Cameleonul de George Arion

Cameleonul, de George Arion – Editura Crime Scene Press – recenzie

Cameleonul

Autor: George Arion

Editura Crime Scene Press 2020

Număr pagini: 253

  “GEORGE ARION s-a născut în 5 aprilie 1946 la Tecuci.
Absolvent al Facultății de Limba și Literatură Română din București – 1970.
În prezent este Director general al S.C. Publicațiile Flacăra S.A., Președintele Fundației „Premiile Flacăra” și Președinte al Romanian Crime Writers’s Club.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
A publicat volume de versuri, critică literară, jurnalistică. A semnat scenariul la două filme polițiste (Enigmele se eplică în zori, 1989, Atac în bibliotecă, 1992) și la serialul TV Detectiv fără voie (2001). Autor al unui libret de operă și al mai multor piese polițiste.
Proză mystery & thriller:
Atac în bibliotecă – 1983, Profesionistul – 1985, Trucaj – 1986, Pe ce picior dansați? – 1990, Crimele din Barintown – 1995, Nesfârșita zi de ieri – 1997, Detectiv fără voie (integrală Andrei Mladin) – 2001, Camelonul – 2001, Anchetele unui detectiv singur – 2003, Spioni în arșiță – 2003, Necuratul din Colga – 2004, Crime sofisticate – 2009, Fortăreața nebunilor – 2011, Sufocare – 2012, Insula cărților – 2014, Însoțitorul lui Iisus – 2016.
Cărțile lui George Arion au fost traduse în engleză, franceză, rusă și macedoneană.
A fost distins de trei ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1985, 1995, 1999).
Cetățean de Onoare al orașului Tecuci.
În 2013, Asociația Națională a Detectivilor din România i-a acordat titlul de Detectiv de onoare.”

  “O casă misterioasă în București. Pe dinafară arată jalnic. Înăuntru însă ea adăpostește mobilier modern și o aparatură sofisticată.

  Singurul ei locatar e un bărbat enigmatic. Colindă străzile orașului în travesti. Nimeni nu-i cunoaște identitatea reală. Nici măcar el însuși nu știe cine e cu adevărat. De aceea încearcă, prin orice mijloace, cu disperare, să-și recupereze memoria.

  Din când în când, deghizat, intervine în desfășurarea unor evenimente. Salvează niște copii luați ostatici, scapă de la moarte un senator, dejoacă planul unui jaf de proporții, se războiește cu mafia piețelor și cu o sectă ucigașă… Mass-media îi preamăresc isprăvile și încearcă să afle cine se ascunde sub înfățișarea lui cameleonică. Și două servicii secrete, român și american, caută cu înfrigurare să-i dea de urmă.

  Unii îl consideră erou, alții un pericol. Dar sub cele o mie de fețe ale necunoscutului se ascunde o experiență umană teribilă…”

  Pe cât de uşor am citit cartea pe atât de greu este să vă vorbesc despre ea.

Dar încercăm…

  În Bucureşti, înghesuită între două blocuri, era o casă, care văzută de afară părea în paragină. Pe gardul dărăpănat atârnase multă vreme o placă care anunţa casa de vânzare. Acum placa dispăruse, casa se vânduse, dar spre uimirea tuturor nu se făcea nici o lucrare, totul rămăsese în paragină.

   Totuşi pe poarta veche intra un bătrânel care avea mereu în mâini sacoşe, era un om în vârstă, adus de spate, care-şi târşâia picioarele de parcă îi era greu să meargă. Era îmbrăcat în haine vechi, ponosite mereu îmbrăcat mai gros fără a fi în ton cu vremea. Pălăria întregea impresia că e o rudă săracă a proprietarului, imaginea sa părând mai mult a unui vagabond.

  Odată cu trecerea timpului oamenii nici nu-l mai observau atât de bine se integrase în peisaj.

   Casa înăuntru era altă poveste. Holul părea ticsit cu lucruri vechi şi ponosite, dar camerele, baia, bucătăria erau luxoase, mobilate cu gust şi cu bani mulţi.

   La subsol era amenajată o cameră de gimnastică cu aparate, iar la etaj, lângă dormitor o cameră ticsită cu computere legate la reţea, o hartă a Bucureştiului si una a României, ambele foarte detailate.

   Şi bătrânul se metamorfoza imediat ce intra în casă. Devenea un tânăr înalt de 1,80, tuns scurt, cu câteva cicatrici pe scalp. Se schimba de haine, mânca, şi citea, medita, făcea sport, asculta evenimentele de la tv.

   Dacă îl interesa vreo ştire sau afla de vreo fărădelege se metamorfoza din nou fie în bătrân vagabond, sau tânăr elegant sau sportiv şi pleca fie pe uşa din spate fie prin tunelul casei. Revenea după terminarea crizei şi cădea într-un somn adânc.  Datorită viselor, a ceea ce făcea, a abilităţilor sale îşi dă seama că avusese o altă viaţă, dar nu-şi amintea nimic altceva.

   Între timp la Bucureşti sau în provincie apar diferite crize: şcoală atacată, ostatici, sinucigaşi, ameninţare cu bombă, afaceri de interlopi cu droguri şi arme, sechestrare de persoane, licitaţii trucate.

   În toate cazurile apare providenţial un salvator, care de fiecare dată arată altfel si dispare fără a aştepta recunostiinţă. Presa făcuse mare vâlvă şi-l numise Cameleonul, dar în final nimeni nu ştia mai mult.

   Şi totuşi doua agenţii, atât românii cât şi americanii îl căutau. Se pare că românii le ceruseră americanilor să-l antreneze într-un program super dur, deşi de racolat îl racolaseră şi unii şi alţii. Doar că acum dispăruse şi cu toate încercările lor nici unii nu-l găsiseră.

  Cine este Cameleonul?  Cine i-a pus la dispoziţie casa şi banii şi cum de nu-l caută nimeni acolo? Cine a încercat să-l prindă în cursă şi de ce? De ce i se comunică unele lucruri doar pe fax şi cum o fac?

Sunt doar câteva întrebări care îl frământă.

De ce îl caută agenturile? Ce vor să facă cu el?  De ce încearcă să-l elimine?

Sunt întrebări la care veţi găsi răspunsuri citind cartea.

  Romanul este interesant, plin de mister şi adrenalină, dar şi cu un umor fin cum deja ne-a obişnuit George Arion.

   Mai mult, toate întâmplările înseamnă şi o radiografie fină, dar pertinentă a societaţii, începând de la oameni de rand, interlopi, poliţie, politicieni, nimic nu-i scapă autorului.

   Când a început să scrie acest roman foileton pentru revistă, părea că George Arion prevede unele întâmplări care au ecou în lume.

Aşa că Stelian Ţurlea spune în postfaţa la prima ediţie a cărţii:

  “De acum un an mă cam tem să citesc romane poliţiste.  Mai înainte le devoram.  Mi-e pur şi simplu teamă să nu aflu că se va întâmpla ceva îngrozitor lângă mine, cu prietenii mei sau chiar cu mine. Pentru asta e vinovat George Arion.”

Iar Claude Le Nocher spune :

“George Arion se înscrie în cea mai bună tradiție a romanului polițist.”

Carte disponibilă pe site-ul Crime Scene Press

Autori români

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Cameleonul de George Arion – Editura Crime Scene Press – recenzie

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

4 COMMENTS

  1. Un roman interesat și captivant ! Felicitări pentru frumoasa recenzie! Mulțumesc pentru recomandare!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.