Să moară Romeo!

Orașul Nouă în flăcări (Seria Ciocnirea Tărâmurilor, partea I), de J. Patrick Black-Editura Nemira-recenzie

Editura Nemira
Colecția Nautilus
Data apariției: 2017
Titlul original: Ninth City Burning
Traducător: Liviu Szoke
Număr de pagini: 640
 

     Orașul nouă în flăcăriNinth City Burning este cartea de debut a unui tânăr scriitor care a fost până să se poată numi oficial astfel, barman, salvamar, avocat într-un orășel (sper să nu fi profesat fără diplomă ca-n Suits, având în vedere meseriile următoare), constructor de case și animator costumat într-un parc tematic (exact în ordinea respectivă). Se simte că a vrut din tot sufletul să-i iasă bine întâia opera literară și c-a recurs la orice resursă imaginativă pentru asta, primul volum al unui preconizat ciclu intitulat Ciocnirea Tărâmurilor / War of the Realms e o îmbinare a mai multor subgenuri de succes și de teme preferate ale acestora.

   Romanul începe ca o distopie fantasy Young Adult, cu multe personaje convergând spre împletirea destinelor, fiecare dintre ele narându-și aventurile la persoana întâi, în capitole ce le poartă numele și care nu mereu alternează. Poți zăbovi alături de câte unul dintre protagoniști și câte trei-patru nominalizări consecutive și mereu îți pare rău când se mută acțiunea, pentru că toate firele ei devin la fel de pasionante și atunci când te concentrezi mai mult pe unul, parcă nu-ți vine să-l lași să se întrerupă, nici măcar pentru a sări înapoi la altul ce-ți plăcuse la fel de tare.

   O parte din fantasy-ul acesta inițial este urban, o alta desfășurându-se în natură și ruralitate. Cel urban are accente asemănătoare titlurilor de fantastic romantic ca Divergent sau Jocurile foamei, cu conducere locală opresivă și organizări limitative pe caste, cel mai în aer liber are căruțe de nomazi ce descoperă locuri misterioase și bătălii între triburi, cam ca în romanele lui Robin Hobb sau Patrick Rothfuss.

   Vreo treime de carte curge așa, cu cele două soiuri de fantasy intercalate, până când misterul privitor la fundamentul universului în care ne-am trezit începe să se disipeze și să se așeze pe temeiuri explicate rațional, printr-o pleiadă de concepte științifico-fantastice.

   Astfel, de pe la pagina 250 (din peste 600), povestea devine un SF în toată specificitatea sa militaristă. Secvențe ca din Infanteria Stelară (mai degrabă filmul decât romanul) și Jocul lui Ender (tot așa) includ în desfășurarea lor pe toți eroii prezentați în prima parte. Mai adunați împreună, dar totuși rămânând separați în suficiente grupuri pentru a se acoperi toată plaja de specializări militare ale războiului cu monștrii insectivori invadatori din lumi paralele.  De 500 de ani omenirea luptă cu o specie de extratereștrii numită Valentini (după ziua în care au atacat Pământul – Valetine’s Day) sau Romeo (termen preluat din comunicările radio codate). Aflăm că aceștia utilizează în război o știință confundabilă cu magia, thelemitația, care se bazează pe super-puterile (deci chiar e magie!) unui număr mic de indivizi ce sunt folosiți drept sursă de alimentare a transportoarelor, costumelor de luptă și armelor tuturor celorlalți combatanți.

   Civilizația umană este distrusă sistematic, metropole întregi sunt pulverizate sau transformate-n ruine, până când oamenii realizează că la fel de bine pot folosi și ei înșiși thelemitația și ajung să identifice pe aceia dintr-ai lor care pot deveni sursele de putere echivalente celor ale năvălitorilor.

   Când omenirea reușește să se organizeze eficient, mai deține doar 12 orașe mari. Având o puternică artilerie ce le apară, ele devin coordonatoare ale eforturilor de luptă și de aprovizionare a frontului – realizată mai ales prin mici localități agro-industriale a căror populație este ținută în ceață informativă privitoare la mersul războiului sau gradul lui de tehnologizare.
O cultură aparte au dezvoltat oamenii ce refuză să-și aducă vreo contribuție la conflict, neintegrați nici în marile orașe, nici în comunitățiile de aprovizionare, care au ajuns un fel de nomazi rătăcitori, supraviețuind doar din mici schimburi comerciale cu artefacte istorice găsite printre rămășițele erei antebelice.

   Terra și-a respins inamicii, deveniți brusc inferiori militar, din cauza numărului mult mai mare al indivizilor umani ce pot folosi thelemitația – descoperiți pe toată planeta, față de cei câțiva veniți cu forța de invazie. Apoi a contraatacat, urmărindu-i pe Valentini prin poarta dintre dimensiuni pe care ei au deschis-o în Vălul Lunar. Încă nu a fost găsită lumea Romeo, pentru o anihilare completă a lor, dar luptele se duc în alte universuri paralele, numite Tărâmuri, locuri uneori asemănătoare Pământului, alteori diferite, dar unde totdeauna timpul are o curgere mai rapidă, astfel că la întoarcerea înrolaților din războaie, ei nu-i mai regăsesc pe cei dragi lăsăți în urmă, suferind drama călătorilor cu viteză supra-luminică de a-și mai întâlni doar generațiile viitoare din familie.

