Cel fără Nume, de Ionuț Ghionea – Editura UP – recenzie

Ionuț Ghionea – Cel fără Nume

Editura: UP

An apariție: București 2022

Nr. Pagini: 151

  Trecuse ceva timp de când am citit ultima dată o colecție de nuvele, așa că am simțit că e momentul. Mai ales că știu că mare parte dintre autorii români au capacitatea fantastică de a reda în câteva pagini frânturi de viață evocatoare, moralizatoare sau cu dublu sens, să atingă corzile sensibile ale sufletului, dar fără să le vatăme mai mult decât e cazul.

  Colecția de nuvele Cel fără Nume îmbină 20 de povestioare scurte, episoade care te poartă cu pași rapizi între fapte istorice și ficțiune ușor distopică și înapoi, dar toate au un singur scop – acela de a ne reaminti nevoia de a rămâne ancorați în sentimentele umane pe care uneori avem tendința de a le reprima.

  Prima nuvelă este cea care setează tonul colecției și poartă același titlu. Ea ne introduce în lumea creată de autor printr-un impact dur, dar împăciuitor. Autorul face pace cu personajul său abandonat să moară de ciumă în praful drumului, dându-i posibilitatea să-și rescrie o nouă istorie, chiar dacă asta înseamnă să își lase în urmă identitatea.

  În atmosfera sumbră creată, apar pe rând povestiri țesute cu fire rezistente la deznădejde și durere. Predilecția de a activa în mintea cititorului imagini de război, unde deciziile dificile devin acțiuni automate, dar în care nu se pierde din vedere natura umană cu toate neajunsurile sale, te acaparează pentru câteva momente în ceea ce ar fi putut fi viața ta dacă ai fi trăit în altă perioadă.

  Am ezitat dacă să menționez o povestire care mi-a atras atenția și pe care am păstrat-o în minte poate mai mult decât pe celelalte, pentru că fiecare are farmecul ei și ar fi păcat să setez indirect o preferință. În schimb un lucru vă pot spune cert. Fiecare dintre ele are ascuns în firul său epic un sâmbure de visare, un acel Cum ar fi fost dacă…?

Las un fragment aici, rămâne să descoperiți voi de care dintre cele 20 de povestiri aparține…

“Călcă neglijent pe banii de aur aruncați de maior, urcă în camion, porni motorul și, după ce se asigură că toți soldații sunt în spate, se depărtă în noapte.

Rămas singur, maiorul încercă în zadar să reaprindă lampa. Bătu fără speranță în ușă, strigă de câteva ori, dar furtuna îi stinse vocea. Niciun răspuns. Căută sub manta pistolul cu piedica ridicată. Întuneric.”

Carte disponibilă pe site edituraup.ro

Recenzii cărți