Interviu cu autoarea Ludmila Rain (Augustin) – Literpress Publishing – ,,Zbor desculț” și ,,Dimineață cu iubire”
Interviu cu autoarea Ludmila Rain (Augustin) – Literpress Publishing – ,,Zbor desculț” și ,,Dimineață cu iubire”
1. Câteva cuvinte despre tine – Ludmila Rain Augustin.
L.R: Câteva cuvinte despre mine? 🙂
E cea mai simplă temă pentru acasă! Când e vorba de cuvinte puține, îmi convine! Numele meu este Ludmila, m-am născut într-un sătuc din rep. Moldova. De acolo cred că mi se trage darul ăsta de a rezona cu puținul. Da, puținul în sine poate fi o bucurie, pentru că e mai ușor de obținut, e un dar practic de la natură pe care îl avem cu toții. Simplitatea versului meu mă caracterizează în mod categoric. Așa sunt eu – un om simplu care se regăsește în lucruri și în locuri simple. Cea mai mare satisfacție o am atunci când pot să dăruiesc, iar în ultima vreme, poezia mi-a adus atâta bucurie sufletească, încât nu pot să o redau nicicum prin cuvinte. Bucuria o simt nu atunci când scriu, ci tocmai atunci când dăruiesc ceea ce am scris. Când primesc un mesaj de mulțumire și cineva îmi spune că s-a regăsit sau a regăsit pe cineva drag în versul meu, mi se umple pieptul de un sentiment necunoscut pentru mine până acum, nu știu să-l definesc, e un amestec de trăiri, un amestec care mă face să adorm cu gândul că am făcut ceva bun în ziua respectivă.
2.Când și cum ai început să scrii?
L.R: Eu de scris poezii, scriu de când mă știu, sau mai bine zis, gândesc poezii de când mă știu. Unii oameni cântă, unii oameni dansează, unii oameni aleargă… Eu gândesc poezii. Dacă sunt tristă, dacă sunt veselă, dacă am o nemulțumire… e așa ușor să ai un prieten precum e poezia! E un fel de confident, de psiholog, de duhovnic dacă vrei. Îi spui toate stările tale și ea nu te judecă, din contră, la un moment dat îți aduce atâta mulțumire, încât ai impresia că Cerul îți trimite răspuns la toate întrebările tale cu ,,de ce, Doamne?”. Pe foaie, din păcate nu am scris poezii decât foarte puține. Am câteva (vreo două sute) de pe timpul când eram elevă, poate le voi publica vreodată, nu știu. Apoi am făcut o pauză în care doar le gândeam pentru mine sau le scriam pe foi și ulterior le pierdeam. Acum doi – trei ani în urmă, am început să scriu pe pagina mea de Facebook. Au fost apreciate, întâi de prietenii mei, apoi de oameni total străini mie. Din toate părțile am primit îndemnul de a le publica într-un volum de poezie. Și cum erau peste cinci sute la număr… Să nu se supere, le-am legat în două volume care văd că merg de mână ca două surori și se înțeleg foarte bine!
3. În opinia ta există diferențe între autor și scriitor? Ce înseamnă autor și ce înseamnă scriitor? Sau nu există nicio diferență?
L.R: Chiar dacă aceste două cuvinte le găsim sinonime, ele au totuși o diferență semnificativă. Un scriitor scrie orice conținut, o carte, un articol, o piesă literară, dar este autor abia atunci când i se autorizează acel conținut pentru a fi publicat.
4. Câteva cuvinte despre cărțile tale de poezii: Zbor desculț și Dimineață cu iubire, publicate la Editura Literpress Publishing.
L.R: ,,Zbor desculț” și ,,Dimineață cu iubire”… Nu pot vorbi despre ele separat, ele sunt ca două mănunchiuri de iarbă cosită, uscată bine și legată cu un fir din norocul și destinul meu. În ele o să găsiți toate anotimpurile, toate stările, toate culorile. Eu le privesc ca pe niște plante din care o să se scuture semințe și pe viitor o să crească o minune de grădină! Fiecare om care pune mana pe ele, contribuie la înființarea grădinii, iar peste ani va fi mândru că a pus umărul și că a sprijinit gradina sufletului meu să înflorească din primăvară în primăvară tot mai frumos.
5.Știm că ești autor debutant (cele 2 cărți fiind de debut). Cum a fost prima întâlnire cu cartea tiparită?
L.R: Sincer, câteva zile nu am realizat că bucuria asta îmi aparține. Mă bucuram, dar parcă pentru altcineva. Apoi, ușor… ușor… Fiecare mesaj, fiecare îmbrățișare, mă făcea să răsfoiesc cartea și să înțeleg că acolo sunt poeziile mele, negru pe alb! Din nou un sentiment pe care nu ai cum să-l definești. Se duce ușor teama de a nu fi plăcut, teama de a fi greșit, teama aia care îți umbrește un pic bucuria, dar care te ajută să iei treptat trăirea și să o savurezi din plin.
6.De ce poezie și nu proză?
L.R: De ce poezie și nu proză? Hmm… Tot pe Doamne-Doamne trebuie să-L întreb. Mie îmi pare că poezia se scrie singură, pe când proza este ceva mai complicat. Mulți au râs de afirmația asta crezând că fac o glumă, dar eu chiar așa cred.
7.Făcând o analiză a literaturii care se scrie acum, în materie de poezie, peste tot în lume – ai rezerve? Ești entuziasmată?
