Portretul reginei de Emmanuel Kattan-Editura Univers

Portretul reginei de Emmanuel Kattan

     Romanul “Portretul reginei” scris de scriitorul canadian de limba franceză, Emmanuel Kattan a fost publicat de editura Univers în bine cunoscuta şi îndrăgita de cititori colecţie, “Romanul secolului XXI” în anul 2016. Traducerea aparţine Dianei Crupenschi şi a fost sprijinită de Canada Council for the Arts / Conseil des arts du Canada, Romanul a văzut lumina tiparului în anul 2013 la editura “Les editions du Boreal” cu titlul “Le Portrait de la reine”

    Scriitorul Emmanuel Kattan este el însuşi o personalitate foarte interesantă. S-a născut în anul 1968 în Montreal fiind fiul scriitorului de origine irakiană Naim Kattan. După studii la Montreal şi Oxford îşi ia doctoratul la Paris la EHESS cu teza “Devoir de memoire” pe care o publică apoi în volum cu titlul “Penser le devoir du memoire”. În romanul „În momentul de faţă” Emmanuel Kattan este director al British Council din New York.

    A publicat trei romane, 2008, “Nous seuls”, 2012, ”Les lignes de deşire” şi 2013, ”Le portrait de la reine” toate bucurându-se de succes la public fiind traduse în mai multe limbi.

     Ceea ce impresionează la acest scriitor încă tânăr este maxima sa mobilitate atât în spaţiu cât şi cultural.

     Romanul “Portretul reginei” m-a impresionat încă de la primele pagini prin personajele sale. Autorul nu urcă scara socială pentru a alege personaje spectaculoase, exemplare, impresionante atât prin ele însele cât şi prin provocările la care trebuie să facă faţă din cauza stilului de viaţă pe care îl duc. Nu, în romanul lui Emmanuel Kattan cele două personaje, unice de altfel, Rick Boisvert şi doamna Mc’ Tavish cunoscută pe aproape tot parcursul romanului drept doamna din Sutton Place, sunt oameni foarte obişnuiţi, ajunşi deja în pragul bătrâneţii, retraşi din viaţa activă, fără mari probleme materiale, complet singuri şi subjugaţi tabieturilor pe care şi le-au creat singuri.

     Rick Boisvert ştie exact ce va face în fiecare parte a zilei de la gimnastică de la ora şapte şi jumătate dimineaţa, urmată de cumpărarea ziarului New York Post la chioşcul din colţul podului Brooklyn, apoi metroul pânaă la 86/ th street unde la colţul cu Lexington Avenue îşi cumpără două banane pentru masa de prânz. Ajunge apoi la magazinul Goodwill pe 2/nd Avenue unde alături de colegii lui triază hainele second hand donate cu o zi înainte. Seara cinează singur cu o carte în mână şi pisica pe genunchi. Aşa trece fiecare zi din săptămână. Doar sâmbăta, după o plimbare de o oră şi jumătate îşi ia micul dejun la localul Nations Diner situat pe 1/st Avenue, mic dejun format dintr-un cârnat şi două ouă ochiuri plus ziarul. Această rutină nu este deranjată de nici un fel de provocare sau impuls şi astfel trec anotimpuri după anotimpuri şi ani după ani până într-o sâmbătă dimineaţa la început de toamna. Pe când era aşezat la masa lui obişnuită de la Nations Diner remarcă la colţul cu 49/th Street o doamna scundă, cu un impermeabil elegant de culoare galben canar “un nas mare, gură cu buzele mai degrabă pline pentru o femeie de vârstă ei, privire alertă, scânteietoare”. Rick o urmăreşte consternat cu privirea în timp ce aceasta se îndepărtează cu poşeta galbenă pe braţ şi o pană cu reflexe de smarald la pălăria ei din fetru galben. Într-o clipă Rick iese din local şi o urmăreşte pe doamna în galben până reuşeşte să o abordeze cu un grav, solemn şi discret “Maiestatea Voastră, regret că vă deranjez…!”( p.13 ).

     Doamna în galben este şocată şi indignată de insistenţa cu care Rick i se adresează ca unei regine, ca unei persoane pe care o ştie. Îl respinge şi se îndepărtează convinsă că este vorba de cineva complet sărit de pe fix.

