Pelerinul rus - Editura Herald - Mărturisirea plină de har

Pelerinul rus – Editura Herald – recenzie

Pelerinul rus. Mărturisirea plină de har despre căutarea și practica Rugăciunii Inimii

Titlu: Pelerinul rus. Mărturisirea plină de har despre căutarea și practica Rugăciunii Inimii

Autor: necunoscut

Colectie: Spiritualitate creștină

Editura: Herald

An apariție: 2020

Număr pagini: 208

Traducător: Gherontie Cruceada

  Cu siguranță, cele mai tulburătoare călătorii nu sunt cele în care străbați lumea până la celălalt capăt, întâlnind locuri și oameni noi, cu culturi diferite, ci sunt expedițiile în propria inimă. Oricât de fenomenale și frapante pentru simțuri ar fi experiențele exterioare, în propria inimă descoperi ceea ce este imposibil de descoperit afară: pe tine însuți/însăți.

  Considerată drept carte simbol în literatura răsătiteană, „Pelerinul rus” este una dintre cele mai căutate și apreciate cărți în perimetrul orthodox și asta datorită unei rugăciuni pe cât de misterioasă, pe atât de simplă și plină de sens: Rugăciunea inimii sau rugăciunea lui Iisus.

  Misterul din jurul acestei cărți a făcut obiectul multor întrebări. Nu se știe cine este autorul, însă cartea a făcut, de-a lungul timpului, o adevărată odisee printre cei care au vrut să aprofundeze misterul coborârii în inimă. În anul 1884, la Kazan, s-a tipărit originalul cărţii, păstrat și astăzi într-o mănăstire din Muntele Athos. Perioada în care a fost scrisă s-a determinat luând în calcul evenimente despre care se vorbește în carte, astfel, fiind amintit Războiul Crimeii, s-a dedus că pelerinul ar fi așternut aceste minunate gânduri pe hârtie între anii 1853 – 1861.

  „Pelerinul rus” este o odisee a regăsirii adevăratei valori spirituale prin perfecționarea rugăciunii și prin îndepărtarea de toate elementele care îngreunează comunicarea omului cu divinitatea. Cartea este structurată în șapte povestiri, dar se pare că primele cinci sunt scrise de pelerin, iar celelalte sunt adăugate de către un stareț.

  „Rugați-vă neîncetat!” este îndemnul care declanșează o frământare lăuntrică profundă. Din aceste cuvinte curg înțelesuri pe care pelerinul nostru vrea să le dezlege. Cum e posibil să ne rugăm neîncetat? Cum putem liniști mintea într-atât de mult, încât să eliberăm canalul de comunicare cu divinitatea și să putem asculta glasul lui Dumnezeu?

Sunt întrebări care se regăsesc în carte, dar se nasc, inevitabil și în mintea cititorului.

  Așadar, auzind acest îndemn, pelerinul pornește în căutarea de răspunsuri, într-o odisee cu o simbolistică abundentă, menită să ofere omului o cheie a înțelegerii universului spiritual.

  Limbajul cărții este unul simplu, dar se spune despre lucrurile simple că ele ascund cele mai elevate elemente, iar tendința omului este aceea de a privi spre complex, pierzând astfel posibilitatea de a afla adevărul. Iată de ce, cartea este – așa cum am spus mai sus – plină de simboluri… pentru că omul a arătat dintotdeauna dorința de a reduce neînțelesul la simbol, pe care, apoi l-a perceput conform propriilor sale percepții.

  Trăim, fără îndoială, într-o lume plină de simboluri, acest lucru o demonstrează și cartea aceasta, însă la finalul lecturii înțelegem că în noi înșine sunt depozitate resursele adecvate pentru regăsirea adevăratului eu, al fiintei spirituale care-și caută mereu liniștea.

  Călătoria. Nu doar literatura rusă are printre temele preferate călătoria, ci literatura din întreaga lume. La fel ca și Ulise, pelerinul rus inițiază o călătorie, ca simbol al desprinderii de cele materiale, al îndepărtării de trup și de nevoile acestuia, în favoarea înțelegerii depline a coborârii în inimă. De ce coborâre? Ei bine, se pare că acolo unde mintea deține monopolul, călătoria spre inimă devine anevoioasă. În esență, călătoria presupune desprinderea de un centru și stabilirea unor circumstanțe propice apropierii de un nou centru. Cu alte cuvinte, omul, prin căutările sale lăuntrice, devine mereu altfel. Mai aproape sau mai departe de divinitate și de ceea ce este el cu adevărat. Pelerinul rus pornește pe la biserici, pe la mănăstiri, trece prin nenumărate dificultăți, niciun drum nu este ușor, niciun răspuns nu vine fără suferință și fără sacrificiu. Un stareț care îi devine duhovnic, îl sfătuiește:

Ori de stai în picioare, ori de şezi, ori de umbli, ori de stai culcat, spune neîncetat: Doamne Isuse Hristoase, miluieşte-mă!, nu tare şi fără grabă, de trei mii de ori pe zi, fără să adaugi ori să scazi de la tine”.

  După ce duhovnicul părăsește planul fizic, pelerinul continuă învățăturile acestuia, dar pleacă pe jos, cu intenția de a ajunge la Ierusalim, locul în care crede că va găsi toate răspunsurile. Hoinărind prin cele mai îndepărtate sate ale Rusiei, pelerinul descoperă efectele acestei minunate rugăciuni:„Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”

  Dacă pelerinul rus va ajunge la destinația stabilită sau nu, veți afla citind cartea. Un lucru e sigur: călătoria pelerinului, la fel ca și lectura acestei cărți, poate fi o expresie a schimbării spirituale, iar în acest sens, voi aminti cuvintele unui scriitor francez de origine americană, Julien Green: „Nici cel mai mare explorator al acestui pământ nu face călătorii atît de lungi precum cel ce coboară în adâncul sufletului său”.

