Omul focului – Joe Hill – Editura Herg Benet – recenzie

Omul focului – Joe Hill – Editura Herg Benet – recenzie

by -
12
Omul focului - Joe Hill - Editura Herg Benet

Omul focului, de Joe Hill – Editura Herg Benet – recenzie

Omul focului

Joe Hill

Editura Herg Benet

Colecția: Cărțile Arven / Speculativ

Data apariției: 2018

Titlul original: The Fireman (2016)

Traducere: Alexandru Voicescu

Număr de pagini: 800

   Chiar dacă autorul romanului post-apocaliptic The Fireman / Omului focului nu și-ar dori asta, e imposibil ca un fan SF&F să nu înceapă prezentarea cărții lui prin a preciza că Joe Hill este un pseudonim. Numele real al scriitorului e Joseph Hillstrom King, și el este, da, chiar fiul cel mare al regelui incontestabil al horror-ului, Stephen King.

   Dacă fiul mai mic al marelui maestru, Owen King, și-a încercat recent forțele în beletristică alături de tatăl său, semnând împreună cu el bestsellerul Frumoasele adormite, Joseph a dorit să-și câștige succesul numai prin merite proprii și să încarce singur de celebritate titlurile pe care le publică.

   Declarația sa de independență are și o acoperire stilistică. Modul lui de a povesti, chiar abordând un subiect pe care l-a aprofundat și Stephen King în Apocalipsa, nu seamănă deloc cu al tatălui său. Joe Hill adoptă un ton mai liric, dar preferă premisele realiste celor fantastice și este mai concentrat în a analiza unicitatea reacției psihologice personale la stres extrem, decât în a identifica interdependențele din comportamentul psiho-social al unei întregi comunități.

   Dacă neapărat ar trebui să găsesc asemănări cu alte romane distopice, aș spune că Omul focului aduce ca stil și atmosferă, chiar dacă nu și ca istorisire, cu nou lansatele succese sci fi: Fata cu toate darurile, de M.R. Carey, sau Transformarea lui Justin Cronin.

Omul focului - Joe Hill

   Un spor misterios provoacă mistuirea prin ardere a tuturor ființelor vii pe care le infestează. Semnele molipsirii sunt niște cruste cu aspect aproape artistic, de plante cățărătoare sau vinișoare în relief, care se formează pe piele și, la un moment dat, vor declanșa combustia spontană.

„Știa ce era. Treceau Draco incendia trychophyton pe certificatele de deces, însă până și chirurgul șef îi spunea Solzu’ Dragonului. Sau obișnuia să o facă înainte să fi ars în flăcări.

   Nu există decât ipoteze confuze și teorii paranoice despre cauza primordială a declanșării pandemiei, astfel că nu se întrevede nicio speranță de a se descoperi un antidot. Tot mai mulți oameni se îmbolnăvesc și, la scurt timp după ce și-au căpătat însemnele contaminatoare, izbucnesc în flăcări, aprinzând totul în jurul lor. Astfel, clădiri și orașe întregi sunt cuprinse de vâlvătaia focului.

   În acest infern, Harper Grayson, o soră medicală dintre acelea alocate școlilor, rămasă fără serviciu odată cu suspendarea cursurilor, simte nevoia să ajute și se implică în instituirea carantinei și izolarea bolnavilor, ca infirmieră voluntară.

   Această generoasă protagonistă feminină, fană Mary Poppins, sensibilă și plină de compasiune, deloc dotată pentru un scenariu violent de isterie în masă, descoperă imediat după ce spitalul în care lucra arde din temelii, că e însărcinată și are crustele infecției încondeiate pe propriul trup.

   Soțul ei, Jakob, scriitor aspirant, până atunci genul de bărbat care știa mereu să spună vorbele alinătoare cele mai potrivite și să își declare romantic iubirea eternă, intră în panică și azvârle cuvinte grele, luând la țintă voluntariatul lui Harper, înainte de a se refugia în rulota unui prieten care s-a sinucis, așteptând să vadă dacă este și el bolnav.

   Pentru că dacă ar fi, Jakob e hotărât să activeze planul de criză stabilit încă de la începerea epidemiei globale. Să își ia viața împreună cu soția lui, într-un gest filosofic sfidător în fața Destinului, refuzând să fie unul dintre focurile sale de artificii umane.

   Doar că Harper, știind că este gravidă și că bebelușii ocrotiți de placentă nu se nasc infectați, nu mai ia în serios pactul lor romantic, părându-i-se doar delir izvorât din imaginația febrilă de scriitor ratat a lui Jakob, mai ales acum că își vede soțul într-o nouă lumină și că viața copilului ei nenăscut i-a devenit singura cauză pentru care ar merită să facă orice.

   Pe o pantă descendentă semnalată istoric la izbucnirea Morții Negre, când jumătate din populația planetei a fost molipsită, comunitățile de oameni încep să se izoleze unele de altele, mai întâi pe țări, apoi pe regiuni, pe localități, cartiere și străzi.

   Se instalează haosul, violența și teroarea. Iar ca manifestare irațională supremă a fricii de celălalt, se organizează Comandourile de Incinerare, patrule ucigașe ce extermină bolnavii din orașe și din afara lor, ridicând baricade și enclavizându-și zonele pe care proclamă că le protejează.

   În demența generală, nimeni nu mai ascultă învățăturile unui grup de persoane ce pretind că reușesc să controleze Solzu’ Dragonului și chiar că l-au transformat într-o resursă utilizabilă.

   Tot mai amenințată de tulburările soțului și mai lipsită de hrană, Harper știe că va sosi momentul când va trebui să părăsească protecția locuinței și să înfrunte exteriorul, unde bântuie bandele nemiloase de incineratori.

   Un pompier pe care l-a ajutat să interneze un băiețel în spital, pe vremea când era infirmieră și ultimul refugiu al bolnavilor nu arsese, ar putea fi acum unica ei speranță de a supraviețui și a-și naște copilul.

   Romanul Omul focului poate fi citit pe mai multe planuri: urmărind cu sufletul la gură aventurile distopice dintr-un univers post-apocaliptic, ca ilustrare a rezistenței relațiilor la mega-stres și a forței ascunse în aparenta fragilitate a mamei care-și protejează pruncul, ori ca alegorie la valențele inchizitoriale ale societății noastre – gata oricând să ridice blocade împotriva pericolului extern sau să incinereze orice membru al comunității care nu mai corespunde criteriilor interne de sănătate morală.

   Nu rezist să nu citez un fragment despre cum este modificată chiar și lectura în asemenea vremuri arzânde:

„Cred că cei mai mulți vor o carte pe care să și creadă că o pot termina. Nu ți-ai dori să începi Urzeala Tronurilor când poți lua foc din clipă-n clipă. E ceva oribil de nedrept în a muri în mijlocul lecturii unei cărți bune, înainte de a avea șansa să afli deznodământul. Desigur, presupun că toată lumea moare în mijlocul unei povești, într-un fel. În mijlocul propriei tale povești. Sau povestea copiilor tăi. Sau a nepoților tăi. Moartea e o învoială aspră pentru dependenții de lectură.

Cartea Omul focului, de Joe Hill o găsiţi pe site-ul Editura Herg Benet

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi SF

 

 

 

12 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.