Prin ochii mei - Angela Dumbravă

Prin ochii mei, de Angela Dumbravă – Editura Aegyssus – recenzie

Autor: Angela Dumbravă 
Titlu: Prin ochii mei
Pagini: 347
Editura: Aegyssus 

   Prin ochii mei – Angela Dumbravă – autori români

   Din momentul în care am primit cartea m-am decis să nu o răsfoiesc, nedorind să îmi fac o anumită idee despre ce este vorba. Am hotărât să o las pentru momentul acela când voi decide să o citesc. La o săptămână după ce am primit-o am decis că este timpul ei. Am luat-o în mână și mă gândeam că dacă după o săptămână în care am citit vreo cinci cărți sentimentale, iar aceasta este tot așa, cred că nu știu cum voi reacționa. Nu vă gândiți că nu-mi plac cărțile foarte profunde și cu iubiri interzise, ș.a.m.d, îmi plac, doar că am câteva stiluri pe care le agreez, cum ar fi Christina Courtenay, etc. Ei bine, m-am înșelat. Doamna Angela a reușit ca pe tot parcursul cărții să-mi aducă zâmbetul lui Jocker. Mi-a adus aminte de scriitorul Ion Creangă – pe care l-am adorat – stilul acela real, amuzant, sincer, entuziast și umoristic, dar în același timp profund. Prin poveștile dânsei a reușit să răscolească adânc în mine, să mă facă să fiu nostalgică și să-mi facă inima să zâmbească.

   Doamna Angela nu-ți spune doar o poveste, ci zeci de povești. Te poartă prin labirintul amintirilor din diferite etape ale vieții. Te înfășoară în spuma delicată și parfumată a emoțiilor și trăirilor dânsei într-un mod hazliu, seducător și emoționant. Scriitoarea te trece prin toate etapele și rolurile  vieții –  fiică, copil, prieten, adolescent, elev, iubită, soție, mamă, noră, bunică, te face să simți fiecare vibrație a acestor roluri pe care viața i le-a dat.

Cartea este împărțită în anumite etape și trăiri însoțite de imagini elocvente.
Ca de pildă: „ Cu drag îmi amintesc de voi” – aici avem mici povești despre profesori și învățători. Aduceri aminte cu drag și întâmplări care îți aduc zâmbetul.

„Problema era că ne apropriam de sfârșitul clasei a IX-A și cu notele la matematică cam şchiopătam.  Eram să zic așa în grupa de eleve „ brânză bună în burduf de câine” mai ales la obiectul matematică. Însă când am văzut că nu este de joacă cu profesorul de mate… „ m-am pus cu burta pe carte”.”

   Și aceasta este doar una dintre amintiri, aș putea aminti de momentul acela de la examenul de Istorie, sau de momentul în care doamna profesoară o convinge pe tânăra Angela să cumpere o rochie, care în mod ironic pe parcursul unei perioade se nimerește să o poarte de fiecare dată când se întâlnește cu doamna profesoară, tânăra  Angela gândindu-se ce părere își va face doamna  „că nu are să se îmbrace decât cu acea rochie?”. Astfel de întâmplări și multe alte întâmplări amuzante cu profesori dragi ai doamnei Angela.

   Avem: „Zâmbiți, vă rog! Amintiri din liceu!; Farmecul vacanțelor de altădată!; Păzea, sunt în spatele tău!; Zbor sper visuri!; Și așa a fost să fie!; Împreună la bine și la rău!; Scuze, dar se mai întâmplă!; Cufărul cu amintiri!; Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti!; Evenimentele pe care le-am trăit!; Săpături prin rădăcinile mele!; Rupte din sufletul meu!; În loc de încheiere…

   Naratoarea, Angela Dumbravă nu își expune amintirile într-o ordine cronologică, nu! ci se lasă purtată de scânteia de amintire din acel moment. Chiar dacă mai târziu sunt așezate într-o ordine a rolurilor dânsei, ele, poveștile își au propria reflexie și o duioșie discretă. Scriitoare ne oferă bucăți din cufărul amintirilor, oferă bucăți din iubirea, dăruirea și primirea acestor daruri de neegalat din viața dânsei. Și ca să vă faceți o idee despre ce și cine este vorba vom pune în evidență că scriitoarea, naratoarea,  Angela Dumbravă este educatoare, o meserie pe care o poți îmbrățișa doar dacă iubești copiii, doar dacă în sufletul și inima ta eşti un copil, un copil care iubește alți copii, iubește poveștile, iubește viața. Fiind educatoare probabil sau mai mult ca sigur și acest rol a contribuit la nararea amintirilor cu o așa plăcere încât o simți și tu. Reușește să-ți transmită  fiecare stare, trăire și gând. În narațiunea dânsei se simte nostalgia, aprecierea și dorul din povești.

„Când am ajuns în Tulcea și când să cobor din vapor, eu nu îmi mai găseam bagajele. Le-am căutat peste tot și când mi-am aruncat privirea peste pasageri, l-am văzut pe el cu bagajul meu în mână râzând ştrengăreşte. M-am apropiat de el și supărată foc am tras spre mine sacoșa și atunci mâinile noastre s-au atras ca doi magneți.  M-am roșit până-n fundul ochilor și inima parcă intrase în trap! …Și de-atunci toate gândurile mele au fost doar pentru blondul înalt cu ochii verzi!”

   Mai pot zice ceva după această descriere a momentului în care tânăra Angela a cunoscut iubirea…? Acest moment și multe altele m-au făcut să oftez și să îmi inunde ochii cu lacrimi nevărsate.
Meritele scriitoarei sunt – că a reușit să transmită tot, să te facă să simți fiecare moment al narațiunii. O caracteristică și o îndemânare de luat în calcul pentru autori și scriitori.

Recenzii cărţi

 

11 COMMENTS

  1. Felicitari pentru recenzie Daiana!Povestile adevarate au un farmec al lor,mi-ar placea sa citesc cartea.Felicitari Angela Dumbrava.

  2. Dacă ai comparat stilul autoarei cu al lui Ion Creangă înseamnă că te-a impresionat. Foarte faină recenzie. Felicitări!

    • Scrie foarte frumos, stilul povestitorului, autentică, te face să simți totul.

    • Mi-a plăcut cum a scris, te întoarece în acele timpuri, nu chiar atât de îndepărtate și modul în care o face nu este ca să se pună în evidență, ci să scoată în evidență toate personajele.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.