L.R: Poate de acum în colo mă voi gândi să analizez, să compar, să-mi dau cu părerea. Rezerve sigur nu am. Eu am credința că, ce nu a ieșit bine azi, cu siguranță se va repara mâine. Așa și cu poezia, cu siguranță este pe undeva vreun ,,mititel” sub aripa ocrotitoare a lui Eminescu sau a lui Pușkin, dacă nu a scos capul azi, o va face mâine. Fiecare răsărit aduce câte o noutate.
8.După ce ai terminat de scris un manuscris, te întorci asupra lui și rescrii sau rămâne așa cum a ieșit din prima?
L.R: Sunt poezii pe care le scriu de parcă mi le-ar dicta cineva. Pe acelea categoric le las așa chiar dacă îmi pare pe undeva că ar trebui să schimb câte ceva. În rest, mai revin asupra unor cuvinte sau rânduri.
9.Ai un gen literar preferat? Făcând excepție poezia care este domeniul tău.
L.R: Prefer romanele, deci, genul epic.
10. Ce sursă/e de inspirație ai?
L.R: Mă inspiră în mare parte natura. Vremea în sine îmi crează stările, iar stările îmi dictează versul. Mă inspiră și oamenii, de exemplu, stând la semafor am văzut pe trecerea de pietoni o bătrânică, frumoasă și tristă, pe chipul ei erau parcă grijile de la o mie de mame adunate. Până acasă am scris o poezie dedicată mamei, care a ieșit tare frumoasă! Mă mai inspiră și oamenii care îmi citesc versul, mesajele lor sunt pentru mine ca ploaia pentru plante. Majoritatea poeziilor optimiste, le-am scris datorită lor. Nu ai cum să nu te bucuri și nu ai cum să nu pui bucuriile astea în vers! Îi deghizez în flori, în iarbă, în soare…
11.Este greu pentru un autor român să se impună, să se facă cunoscut, publicat în străinătate? Dar în România?
L.R: La întrebarea asta nu știu ce să răspund. Noi am prins o perioadă când frumosul iese mai greu la suprafață. Eu totuși am sentimentul că se apropie o altă perioadă, una în care acest frumos va ieși precum soarele de după nori. Lumea are nevoie de frumos! Românii au nevoie de puțină mândrie în plus și asta o vor căpăta prin oameni, oameni care trebuie susținuți mai întâi în țară. Să ne apreciem noi valorile ca apoi să ni le aprecieze și străinii.
12. Nu am să te întreb despre ,,pilonul” (piață sună nu foarte bine) de carte din România, în mod direct. Dar aș fi curioasă să știu cum ar vrea Ludmila Rain să fie acest ,,pilon” de carte românească? Ce lipsește? Sau poate nu lipsește nimic. Care sunt așteptările tale?
L.R: Off… Întrebările sunt parcă tot mai grele. O să înconjor o parte din întrebare prefăcându-mă că nu am înțeles-o.:-)
Eu tare aș vrea să apuc un Crăciun în care să nu lipsească din desaga Moșului și o carte. Vreau să apuc un Paște în care din coșulețul iepurașului să nu lipsească și o carte, cât de mică acolo, poate fi și cât un ou roșu, că nu mă supăr! Tare aș vrea să văd că oamenii își dăruiesc cărți chiar și fără de motive. Cărți românești, că noi avem destule nestemate. Chiar dacă nu ne place ce se scrie azi, avem cărțile de ieri și pe cele de mâine cu ajutorul nostru! Eu dăruiesc poezia mea, tocmai pentru ca cei care o citesc și o plac (de înțeles, o înțelege toată lumea), să o dăruiască mai departe.
13.Câțiva scriitori pe care îi admiri?
L.R: Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Mihai Eminescu și lista e lungă.
14.Ce hobby-uri are Ludmila Rain?
L.R: Poate e prea mult spus hobby, dar îmi place mult să gătesc și anume să inventez rețete simple în care să pun o tentă din gustul copilăriei mele, din gustul bucatelor gătite de către bunelul meu.
15.Ce proiecte de viitor ai? Cu ce ne surprinzi?
L.R: Pentru viitorul apropiat pregătesc un nou volum de poezie, din care bineînțeles că simplitatea nu va lipsi. De fapt ăsta este și proiectul meu de viitor. Vreau să arăt cât de mult se poate face cu puținul de care vorbeam mai sus. Vreau să arăt cât de mult nou există ascuns în lucrurile vechi, cât de diferită este de exemplu o toamnă de o altă toamnă, un verde de un alt verde! Vreau ca împreună să căutăm frumosul în orice, să-l găsim chiar și în oamenii aparent ursuzi. Știți cât de frumos este un arici? Și ce dacă e țepos?! 
16. Ne poți spune câteva cuvinte despre editura Literpress Publishing? Cum ți se pare? Cum este colaborarea?
L.R: Literpress Publishing, este o experiență frumoasă care a venit la pachet odată cu cele două volume ale mele. Le iau ca pe un dar de Sus. Care erau șansele ca un om care s-a aruncat în mare neștiind să înoate, să dea de așa o barcă bună cu marinari pe măsură? Care erau șansele?
Mulțumim, Ludmila pentru interviu! Mult succes pe viitor!
Cărțile Ludmilei Rain le găsiți pe site-ul Literpress.ro
Interviu cu autoarea Ludmila Rain (Augustin) – Literpress Publishing – ,,Zbor desculț” și ,,Dimineață cu iubire”
