Poezii româneşti

Poezii româneşti – Duel poetic – Creaţii literare

Poezii româneşti> autori români

azi, triste amintiri – Lara Graft (Loredana Viţelaru)

grădinile-s mai triste ca atuncea
şi norii toţi coboară mult mai jos
înghit flămânzi corolele firave
şi firul ierbi-l stoarce de frumos.

 

năduful lor revarsă peste frunţi tăcute
şi-n braţe strâng nelinişti di-mprejur
le-aş cere-o lacrimă cu împrumut, să-mi lase
să ud grădini de inimi în urme de condur.

 

şi cât pământ se frânge,câte uitări se sting?
în câte lire mor, iubiri, chemări şi nu-s,
din ceruri tot coboară cu miile culori
într-un pastel de toamnă, cu ploile-n apus.

 

şi curg, şi neastâmpăr e prin alei şi gânduri

şi câtă nerăbdare în negură, pustiu
doar un condor mai scrie în zboru-i tot înaltul
cu triste picături din ochiul negru, viu.

străjeri din bruma dulce îşi picură nectarul
în cupele de roze rămase-n vechi iubiri
în scrinuri de rugină se-ascund parfumuri blânde
cu-mbrăţisări de-atuncea, azi triste amintiri.

Tabloul – Daniel Vişan-Dimitriu

Amestec de culoare,
Dorinţe, gânduri, vis,
Trăiri sau renunţare …
Tabloul e deschis.

Pictezi o amintire,
Adaugi, din penel,
Un roşu de iubire
Sau gândul cel rebel.

Înlocuieşti furtuna
Cu-albastrul cer senin,
Sau ştergi, c-o tuşă, luna
Şi noaptea de suspin.

Mai pui un dans, cuvântul,
Pictezi ce vrei, ce crezi,
Şi îţi închei avântul
C-un gest banal: semnezi.

Alte poezii de Daniel Vişan-Dimitriu

De-ai fi un trandafir bătut de vânt,
M-aș face-al trandafirilor veșmânt;
Aș fi un glob de sticlă, un cristal,
Și-aș vrea să fiu ușor, precum un voal.

 

De-ai fi o pasăre rănită-n zbor,
Aș vrea, cu tine-n brațe să cobor,
Să te așez, ușor, să te ajut,
Și să-ți alin durerea c-un sărut.

 

De-ai fi corabia pierdută-n val,
Aș vrea să fiu reciful de coral,
Să te ascund de-al valului avânt
În portul liniștit dinspre pământ.

 

De-ai fi domniță într-un greu război
Ce ne-ar amenința pe amândoi,
Aș vrea ca eu să stau în fața ta
Și să-ți ofer, ca scut, inima mea –Daniel Vişan Dimitriu

Interviu cu poeta Loredana Viţelaru

Cum ai defini tu poezia?

iubire în freamătul de frunze,
aş vrea să-mi fii, să-mi fii tăcere albă
să-ţi simt vibraţia cuvintelor de jad
într-un delir al toamnei, fii tu salbă
pe gâtul meu să-ţi simt sărutul cald.
în purpuriul nopţii, să-mbrăcăm satinul
cu-atingeri fără grai, croindu-ţi drum spre mine
şi în hipnoza şoaptelor, să-mi fii doar tu, alinul
dorinţelor ce-mi sunt tresalt că sunt cu tine.
tăcerea ta albastră, mă fierbe, mă pătrunde
cu razele ascuţite ce-mi taie răsuflări
şi în strânsoarea ei, o pradă, mă ucide
cu patosul iubirii, ce mi-a rămas de ieri.
curg clinchete în râuri, prin mine se răsfrâng
ecoul aşternut, al degetelor tale
se împletesc uşor cu buzele iubind
când îţi răspund, chemării, în unduiri, tăcerii ce mă doare.
în flori de răsărit, brodez în jur plăcere
şi rup câte o rază din soarele tăios
tu taci, uitat în mine cu gură ta de miere
şi graiul îl lăsăm, fior pe trupul tămâios.
e dulce, e amară, tăcerea ta din noapte
glazuri de zâmbet viu, m-acoperă, îl simt
durerea-mi e sălbatic decor de alb, pe pleoape
cu irişii ce-mi lasă albastrul infinit.
hai să cădem la învoială ……….
cu fiecare zi ce trece ca un gând
şi să-mbrăcăm doar noaptea în parfum de gală
şi să uităm că suntem azi, sau nu ştiu când.
hai să-mpărtim pe jumătate zorii
trăgând din asfinţit o pleoapă de răstimp
să mai simţim prin noi cum trec fiorii
şi s-aşteptăm al nostru anotimp.
hai să legăm cu linişte iubirea
cu flori albastre ,,de nu mă uita,,
să fim doar unul când vine despărţirea
tu, ochii mei iubind, eu, şoaptă-n gura ta.
şi câte nu aş face să fie vrerea mea
aş împleti albastrul cu pumnul de pământ
ce-ţi îngăimau toţi paşii şi ochi-mi amăgea
că eşti atât de-aproape, dar eşti departe-n timp.
şi m-aş tocmi cu bezna dintr-odată
deşi nu ştiu de-ar mai avea vreun rost,
să-i dau la schimb din viaţă o bucată
dar ea îmi vrea tribut tot ce a fost.
cui să-i mai spun că dau în jumătate
şi visele ce-n vrajă m-au ţinut
că m-au înfrânt cu ştirea mea în toate
şi-acum plătesc suspinelor, tribut.
m-aş învoi cu neputinţă minţii mele
să-mi dea răgaz măcar pentru o zi
să-mi vând singurătatea pe-un ceas din toate cele
ascunse într-un scrin cu amintiri. Loredana Viţelaru

Poezii româneşti – Creaţie 

 

 

 

 

 

4 COMMENTS

  1. Sunt superbe poeziile! Diferite prin imaginile create, prin stil, prin emoția transmisă… însă la fel de frumoase!
    Felicitări autorilor și mulțumiri lui Arci pentru că ne bucură sufletul cu astfel de poeme!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.