Mierea, de Slobodan Despot-Editura Tracus Arte-recenzie

Editura: Tracus Arte

Număr de pagini: 127

Traducerea: Florica Ciodaru-Courriol

   Slobodan Despot este un editor, scriitor și eseist de origine sârbă, stabilit în Elveția. A colaborat timp de cincisprezece ani cu editura l’Âge d’Homme, pentru care a realizat traducerea a numeroase volume și, de asemenea, a fondat editura Xenia. „Mierea” este primul său roman și prin intermediul lui dorește să le ofere cititorilor o bucățică din războiul dintre sârbi și croați, desfășurat în perioada anilor 1990.

   Romanul este construit sub forma unei povestiri în ramă. În cabinetul unei erboriste pe nume Vera, al cărei scop este ca prin cuvintele și plantele sale medicinale să vindece pacienții atât sufletește, cât și trupește, naratorul află povestea lui Vasco K. (Arțăgosul). Pe acesta din urmă femeia l-a cunoscut din întâmplare la ieșirea de pe autostradă, surprinzându-l într-un moment de nervi în care își amenința propriul tată cu moartea. Impresionată de situație, Vera îi oferă necunoscutului banii necesari reparației mașinii și se face nevăzută. La interval de câteva luni de la incident, se trezește la ușă cu un chintal de miere, venit exact la momentul potrivit pentru a-i salva cabinetul. Așa face cunoștință pe deplin cu Vasco, de la care află întreaga poveste ce l-a determinat să-și piardă cumpătul în acea zi la marginea autostrăzii.

  Povestea lui Vasco K. și a tatălui său, Nikola, ne deschide o fereastră către perioada anilor 1990, când în fosta Iugoslavie se desfășura un puternic conflict între sârbi și croați. Totul este parcă de o cruzime de neînțeles, pentru o perioadă de timp oamenii uitând că sunt oameni și privind războiul ca pe un sport al sângelui.

Așa cum cad primii stropi grei, enormi, ai unei ploi de vară, tot așa începură să plouă și obuzele peste satele din vale, mai întâi rare, parcă rătăcite. Tunetele erau acum precedate de fulgere, ce-i drept cam neconvingătoare, care se pierdeau în peisaj ca niște flash-uri de aparat de fotografiat într-un imens stadion. După care picăturile se întețiră a ploaie, bule de foc începură să puncteze covorul văii din care țâșneau coloane de fum și de praf.”

„Coloanele de fum se înmulțeau la orizont, chiar dincolo de dealurile dinspre nord. Se ataca pe toate fronturile. Nu se scurseseră două ceasuri de când Furtuna începuse când Bătrânul înțelese că o să-i spulbere, și pe ei și toate himerele lor umflate doar cu pravadă și sacrificiu. Nu-i era frică de moarte.”

   Dar în această ploaie de obuze și trupuri, Nikola are parte de liniște pe munte, alături de albinele sale. El este parcă închis în propria bulă de aer, departe de haosul și cruzimea războiului. Astfel că venirea lui Vasco în Kraina (Croația) în scopul de a-l salva din bătaia puștilor, pare în mintea bătrânului aproape lipsită de sens. Iar acest lucru se reflectă semnificativ și în modul în care acesta privește drumul de întoarcere în Serbia. În vreme ce Vasco este cât se poate de încordat, temător și foarte precaut, fiind pe deplin conștient că tranzitează granițele urmând indicațiile unui rus și folosind documente false, tatăl său este calm și relaxat, având pe deplin încredere în puterea și valoarea mierii pe care o transportă, spre exasperarea fiului.

   Pe parcursul romanului ni se întărește ideea conform căreia nimic nu este întâmplător și că fiecare gest al nostru contează, putând contribui în final la binele colectiv. În ciuda faptului că nu aveau bani pentru benzină sau cazare, Nikola a folosit mierea ca monedă de schimb, știind că oricine ar putea beneficia de efectele ei curative și putând în acest fel să le îmbunătățească traiul celor pe care îi întâlnește. Iar întâmplarea cu Vera este la rândul său semnificativă crezului deoarece, chiar dacă pierde inițial banii pentru achitarea taxelor, câștigă după câteva luni când mierea de la Nikola îi salvează cabinetul. Astfel, mierea este pe parcursul poveștii monedă de schimb, motiv de ceartă, iar, în final, sursă de liniște și vindecare.

   Așadar, Slobodan Despot debutează cu un roman surprinzător și profund, care nu este pentru oricine. Cred că pentru a-l putea citi trebuie să reușiți să rezonați cu personajele, cu povestea lor măcinată de lipsuri și război și cu atmosfera cu tente filosofice a cărții.

Cartea Mierea, de Slobodan Despot poate fi comandata de pe site-ul Editura Tracus Arte

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Roxana-Andreea Cercelaru (Roxana C) -Redactor///Mă consider o fire deschisă, aventurieră și dependentă de muzică. Sunt boemă, dar în același timp realistă, ceea ce înseamnă că încerc mai mereu să văd în jurul meu părțile bune ale oamenilor și ale situațiilor cu care mă confrunt, dar nu pot spune că mă îmbăt cu apă rece. Iubesc să scriu și să citesc pentru că reprezintă modul prin care pot evada din cotidian în lumi utopice și îmi pot lăsa imaginația să zboare. Tocmai de-asta îmi este foarte greu să vorbesc în fața unei săli pline de oameni, dar dacă mi se dă o foaie de hârtie ca să-mi aștern acolo gândurile, atunci totul capătă sens. Scriu cu multă pasiune și încerc să-mi pun amprenta asupra fiecărui rând așternut pe foaia virtuală. Ca să închei această scurtă prezentare într-o notă artistică, m-am gândit să vă las un citat, cu care eu rezonez, de-al lui Cărtărescu: „Scrisul este umbra sunetelor vorbirii în pagină.”.

6 COMMENTS

  1. O sa mori de ras, am citit initial „mierea de sobolan” :))) Acum serios: pare foarte buna cartea, cu un subiect interesant. Tin minte ceva despre razboi, eram copil pe atunci si vedeam la televizor.

    • :))) chiar m-am prăpădit de râs când am citit comentariul, Sorina. Mie întotdeauna mi-au plăcut poveștile despre război, iar această carte mi-a prezentat o imagine mai amplă cu privire la subiect.

  2. După cum ai descris-o, pare o carte profundă și cu un mesaj clar… acela că tot ceea ce ni se întâmplă e rezultatul a ceea ce am făcut/gândit/vorbit noi înșine. Felicitări pentru recenzie! Mi se pare o carte foarte interesantă!

    • Mulțumesc, Rodica 😉 Într-adevăr, așa cum ai zis și tu, pe lângă imaginile dezolante ale războiului, autorul îmblânzește cartea prin intreducerea acestei idei cu privire la impactul fiecărui lucru pe care îl facem/gândim. Aș putea spune că încearcă să ne ofere o lecție de viață și să ne îndemne să nu mai fim pasiv, ci să facem ceva pentru că oricând am putea să oferim o mână de ajutor.

Scrie un comentariu. Vorbeste cu mine!