La poveşti… cu autorul Alex Szollo – interviu

În primul rând dă-mi voie să-ți spun că mă bucur enorm ca ne-am întâlnit.

Ești o persoană destul de cunoscută grație articolelor apărute în ziare, asa că n-am să insist aici.Ți-am citit și CV-ul, de-a dreptul impresionant.

Eu aș vrea să știu alte lucruri, chiar cu riscul de-a te supăra puțin.

Arci:La ce te-ai gândit când ai conștientizat că ești “altfel” decât ceilalți tineri?

Alex: Mulțumesc din suflet pentru cuvintele tale frumoase, e o bucurie să putem sta de vorbă. Nu m-ai putea supăra cu absolut nimic.

Nu o să-ți ascund faptul că perioada timpurie a copilăriei și a adolescenței mi-a stat sub semnul întrebării „de ce?” Nu înțelegeam de ce sunt luat în râs pentru că-s diferit, când eu nu fac decât să citesc, să-nvăț și să-mi văd de treabă. Însă, având în jurul meu niște părinți extraordinar de dedicați și de deschiși, care m-au ajutat să ajung ulterior la niște prieteni absolut minunați, și citind foarte mult despre oameni vizibil diferiți care au reușit să-i scoată pe alții din zonele lor de confort (după ce-au ieșit ei), mi-am dat seama că e bine, uneori, să mai și schimbi întrebarea. Și m-am întrebat „De ce nu?”

Arci:Ce te-a motivat să mergi mai departe și să îți depasești limitele?

Alex: În primul rând, recunoașterea cât se poate de sinceră și de lucidă a faptului că ele există. Pe urmă, când am înțeles că există în preajma mea oameni care-au  văzut, și iubindu-mă, vor vedea mereu mai mult în mine decât niște limite, mi-a devenit un soi de crez să încerc să le depășesc. Toți avem limite. E important cât le lăsăm pe ele să ne aibă.

Arci:Cum ai reușit să devii un om atât de senin și împăcat cu el însuși?

Alex: Mă bucur tare mult că mă vezi așa. Să știi că le am și eu pe-ale mele, și în  mod cert,  nu sunt atât de senin pe cât aș putea să fiu. Personal, înțeleg creștinismul nu ca pe-o căutare fără sens a perfecțiunii, ci ca pe-o promisiune plină de Adevăr a iubirii. Or, iubirea, așa cum o  vede Hristos, înglobează și defectele și slăbiciunile noastre omenești, cât nu se transformă  în prostie. Cu alte cuvinte, nu suntem meniți a fi perfecți, ci  a căuta să înțelegem cât suntem de iubiți. Odată ce am înțeles lucrul ăsta, viața mea s-a schimbat.

Arci: La lansare prietenul tău, David, spunea că tu ai fost mereu un exemplu și un sprijin pentru el. De unde ai puterea de-a fi stânca pe care se sprijină alții?

Alex: David, David. O binecuvântare  de om! Și el, și oricine mă cunoaște știe de cât de mult sprijin am avut parte de când mă știu, și cât de binecuvântat sunt să-l am în continuare. Cred că recunoașterea foarte lucidă a propriei imperfecțiuni mă ajută nu doar pe mine, ci poate ajuta orice om să devină un sprijin și o încurajare pentru ceilalți. Cred cu tărie că fiecare om e pe-atât de puternic pe cât se simt ceilalți de puternici în jurul lui. Despre asta a fost vorba în momentele din viața mea care-au cântărit cel mai mult în Adevăr!

Arci: Cum ai ajuns să studiezi atat de aprofundat religia și totuși să intelegi în mod realist anumite fenomene?

Alex: Relația mea cu Dumnezeu a început pe la cinci ani, după ce-am citit prima oară o versiune pentru copii a Bibliei, cap-coadă.  Botezat catolic și școlit  ortodox, am avut  marea binecuvântare de-a crește sub ochii și lângă inimile unor oameni tineri și deschiși la minte și la suflet, care mi-au permis să mă apropii de oameni de toate confesiunile și convingerile spirituale. De-a lungul vieții, am întâlnit mulți oameni, fiecare cu modul lui de-a relaționa cu Dumnezeu, și am luat de la fiecare tot ce mi  s-a părut benefic pentru creșterea mea  în  Adevăr.

Există preconcepția asta a zilelor noastre cum că a fi creștin înseamnă a fi rupt cu totul  de lume și a o privi doar prin prisma fundamentalismului religios. Ei, în ochii mei, asta este-o greșeală, pentru că a fi creștin, de fapt, înseamnă a fi foarte conștient de imperfecțiunile, frământările și tulburările tale și ale lumii în care trăiești, și a învăța să iubești lumea cu tot ce-are ea, încercând să nu te lași afectat de aspectele mai puțin plăcute. Bineînțeles, asta nu înseamnă lipsă de empatie în cazul unor încercări grele prin care trece aproapele. Cred că m-a ajutat foarte mult și faptul  că  deși botezat într-una dintre marile tradiții post-schismatice și educat în cealaltă, am interacționat și cu membrii altor comunități creștine. Fiind rocker, am ajuns să stau de vorbă cu mulți agnostici și atei, și am rămas plăcut surprins de cererile lor de-a mă ruga pentru ei.