   Protagoniștii prin ochii cărora autorul a ales să ne prezinte lumea aceasta, asediată și asediatoare totodată, sunt șapte copii, adolescenți sau foarte tineri eroi, care acoperă prin ocupațiile lor, un vast evantai de domenii militare și logistice.

   Jax este un puști selectat să devină fontanus, adică sursă thelemitatică, nu prea sigur pe el și neinspirând deloc încrederea colegilor lui din Academia Militară. Naomi și Rae sunt două frumoase surori nomade pline de calități excepționale, pe care armata le dorește înregimentate. Vinneas și Imway fac parte din elita decizională preocupată de strategiile aplicate în respingerea inamicului, Kizabel e artificier, implicată în partea științifică și explozibilă a conflagrației, iar Torro și prietenii lui reprezintă plebea înrolată cu forța în trupele de infanterie aeropurtate, pionii din jocul de șah al confruntării inter-dimensionale.

   Pentru moment, se pare că omenirea câștigă încet-dar-sigur războiul, însă există și anumite indicii care sugerează că extratereștrii pregătesc o lovitură neașteptată și că ar putea fi cu un pas înaintea oamenilor în aplicarea tacticilor lor.

   Mie, unul, mi-a plăcut tare mult cartea, dar eu sunt ușor de mulțumit cu un debit bogat în acțiune fain prezentată: am fost la fel de încântat de romanul Infanteria Stelară, cu importantele lui teme filosofice, ca și de ecranizarea mai mult parodiatoare, cu impudice cadete și cadeți sexy. Nu mă deranjează nici când sunt reciclate teme sau tehnologii sci-fi, important e să fie povestea diferită. Alți critici mai duri s-ar putea plânge însă că, în pofida amalgamării atâtor elemente din așa multe genuri, sunt prea puține idei nou-nouțe pe care să nu le fii întâlnit altundeva, în lumea lui Patrick Black. Pe când, pentru alți cititori, recunoașterea lor poate avea un farmec în plus. Vezi mereu mari autori, scenariști sau regizori care declară post-factum că au adus prin preluarea lor un “tribut” operelor unde au fost amintite întâia oară anumite chestii prezente și la ei, extrăgându-se așa din suspiciunea de plagiere. Până la urmă, dacă toate cărțile ar fi complet originale, n-ar mai avea rost căutările noastre febrile după încă un roman de genul lui… Și fiecare worldbuilding s-ar irosi doar pentru o singură viziune scriitoricească. Cu atât mai puțin te poți plânge când influențele vin de peste tot și sunt selectate numai dintre cele mai savuroase.

   Interesante revitalizările terminologiei imperiale romane pentru instituțiile oficiale şi noul sistem organizațional al omenirii, şi acestea duc cu gândul la alte serii literare, cea mai recent citită de mine fiind Furia Roșie.

   Cam greu de stabilit dacă romanul este, într-un final, YA sau nu. Un argument pro e că toate personajele lui sunt copii/adolescenți sau de abia au ieșit din adolescență, contra ar fi stilul dur și complex al narării.

   Debut remarcabil pentru Patrick Black, care a mers pe riscanta rețetă “cu de toate” și i-a reușit pe deplin. A evitat talmeș-balmeșul sau pierderea în prea multe amănunte și cred că a izbutit asta, pentru că a luat-o încet, fără grabă, lăsându-ți timp să te obișnuiești cu atmosfera, întreținând anumite doze de mister până în momentul când simțeai clarificările dorite și necesare, nu doar niște alte noțiuni inventate care îți sunt băgate pe gât. Astfel, la momentul când, în sfârșit, limpezirile vin, ajung să fie sorbite cu nesaț și nu există nicio clipă senzația intoxicării cu prea multă informație nouă.

   Un univers post-apocaliptic al rezistenței umane împotriva invaziei extraterestre, cu instruire în regim de Academie Militară a celor mai înzestrați dintre copiii Pământului, cu super-puteri, lumi alternative și porți deschise între ele, paradoxuri temporale, ciocniri armate spectaculoase, relații romantice devenite imposibile și prietenii încercate în focul luptei. Ce și-ar putea dori mai mult un iubitor de SF sau fantasy de la un singur roman?

Cartea Orașul Nouă în flăcări, de J. Patrick Black poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

Recenzii Editura Nemira

12 COMMENTS

  1. Si mie imi plac romanele ” cu se toate” . Foarte interesant subiectul cartii, iar prezentarea ta e un deliciu literar . Felicitari, Marius !

  2. Marius, iar ma ispitesti ? 😀 Am citit cu mare placere recenzia ta, iar acum am adaugat cartea in wishlist. Stii tu cum sa ma iei, si…. nu rezist tentatiei!!!!! 😛

  3. Am fost sigura de la primele randuri ca e o recenzie marca Marius si am citit-o cu placere si atentie desi nu ma atrage genul.Felicitari Marius!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.