  Întâmplarea. Conform explicațiilor din dicționare, întâmplarea este una dintre cele mai aleatorii acțiuni specifice omului, însă în cartea aceasta și nu numai, întâmplările legate de întâlniri alcătuiesc un adevărat topos. Întâlnirile par dirijate de divinitate, construite astfel încât pelerinul să își învețe lecțiile de smerenie. În fiecare om pe care-l întâlnește, pelerinul nu vede o simplă întâmplare, ci îl vede pe Dumnezeu și modalitatea prin care divinitatea alege să îi conducă pașii spre mântuire.

Cu câtă înțelepciune, o, Doamne, ai întocmit tu toate lucrurile!

  Bolile. Boala apare în „Pelerinul rus” ca o curățare, ca o pregătire, dar și o etapă dificilă menită să îngreuneze călătoria. Cu toate acestea, boala mai este și un prilej de a reflecta asupra faptelor, cuvintelor și gândurilor care au dus la instalarea sa, astfel că tot ceea ce se întâmplă este doar un proces de trecere spre o ființă evoluată spiritual. Boala mai poate fi interpretată și ca simbol al eliberării de atașamentele materiale, al detoxifierii de toate elementele care se interpun între om și divinitate. Boala nu este prilej de disperare, ci mai degrabă, o oportunitate de a reflecta asupra existenței.

Dimineața, când am vrut să mă scol, picioarele nu s-au mișcat deloc. Toată ziua, am rămas ca țintuit în odaia paracliserului.”

  Acestea sunt doar câteva dintre simbolurile prezente în text. Ele sunt armonios inserate folosind o tehnică narativă captivantă, de tip jurnal. Astfel, prin folosirea persoanei I-a, autorul reușește să creeze o legătură afectivă între cititor și narator, cititorul fiind martor – inevitabil, implicat emotional – în fiecare etapă a periplului. Spontaneitatea cu care sunt consemnate evenimentele reliefează natura sinceră a povestitorului și augmentează legătura generată între cititor și narator.

  Personajul principal. Pelerinul rus este adesea regăsit în dezbaterile din spatiul ortodox drept „mireanul filocalic”. Acesta își începe căutările după ce ascultă cuvântul Apostolului Pavel: „Rugați-vă neîncetat!”. Pelerinul rus își dorește desăvârșirea sufletească, mântuirea, iar acest proces implică simpla coborâre în inimă. Pelerinul are toate elementele unui personaj de poveste: are un țel, trece prin diverse încercări, întâlnește oameni care poartă un rol esential în evoluția sa. Planurile sale inițiale sunt deviate de tot felul de evenimente, fapt ce demonstrează natura subtilă prin care Divinitatea direcționează cursul unei existențe, favorizând regăsirea adevăratei căi. Chiar dacă mijloacele acestea nu sunt în planurile pelerinului rus, acesta se lasă în voia Domnului, conștientizând faptul că există momente în care omului îi este mai bine să își arate vulnerabilitatea.

  Extistă, cu siguranță, multiple perspective din care se poate citi această carte. Poți, desigur, să o citești ca pe o simplă narațiune, așteptând cu nerăbdare să-l vezi pe pelerin trecând cu bine prin toate încercările, însă poți să descoperi sensuri noi ale procesului de rugăciune, poți descoperi noi semnificații ale existenței și poți, fără îndoială, să descoperi în tine însuți dorința de a relua comunicarea cu divinitatea, prin această simplă și atât de elevate rugăciune: Doamne,  Iisuse Hristoase, miluiește-mă!

Iată un citat care mi-a plăcut foarte mult:

Duhovnicul meu îmi spunea altădată tot așa, că predicile pentru rugăciunea inimii ne vin din două laturi: din dreapta și din stânga. Dacă vrăjmașul nu reușește să ne abată de la rugăciune prin gânduri deșarte sau prin dorințe vinovate, el ne aduce în minte amintiri placute și ne insuflă cugetări frumoase, pentru ca măcar cu atât să ne împiedice de la rugăciunea care îi este nesuferită. Aceasta se cheamă „furare din partea dreaptă” când sufletul uită convorbirea cu Dumnezeu pentru ca să se dea la convorbiri placute cu sine sau cu alte creaturi. El mă învăța că, în vremea rugăciunii, nu trebuie să-mi las să-mi vină nici chiar gândurile cele mai înalte, că, dacă-mi petreceam cea mai mare parte a zilei cu pure meditații sau convorbiri evlavioase și nu cu rugăciunea inimii, trebuia să o socotesc ca un rău și ca o împăcare a deșertăciunii duhului meu, ceea ce este foarte primejdios, mai ales pentru începători, care au nevoie, înainte de toate, să jertfească aproape toată vremea pentru rugăciune. Totuși, este cu neputință să uiți totul.

  După părerea mea, „Pelerinul rus” este o carte de referință în literatura de specialitate… iar acest fapt este dovedit de miile de cititori din întreaga lume, cartea fiind – așa cum se precizează pe copertă – „cel mai iubit text clasic al spiritualității creștine despre Rugăciunea lui Iisus”.

  Recomand cartea celor care simt că au ajuns la clipa în care au nevoie și de hrană pentru suflet.

Carte disponobilă pe site-ul Editura Herald

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

 

 

 

 

 

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

6 COMMENTS

  1. Pare interesanta pentru cei pasionati de subiect.
    Am fost convinsa cand am inceput sa citesc recenzia ca ti-a placut cartea.
    Multumim Ro!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.