În căutarea unui destin de Jojo Moyes-tensiuni și secrete

În căutarea unui destin de Jojo Moyes-tensiuni și secrete

În căutarea unui destin, de Jojo Moyes-tensiuni și secrete-recenzie

Editura Litera, 2017

Colecția Blue MOON

Titlu original: The Ship of Brides (2005)

496 de pagini

Traducere din limba engleză de Ana Dragomirescu

Cred că până în clipa aceea n-am crezut în Soartă. Dar e greu să nu crezi, când te gândești cât de departe ajunseserăm.

E greu să nu crezi, când te gândești că părea cu neputință ca, dincolo de kilometri, de continente, de oceane întinse, să ne fie menit să ne reîntâlnim.

   Unele cărți le uităm la câteva zile după ce le terminăm, pe altele le lăsăm baltă după câteva zeci de pagini, dar sunt câteva (puține la număr) care se stabilesc definitiv în sufletul nostru. Așa se întâmplă cu romanele lui Jojo Moyes; cine ar putea uita povestea lui Will și a Louisei, spre exemplu? Și nu doar poveștile impresionează, ci și capacitatea autoarei de a oferi originalitate și dovezi ale unei temeinice documentări.

   Ideea romanului În căutarea unui destin i-a venit autoarei când a aflat despre trecutul bunicii sale, mai exact despre faptul că a fost „mireasă de război”, adusă în Anglia în 1946, la bordul unui portavion. Așadar, povestea are la bază evenimente istorice legate de cel de Al Doilea Război Mondial, în jurul cărora se țese o ficțiune cu sare și piper, emoție și sensibilitate, cu tensiuni și secrete ce se dezvăluie treptat, cu personaje din diverse medii sociale, puse a conviețui timp de șase săptămâni.

   Acțiunea se desfășoară pe două planuri temporale: în 2002, când o bătrână aflată în vacanță cu nepoata în India descoperă într-un port epava mult-iubitei Victorious, și 1946, când aceasta făcea un ultim drum. De fapt, plasarea acțiunii inițiale în 2002 constituie un pretext, un mod de a crea atmosfera, un soi de „ramă” pentru povestea propriu-zisă, prilej ca bătrâna să-și amintească de propria experiență. În anul 1946, forțele maritime ale Marii Britanii intră în ultima etapă a transportului postbelic de mirese de război (femeile căsătorite în timpul războiului cu militari britanici aflați la datorie în diverse colțuri ale lumii). La 2 iulie a acestui an, aproximativ 655 de mirese australiene pornesc într-o călătorie ce le va marca definitiv viața, la bordul unui portavion, nepregătit pentru un asemenea transport prețios. Cabinele mireselor sunt instalate în puțul liftului, înghesuite și sufocante, cei 1100 de bărbați aflați în serviciu pe navă sunt din ce în ce mai tensionați și conflictele stau să izbucnească la tot pasul. 4 femei provenind din medii diferite sunt obligate să împartă o cabină de 3/2 metri, fiecare în căutarea unui destin fericit alături de bărbatul pe care abia îl cunoscuse înainte de căsătorie.

   Avice Radley este o blondă bogată și sofisticată, egoistă și superficială, interesată doar de confort și de imaginea din societate; trădează cu seninătate și nu are mustrări de conștiință; preferă să moară decât să se facă de râs. Margaret O’Brien este fiică de fermier, însărcinată în 7 luni, singura dintre cele patru cu adevărat îndrăgostită de soțul ei; faptul că a fost părăsită de mamă îi stârnește emoții privitoare la viitorul ei rol de mamă. Este onestă, neprefăcută, o fată zdravănă, crescută la țară și prietenă de nădejde. Jean Castleforth are abia 16 ani și a trebuit să mintă că este însărcinată pentru a se putea îmbarca; este analfabetă, indiscretă, nu ezită să flirteze (ceea ce îi va aduce necazuri mari), însă știe să se facă plăcută de ceilalți. Recunoaște că s-a căsătorit pentru că nu avea niciun viitor. Frances Mackenzie, o soră medicală enigmatică și sobră, fuge de un trecut ce nu-i dă pace și cunoaște iubirea la bordul portavionului. Este genul de eroină cu care empatizezi foarte ușor. În acea cabină în care nici nu poate fi vorba de intimitate, fiecare se dezvăluie, își spune povestea și aflăm de câtă naivitate pot da dovadă tinerele. Fiecare provine din familii cu oarecare probleme, toate având o relație defectuoasă cu propria mamă.

Avertismentul de înainte de îmbarcare devine pe timpul călătoriei precum goarna unui megafon:

–O să vă pară rău! S-a auzit un strigăt solitar, pe deasupra muzicii. Suna a glumă.

