O vara cu Dali de Jeremy Vine - Editura RAO - recenzie

O vară cu Dali, de Jeremy Vine – Editura RAO – recenzie

O vară cu Dali

Autor: Jeremy Vine

Editura: RAO

Anul apariție: 2022

Nr. pagini: 360

Categoria: Literatură Universală

  O poveste de dragoste în Catalonia anilor 1950, care vine la pachet cu numele celebrului pictor Salvador Dali, este atractivă și misterioasă în același timp, rezultatul – o lectură ce se anunță incitantă. Romanul O vară cu Dali este mai mult decât atât. După un prolog a cărui acțiune se petrece în Glasgow, anul 2001, o intrigă în Galeria de artă a Muzeului Kelvingrove  în care este expusă lucrarea Hristos al Sfântului Ioan al Crucii semnată de pictorul de geniu Salvador Dali, o bătrânică ce le dă bătăi de cap paznicilor, dar și a vizitatorilor interesați de tablou, acțiunea romanului se mută într-un alt….timp, mai exact în anul 1951.

  În Catalonia anului 1951 vom cunoaște două surori (tatăl este părintele comun) Janine și Meredith, aflate într-o vacanță ale cărei premise sunt odihna și refacerea pentru una dintre ele. De fapt, motivele par să fie altele. Disconfortul emoțional legat de acestă plecare, pe care îl întâlnim în repetate rânduri la Ginny, ne determină să credem că acestea nu sunt tocmai nobile, că există un mister, unul neplăcut, pe care îl vom afla în curând.

  Încă de la primele rânduri remarci diferențele majore dintre cele două protagoniste ale povestiri care capătă ușor un contur pastelat în culori uneori calde, plăcute, alteori cu tente dure prin rezonanță. Grija uneia pentru cealaltă este emoționantă și reiese în multe dintre evenimentele prezentate în primele capitole. Un șir lung de întâmplări nefericite, pierderea prematură a mamei și îmbolnăvirea ce pare fără șanse de vindecare a tatălui, au ca urmare, pentru Meredith, o sănătate șubredă la care se adaugă perioade temporare de orbire  datorate șocurilor emoționale.

  Cele două femei plânseră împreună. Se îmbrățișară una pe alta, cu umerii scuturați de durere, iar în timp ce obrajii li se atinseră, apa sărată din lacrimile lor se contopi. Nu era un schimb  de sânge, ci ceva mai mult de atât. Viețile lor erau unite acum, erau surori. Unii le-ar fi numit surori pe jumătate, dar acum acele jumătăți formau un întreg.

  Partea a doua a cărții aduce în atenția noastră un alt protagonist la fel de interesant, este vorba despre un american care practică aruncări în apă de la mare înălțime, Adam Bannerman. Evoluția acestuia este uneori misterioasă, iar atașamentul lui Ginny pentru el dau romanului o notă de savoare. Un alt personaj căruia îi lipsesc… câteva țigle de pe casă, Siobhan Lynch este cea care se ocupă, printre altele, de relațiile cu publicul…ale cascadorului Ruddell Saunders, cel care este ales ca model pentru tabloul pictorului. Lipsa unui discernământ acceptabil al acestuia, într-o oarecare măsură, mofturile nejustificate, dar și conjuctura datorată intervenției celor două surori, îl determina pe Dali să aleagă un alt model, unul mai docil, în persoana plonjorului american, cu condiția ca această înlocuire să fie trecută sub tăcere. Vizita surorilor în casa de vacanță a pictorului, întâmplările care dezvăluie, printre altele, temperamentul unic al lui Dali, înclinația acestuia pentru abstract în multe privințe, dar și inteligența uimitoare care a marcat întreaga lui activitate, le regăsim în cele ce urmează.

  Ginny își miji ochii în lumina strălucitoare de afară în timp ce se apropiau de balcon. Dali era cu spatele la ei. Stătea pe un scăunel înalt de lemn, în fața unei pânze imense, care la prima vedere părea acoperită doar cu vopsea neagră. Deasupra pânzei se afla o umbrelă de soare improvizată, care ferea opera lui Dali de soarele arzător. Artistul purta o pălărie de paie al cărei bor era uzat. Părul lung și fragil ieșea de pe margine, dansându-i pe gât în briza. Aerul mirosea a ocean. În mâna lui Dali se afla o pensulă lungă. Vârfurile fibrelor erau stropite cu albastru regal. Tușele sale delicate de pensula erau evidente în josul pânzei – linii subțiri albastre și albe amestecate. Nori? Mare? O serie de mâzgălituri pe vopseaua întunecată ar fi putut fi începuturile unei bărci.

  Dacă acest schimb de personaj al celebrei picturi se concretizează, care sunt consecințele care derivă și cum vor trece peste situațiile create, ce mister se află în spatele acestei vacanțe de refacere pentru Meredith, vă las să aflați citind cea de-a treia parte a cărții, cea care ne rezervă răspunsuri, dar și răsturnări de situații neașteptate.

  Capul siluetei de dedesupt era aplecat. Brațele se întindeau la stânga și la dreapta pe balustradă. Corpul era gol de la brâu în sus, torsul plin de mușchi. Recunoscu forma umerilor și a capului. Știa linia pieptului și cutele de pe mâini. Văzu, sau crezu că vede, șuvițele de violet din par.

  În acel moment, îl văzu pe Hristos al Sfântului Ioan al Crucii. Lui Craig Maskell îi îngheță sângele în vine. În timp ce clipi, își simți buzele articulând cuvintele: Cred că tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.

Apoi își lua la revedere, strângând mâna bătrânului în timp ce trecu pe lângă el, și ieși în lumina după-amiezii.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

6 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.