     Întors acasă, Rick uită de monotonia rutinei sale zilnice şi se lasă copleşit de gânduri care îl duc în cele din urmă la concluzia că în mod sigur doamna în galben este chiar regina Angliei în persoană, este EA, Maiestatea Sa, Elisabeta a II-a, regina Marii Britanii care se plimbă incognito prin New York. “A înţeles că cea mai bună ascunzătoare este mulţimea. Iar deghizarea cea mai eficace este absenţa oricărei deghizări.“( p.17 ) Copleşit de propria descoperire şi de imensele ei implicaţii, Rick decide să-i scrie reginei o scrisoare prin care să o liniştească cu privire la propria lui persoană şi să o asigure de totala lui discreţie. După o săptămâna este din nou la fereastra localului Nations Diner aşteptând să o vadă trecând pe Regină. După ceva aşteptare o zăreşte îmbrăcată de dată asta complet în albastru şi ţinând în lesă un câine corgi, rasă mult îndrăgită de Regină după cum bine ştiu toţi cei care urmăresc ştirile despre suverana Marii Britanii. Doamna acostată îl respinge pe Rick cu asprime dar privindu-l mai bine îşi dă seama că “seamănă cu acele fiinţe însingurate care, pierzându-şi obiceiul de a se vedea cu ochii altora şi-au găsit propriul stil vestimentar a cărui armonie nu poate fi percepută decât de o privire exersată şi generoasă.” ( p. 22 ) În cele din urmă câinele este cel care ia scrisoarea lui Rick în dinţi şi doamna pleacă lăsându-l pe acesta complet descumpănit.

     Ajunsă acasă, în apartamentul ei confortabil din Sutton Place, doamna Mc’Tavish citeşte scrisoarea lui Rick în care acesta îi promite solemn să nu-i divulge identitatea precizând: “Cine nu ar fi uimit să o vadă, într-o dimineaţă de toamnă, pe însăşi regina Elisabeta a II-a plimbându-se pe străzile din centrul Manhattanului?” (p. 26)

     Doamna din Sutton Place meditează asupra incredibilei întâmplări în timp ce-şi urmează rutina zilnică care inevitabil se încheia cu lectura unui roman scris de Patricia Cornwell în care eroina sa, Scarpetta, trecea prin noi şi noi aventuri. Dar în acea seară nu se mai poate concentra asupra lecturii. Întoarce pe dos şi pe faţă incredibila întâlnire cu uluitorul Rick cel convins că ea este nimeni alta decât regina Elisabeta a II-a şi decide în cele din urmă să între în joc. “De ce să nu-i acorde ce îşi doreşte? Dacă ţine cu orice preţ ca ea să fie Elisabeta a II-a ar putea foarte bine să se prefacă…” ( p. 31 )

     Aşa începe povestirea propriu zisă din care aflăm că Rick Boisvert este un pictor de origine canadiană ajuns cu ani în urmă la New York pe când era în mare succes dar care încet încet decade până ajunge să nu mai picteze deloc. Şi acum, în pragul bătrâneţii, are şansa incredibilă de a se întâlni ocazional cu însăşi regina Marii Britanii cu care se plimbă prin locuri deosebite ale insulei Manhattan şi căreia ajunge să-i picteze în cele din urmă portretul. Manhattanul este de fapt parte integrantă a romanului, un fel de al treilea personaj. Emmanuel Kattan stabileşte în decursul povestirii un adevărat traseu turistic sentimental şi foarte personal care dă lecturii un farmec suplimentar.

     Aceste întâlniri le permit celor două personaje să facă fiecare în parte un bilanţ al vieţii lor de până atunci şi în acest fel, mai ales doamna din Sutton Place, să se împace cu propria persoană şi cu propriul trecut….

     Merită citit acest român deosebit al scriitorului canadian Emmanuel Kattan pentru că vorbeşte într-un mod atractiv şi cuceritor despre probleme grave. De fapt ne vorbeşte despre tot ce înseamnă societatea contemporană pentru omul obişnuit, pentru anonimul cetăţean al lumii care îşi împarte ziua alegând, muncind, şi după o vârstă trăind în ritmul unei rutine liniştitoare şi care îi oferă senzaţia falsă de siguranţă. Îşi înfrumuseţează existenţa cu viaţa altora care trăiesc plenar şi strălucitor fie în romane sentimentale şi de aventuri, fie în tabloide, reviste şi emisiuni de televiziune ce îi bombardează cu cele mai mici detalii ale vieţii vedetelor de moment, actori, politicieni mai întotdeauna corupţi şi puţinele capete încoronate care se mai află încă pe tronurile lor.

     Autorul însă îşi vede prin alţi ochi romanul. Îl consideră nici mai mult, nici mai puţin, decât un roman de dragoste. Este povestea unei întâlniri şi a unei posibile iubiri acesta ar fi sensul finalului poveştii: “Quand on tombe amoureux, c’est toujours avec l’etranger, et en meme temps avec quelque chose de familier. La miracle, c’ est cette juxtaposition de la difference, absolue et de la familiarite, qui cree une espece de tension et de remours en nous.”  http:// w.w.w.lapresse.că/arts/livres, Josee Lapointe, “Une (pseudo) reine a New York”.

    Cine sunt eu să-l contrazic pe autor? În fond este vorba de salvarea prin iubire. Nu rutină, nu fugă de realitate, nu ascunderea în vieţile altora ci iubirea este singură care îl poate salva pe cetăţeanul obişnuit al lumii, indiferent de vârstă, de o existenţa cenuşie şi plină de rutină.

Cartea Portretul reginei de Emmanuel Kattan a fost oferită pentru recenzie de către Editura Univers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Dana Burda