–Tuturor o să vă pară rău!

În clipa aceea, printre pasagerii vasului s-a lăsat liniștea. Apoi, rupând tăcerea, o primă fată a izbucnit în plâns.

   Frica cea mai mare a fiecărei mirese este să primească telegramă cu Nedorită. Nu veni., nedoritele fiind debarcate în următorul port și trimise înapoi în Australia. Atât de ușor se putea desface o căsnicie; printr-o simplă telegramă, lipsită de orice explicație.

   Vasul Victorious, aflat la ultima lui călătorie, reprezintă suprapersonajul romanului, având o funcție simbolică: este cel care ajută personajele să își împlinească destinul. Vechi și uzat (devenind chiar o capcană aproape mortală), asistă la propriul priveghi atunci când avioanele sunt lăsate să cadă în larg, pentru a face loc mireselor.

Frances a rămas o vreme afară, trăgând în piept aerul rece și proaspăt, simțind cum briza îi biciuiește pielea feței, bucurându-se de mișcările blânde ale navei. Dedesubt, motoarele care duduiau îi dădeau impresia că se află în măruntaiele unui animal preistoric: le simțea vibrațiile prin tot trupul, în timp ce pufăiau și gemeau furioase din pricina efortului. Acolo sus, însă, mișcarea lor aducea cu un tors molcom, animalul părând blajin și supus, ce o purta în siguranță mai departe, de-a lungul vastului ocean, asemenea unei fiare mitice. 

   Structural, romanul este împărțit în 3 părți corespunzătoare celor două planuri temporale, fiecare capitol fiind însoțit de fragmente din presa vremii referitoare la experiențele prin care au trecut miresele de război sau cei care lucrau pe nava Victorious.

Din efectivul vasului făceau parte și vreo treizeci și cinci, patruzeci de infanteriști marini. Înfățișarea elegantă și purtarea lor veneau, de obicei, în contrast direct cu noi, mateloții, și stârneau o oarecare mirare amuzată din partea noastră… Cu nasturii lor de alamă și cu cizmele lor perfect lustruite, aveau un aer foarte pretențios.

  1. Troman, marinar, nava britanică Victorious, în Wine, Women and War.

  Emoționant de la prima până la ultima pagină, În căutarea unui destin este mai mult decât un roman de dragoste; este o lecție despre adevărata camaraderie, devotament, familia din perioada postbelică și rolul femeii în societate, despre viața pe mare și efectele singurătății asupra psihicului uman. Am savurat fiecare moment, mereu cu sufletul la gură, deoarece fiecare pagină este însoțită de imprevizibil.

 Cartea În căutarea unui destin, de Jojo Moyes poate fi comandata de pe site/ul Editura Litera.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

sursa foto>http://uswarbrides.com/

***Andreea Oana Duduman-(Andreea D)***Soție, mamă a trei fete superbe, profesor de limba și literatura română, cu un viciu fără leac: cititul. Când am o carte bună în mână, uit de cotidian. Sunt o persoană practică, cu simțul umorului, însă nu foarte sociabilă; vorbesc doar dacă am ceva de spus. Empatică, iubesc oamenii și mă impresionează poveștile lor. Nu de puține ori mi le-am imaginat subiecte ale unor romane celebre. Respir literatură, eman literatură pe tocuri, pe platforme, în balerini sau în opinci; viața toată e literatură, trebuie doar să observi... .

12 COMMENTS

  1. Am citit câteva cărți ale acestei scriitoare. Nu e de mirare că unele romane de-ale sale s-au și ecranizat. Felicitări pentru recenzie, Andreea!

  2. O prezentare frumoasa. Am in bibliotecă o carte , daca nu chiar doua scrise de aceasta autoare. Trebuie sa ma uit pe unde e. Frumoasă prezentare

  3. O prezentare minunată, felicitări! <3 Iubesc stilul acestei autoare, iar acest roman pare a fi puțin diferit, dar la fel de memorabil. Sper să reușesc să îl citesc câr de curând! <3

  4. Ai prezentat cartea atat de frumos, incat imi doresc sa o cumpar si eu. Am citit 2 carti de-ale autoarei( Jertfa iubirii, Ultima scrisoate…) si mi-au placut.

    • Nu are cum sa nu-ti placa Jojo Moyes. Scrie intr-un stil natural, deloc fortat sa para pretentios. Totusi, nu poti spune ca e o lectura neaparat usoara. Cartile ei contin povesti pe care nu le uiti.

  5. O carte ce mă tentează, cu adevărat 🙂 Jojo Moyes chiar scrie fain și reușește să oglindească în cărțile sale societatea britanică actuală 😀

    Felicitări pentru recenzie, Andreea locco_smiley_10

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.