Copiii lui Hurin – J.J.R. Tolkien, editat de Christopher Tolkien – recenzie

Titlul: Copiii lui Hurin

Autor: J.J.R. Tolkien, editat de Christopher Tolkien

Editura: RAO

Anul apariției: 2013

Nr. pagini: 285

Categoria: Literatura Fantasy, Literatura engleză

  John Ronald Reuel Tolkien a fost un scriitor, poet, filolog și profesor de universitate englez, cunoscut cel mai bine pentru cărți fantastice clasice: Hobbitul și Stăpânul Inelelor. A fost profesor de anglo-saxonă la Oxford din 1925 până în 1945 și profesor de limbă și literatură engleză din 1945 până în 1959. 

  După moartea sa, fiul lui, Christopher, a publicat foarte multe cărți bazate pe notațiile și manuscrisele nepublicate ale tatălui său, incluzând Silmarillon. Acestea, împreună cu Hobbitul și Stăpânul Inelelor, formează un complex de povestiri și poezii legate între ele, precum și istorii fictive, limbi și dialecte inventate și eseuri despre lumi imaginare precum Arda și Pământul de Mijloc. Între 1951 și 1955, Tolkien a publicat un Legendarium al acestor povestiri. – Wikipedia

 Fascinantele povestiri ale legendelor Zilelor de Odinioară regăsite în Stăpânul Inelelor și Hobbitul, personajele uimitoare și atât de complexe care au transformat fiecare etapă a acestora într-un miracol al vieții, pagini ale trecutului Pământului de Mijloc în conceptul autorului J.J.R. Tolkien, sunt aduse în atenția cititorilor printr-o nouă legendă și anume Povestea Copiilor lui Hurin. În viziunea autorului, oamenii, pe care elfii îi numea atani, au apărut către sfârșitul Zilelor de Odinioară, fiind grupați în trei mari Case: Casa Beor, Casa Hador și Casa lui Haleth. Neamurile celor trei Case erau edainii, numiți și “prieteni ai elfilor”. Modul cum au evoluat, influența acestora asupra viitorului omenirii și întâmplările care au marcat, aducând totodată sfârșitul acestor zile, le găsim detaliate în paginile acestei uimitoare cărți. Ilustrațiile care însoțesc fiecare capitol sunt realizate artistic și elocvent, am apreciat mult prezența lor. 

 Pierderile celor două fiice ale lui Hurin, deciziile necesare schimbărilor intervenite în climatul vremurilor și începutul vieții pentru Turin, cel de-al treilea copil, sunt referințele primelor capitole. Misterul care învăluie dispariției surorii sale, plecarea la război al tatălui și impactul temerilor care au urmat, toate suportate la o vârstă fragedă, transformă existența lui Turin pentru totdeauna.

  Bătălia lacrimilor făr’ de număr, cum o numește autorul este prezentată într-un mod copleșitor. Pierderile suferite atunci au lăsat urme adânci în suflete celor rămași, consecințele nu au întârziat să apară, iar destinul omenirii a intrat într-o nouă etapă.

 Plecarea lui Turin de acasă la îndemnul mamei sale, schimbă registru cărții. Întâmplările avute, nedreptatea și fuga pentru a își salva viața, le regăsim în paginile următoarelor capitole.

Trecuse aproape un an de când fugise Turin, iar Beleg încă îl căuta, cu nădejde tot mai mică de a-i da de urmă. În peregrinările sale, a apucat-o spre miazănoapte, unde se găsea Trecerea peste Teiglin, dar acolo, auzind veștile rele despre o nouă năvală a orcilor dinspre Taur-nu-Fuin, s-a întors din drum. Întâmplarea a făcut să ajungă la gospodăriile Padurenilor la scurtă vreme după ce Turin părăsise acel meleag.

  Etapele existenței lui Turin sunt relatate cu multe amănunte, explicațiile și premisele convingerilor sale, acolo unde autorul a considerat că sunt necesar pentru a înțelege mai bine trecutul, sunt fascinante. Au fost momente în care am reluat lectura pentru a aprofunda conceptele uimitoare, gândirea din acele vremuri decisive, încrâncenate și atât de tulburi. O lume ce se cerea împărțită și unde egalitatea era un cuvânt fără sens, aceasta a fost concluzia mea. Cea de-a doua parte a romanului are în centru atenției aspecte din viața lui Nienor de Nargothrond, cel mai mic dintre copii al lui Hurin. Tot aici întâlnim grija mamei acestuia, dorința de a-l ajuta, indiferent de riscurile la care se supune. Povești impresionante umplu multe dintre paginile regăsite aici.

Cuprinsă de teamă și deznădejde, Nienor a încercat s-o oprească, dar Morwen n-a scos un cuvânt, s-a întors în camera ei, iar când a venit dimineață a încălecat și dusă a fost…

 Și Mablung a dus-o la Helesteiele Amurgului. Pe acel mal răsăritean, în micile estuare și în desișul de sulf, elfi țineau ascunse și bine păzite bărci, pentru ca solii care-I aduceau lui Thingol vești despre rubedeniile sale din Noargothrond să poată trece dintr-o parte în cealaltă. Acum au așteptat să treacă noaptea luminată de stele și abia în cețurile albicioase dinaintea zorilor au traversat râul.

  Final cărți este surprinzător, autorul îl dedică lui Hurin și întoarcerea acestuia după ce Morgoth l-a eliberat din captivitate. Durerea pierderii urmășilor săi, ulterior a soție, este sfâșietoare. Modul cum a ales să o prezinte ne vorbește de o altă latura a autorului, pe care vă las să o descoperiți citind această relatare a vremurilor Pământului de Mijloc.

  Povestea Zilelor de Odinioară este fascinantă, o recomand tuturor celor care îndrăgesc personajele legendare create cu măiestrie de Tolkien.