Odată ce înțelegem că suntem cu toții oameni și că singurele  bariere dintre noi, de fapt, sunt cele pe care le ridicăm cu mâinile noastre, lucrurile încep  să meargă în cu totul altă direcție decât suntem obișnuiți. Cred că lumea fuge de creștinism pentru că de fapt,  nu prea e o religie în sine, dar aspectul ăsta scapă multora din vedere. Creștinismul, de fapt (și nu vreau să  sune a clișeu), e despre legătura pe care-o ai, ca om, ca ființă imperfectă, limitată, muritoare, cu Dumnezeu. Ni se spune de la bun început:  „Tatăl Nostru carele ești în ceruri…” Ce legătură e mai strânsă decât  cea dintre un copil și Tatăl lui, pe care învață să-l vadă ca pe un stâlp al puterii și demnității?

Arci:De ce  o carte despre Baraba?

Alex: Mi-am dorit să fac cunoscut  cititorilor un aspect pe care eu însumi am fost destul de  surprins să-l descopăr studiind contextul  istorico-politico-social al epocii în care Hristos și-a desfășurat lucrarea pământească. Israelul era condus cu mână de fier de către romani, care aveau de gând să-și impună zeii,  lovindu-se însă de un factor decisiv: credința fierbinte într-un singur Dumnezeu a poporului evreu. Cum preoții evrei au refuzat închinarea la zeii romani, conducătorii Romei le-au impus ca o parte din câștigul rezultat din cinstirea Dumnezeului lor Unic să revină Imperiului Roman sub formă de taxe. Fie că era vorba de jertfe sau de donații  bănești, fiecare om era obligat de lege să plătească dări la templu. Săturându-se, mulți oameni și-au pus speranțele într-un Mesia,  un  rege-profet războinic care să-i scoată pe romani din Țara Sfântă și să-i redea Israelului gloria de odinioară. Printre aceștia, din puținele informații pe care  ni le pun la dispoziție Scripturile, l-am inclus pe Baraba, despre care-am dedus că era zelot, deci membrul unei mișcări de factură naționalistă, cu convingeri radicale, care voia să scape Israelul de dominația Imperiului Roman. Era nevoie de un revoluționar politic, radical, chiar brutal, pentru ca impactul revoluției pașnice, personale, lăuntrice, pe care-o propune, de fapt la  care Hristos ne roagă fierbinte  să luăm parte. Când am mai aflat și că „ Bar-Abba” înseamnă „Fiul Tatălui” în aramaică, am știut că mi-am găsit povestea și protagonistul.

Arci:Cu ce ne mai surprinzi? Ce carte urmează?

Alex: Pregătesc lucruri tare faine.  Am finalizat o  carte de eseuri în care încerc s-apropii tinerii de creștinism, i-am spus „Tupeu de creștin”, și sper s-o văd finalizată cât de curând posibil. Și am în  lucru un roman care repovestește clasicul hugolian Notre-Dame de Paris, din perspectiva lui Quasimodo(al cărui nume e și titlul romanului). Va fi un fantasy gotic, cu foarte multe influențe religioase. Sper din suflet să vă placă.

Arci:N-am sa te întreb ce părere au prietenii și familia despre faptul că scrii pentru ca am văzut la lansare. Au fost alături de tine oameni dragi, oameni care te iubesc, te admira și te respectă. Am să te întreb însa ce-și dorește Alex cel mai mult?

Alex: Mă bucur mult să am alături de mine oameni minunați, care au încredere în vocea mea de scriitor, și sper să-i pot bucura cu tot ce gândesc, spun și fac. Alex Szollo își  dorește cel mai mult ca a lui călătorie pe drumul cunoașterii să continue în cele mai frumoase moduri  posibile, și să inspire cât mai mulți oameni să-și urmeze visurile.

Arci:Și-acum, pentru ca știu ca ne urmărești, spune-mi ce părere ai despre Literatura pe Tocuri și despre noi, echipa?

Alex: Da, vă urmăresc și vă apreciez foarte mult site-ul. Se  vede clar că e proiectul unor oameni cu o pasiune autentică pentru puterea Cuvântului. Era nevoie de o prezență atât de plăcută în blogosferă.

Arci:Cateva cuvinte pentru cititorii noștri?

Alex: Viața-i frumoasă. Căutați minunea din fiecare clipă și continuați-vă aventura cunoașterii în fiecare zi, descoperind lumi noi cu fiecare carte și fiecare autor.

Arci: Multumesc Alex și mult succes în tot ce-ți dorești.