cartea Verde, cea după care se ghida conducerea Libanului de atunci, este despre o beznă autentică a minții unui popor, despre cum a reușit acesta să mintă, să transforme o generație de oameni buni, într-o mulțime la marginea subzistenței, care nu cerea nimic, considerându-se bogată, în esență neavând decât strictul necesar și o lipsa acută de culturalizare. Tot aici găsim și o definiție a nebuniei… să fie în context…
Problema este că adjectivul ”nebun” este atât de vag, de ambiguu. Ce înseamnă să fii nebun?… o formă de alterare mentală, un anumit tip de anomalie… Însă dacă îl întrebi ce înseamnă să fii normal sau anormal, răspunde că a fi normal înseamnă să acționezi în interiorul realității și să recunoști ambivalența dintre bine și rău; a fi anormal să acționezi în afara realității și să nu recunoști ambivalența, adică scindând-o în mod dramatic și refuzând dubiile.
…dictatorul, tiranul este automat nebun: mai nebun decât nebunul care pretinde că adună un lichid cu furculița…..
Următoarele capitole aduc cu sine sentimente contradictorii cititorului. Unul dinte ele, cel mai frumos în viziunea mea, este cel care ne prezintă interviul cu Dalai Lama când acesta avea vârsta de 22 de ani. Răspunsurile domniei sale la acea vreme denotă o inteligență remarcabilă, o viziune unică, profundă raportată la existența umană și o grijă permanentă pentru tibetani. O altă valență întâlnită aici ne vorbește despre un om care aparține timpului său, un personaj autentic cu o încredere dezarmantă în ceea ce privește viitorul lumii. Cât despre sine, lucrurile stau diferit, teama că ar putea fi ultimul Dalai Lama nu este ușor de acceptat, iar durerea resimțită de acesta este redată într-un mod uimitor de autoare.
Dacă interviul cu Dalai Lama mi-a oferit momente pline de înțelepciune și plăcerea unei lecturi pentru suflet, următorul interviu m-a dezarmat complet prin duritate unei realității copleșitoare, aducându-mă în repetate rânduri în situația de a spune: acest lucru nu este posibil…
Vă las să aflați despre ce este vorba citind aceste remarcabile pagini, aceste adevăruri netrunchiate scrise din dorința de a schimba percepția asupra unor lumi unde drepturile celor mulți sunt puține și nici acelea nu se respectă, o lume în care lupta este uneori singura opțiune rămasă….
Ea era cea care detonase două bombe într-un supermarket din Ierusalim pe 21 februarie 1969, provocând un masacru. Ea este cea care, zece zile mai târziu, construise un al treilea dispozitiv pentru a-l detona în cantina Universității Ebraice. Ea era cea care mobilizase toată poliția israeliană timp de trei luni și provocase Dumnezeu știe câte arestări, represiuni și tragedii. Ea era cea pe care Frontul o păstrase pentru cele mai sângeroase sarcini… fotografia ei era agățată la fiecare punct de control… Diplomă de erou… și aici Oriana pune întrebări și primește răspunsuri.
Poți să accepți și să înțelegi motivele din spatele acestor atrocități? Pot fi explicate toate acestea? Cu ce cuvinte, cu ce înțelesuri și în ce univers….
Merită citite aceste interviuri, fiecare aduce cu sine justificările celor implicați in demersuri dezastruoase care au schimbat istoria unor națiuni și credințele acestora, creionând astfel un traseu resimțit și astăzi prin consecințele rezultate.
…răspunsul dumneavoastră m-a lăsau un pic perplexă… spune la unul dintre interviuri autoarea.
Această carte-document despre Putere este uimitoare prin claritatea informațiilor care rezultă din interviurile cu întrebări directe și uneori neiertătoare ce denotă curajul fără precedent pe care Oriana Fallaci îl dovedește în multe dintre împrejurimile create pentru a da glas celor oprimați, cei pe care istoria preferă să îi uite.
Să conferi cuvintelor gingășia regăsită în petalele unei flori dar și duritatea din tăișul unei săbii, denotă mult talent, multă dăruire. Recomand!
Un diavol care îi duce în Iad până și pe îngerii Raiului.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti
