“Mereu rămâne câte ceva de pierdut.”

Prințul nemilos de de Holly Black- Editura Storia Books-recenzie

  Prințul nemilos de Holly Black- Editura Storia Books-recenzie (primul volum din seria Făpturile Văzduhului)

Editura Storia Books
Data publicării: 2018
Titlul original: The Cruel Prince
Traducere: Bogdan Voiculescu
Număr de pagini: 432

   Ați remarcat vreodată cât de sadice sunt poveștile clasice, pe care le știm din copilărie? Lupii masacrează fetițe cu scufițe, bunici, purceluși sau iezișori – în unele variante împodobind ferestrele cu capetele lor tăiate, ca să aibă impresia mama-capră că îi zâmbesc la întoarcerea acasă. Apoi vin răzbunările justițiare, în care agresorii sunt sfâșiați, arși și batjocoriți în timpul execuției. Câteodată victimele mâncate sunt extrase din burțile sfârtecate, nu se specifică în ce hal de zombificare, dar de cele mai multe ori, rămân devorate.

  Ceea ce te face să crezi ori că poveștile astea aveau drept scop să-i pregătească de mici pe copii pentru duritatea lumii, ori că nu erau atât pentru prichindei, cât pentru oamenii mari, și că pe vremea când au fost născocite, înlocuiau câteva subgenuri literare de-acum.

  Astăzi, multe romane fantastice, dacă nu chiar toate, ar putea fi catalogate ca basme pentru adulți, eventual pentru young adults.

  Cu tematici atât de apropiate și cu adresabilitatea lor incertă, nu-i de mirare că cineva s-a gândit, până la urmă, să amestece, la propriu, poveștile cu fantasy-ul, într-un întunecat univers comun.

     În Prințul Nemilos, Zâne și Zâni siniștri își flutură splendoarea într-o lume paralelă și întrepătrunsă cu a noastră, dar invizibilă pentru ochii muritorilor obișnuiți.

  Totuși, sunt și oameni care ajung  să-i vadă frumusețea, spre teribilul lor ghinion.

Prințul nemilos de de Holly Black- Editura Storia Books-coperta

   Jude avea numai șapte ani când Madoc, fostul soț neuman și inuman al mamei sale, i-a ucis familia și a dus-o pe ea și pe cele două surioare ale ei, dintre care numai una era fiica lui, să trăiască la intriganta Înaltă Curte a Tărâmului Zânelor.

  Acum, la câțiva ani după tragicele evenimente, în prag de maturizare, adolescenta trebuie să-și decidă viitorul. Să rămână în această lume în care a crescut și de intrigile căreia a început să fie pasionată sau să o abandoneze, împreună cu Vivienne, sora care deși ca jumătate-zână e cea mai adaptată să trăiască aici, nu își dorește decât să evadeze din ea, urând-o ca pe tot ceea ce ține de tatăl ei ucigaș. Cealaltă surioară, Taryn pare decisă să se integreze în societatea de adopție, căreia a ajuns și să-i accepte valorile.

   Nu a fost ușor pentru Jude și Taryn, surorile gemene complet umane, să devină măcar tolerate printre copii din tărâmul magic. Cei mai mulți  dintre aceștia detestându-le și fiind gata oricând să le necăjească pentru că sunt muritoare și nu au super-puterile lor. Cu cât au crescut, parcă hărțuielile s-au agravat, încât s-a ajuns ca mai ales bătăioasa Jude să fie în conflict deschis cu cea mai răutăcioasă și mai puternică gașcă, aceea a unor elevi privilegiați (chiar și în grupul lor de studiu – al odraslelor Nobilimii), formată în jurul Prințului Cardan, mezinul brutal și imprevizibil al Înaltului Rege.

  În pofida luptei continue pe care a trebuit să o ducă pentru a nu fi vrăjită, umilită sau rănită grav, de farsele exagerate pe care i le jucau colegii, Jude iubea în felul ei lumea zânelor. Își dorea să fie ca ele, să aibă puterile lor și, mai ales, să nu mai poată fi hipnotizată, dacă nu poartă un colier de scorușe sau un pumn de sare în buzunar, pentru a contracara efectele magiei. Se visa Cavaler, așa cum era Madoc, marele general care-i era acum un tată vitreg acceptabil. Ar fi vrut să câștige Turnee de mânuire a spadei și de strategie militară, să dobândească respectul tuturor.

  Drumul ei de integrare, pe care-l visează, este cel mai greu. Muritoarele au și unul mai simplu pentru oficializarea respectului, cel pe care odată l-a încercat mama fetelor. Prin căsătorie. La asta se gândește Taryn, dar Jude, care e mult mai băiețoasă, voluntară și încăpățânată, nici nu-l ia în considerare.

  Se dovedește însă că există și un al treilea, fiindcă într-o lume a zânelor care nu pot minți, oamenii și ușurința lor de a inventa neadevăruri, capătă un anumit soi de valoare. Jude află asta când un alt prinț, aflat mai aproape de moștenirea tronului, îi propune să devină spioana lui.

   Atmosfera dark, de constant pericol, de la Curtea Zânelor este în antiteză cu feeria peisagistică a Tărâmului. Palate, conace, lacuri și păduri minunate, populate de vioiciunea diafană a creaturilor văzduhului. Dar peste toată splendoarea lor, zbârnâind a avertizare, o stare de tensiune stresantă.

   Și nu numai pentru bieții oameni rătăciți printre ființe magice psihopate, ci pentru întreg regatul lor fermecat, aflat în focul unei acerbe lupte surde de redistribuire-a puterii.

   Adevărate pauze de la mirificul primejdios sunt ieșirile neautorizate ale fetelor în lumea oamenilor, alături de Vivi, care ar face orice să-l enerveze pe Madoc, tatăl ei. Ea nu se simte bine decât în dimensiunea omenească a planetei, unde Zânii și Zânele sunt doar povești, pentru că nu sunt percepuți de oameni, fără voia lor. Vivienne însă își dorește mai mult decât orice să ducă o viață de fată umană normală.

  Narațiunea curge în cea mai mare parte din perspectiva lui Jude, la persoana întâi, dar uneori simți că această surioară rebelă și principială, Vivi, este un personaj chiar mai puternic și mai interesant.

   Se poate afirma că Jude adoptă comportamentul gri (nici alb, nici negru) al eroilor fantasy la modă. Este cinică, nu vrea să salveze o lume sau alta, nu ține neapărat să triumfe binele, nu-și dorește răzbunarea părinților, își acceptă tatăl vitreg criminal responsabilizat, și își admiră adversarii care o chinuie, sperând în sinea ei să devină asemenea lor.

  Doar că fiecare suflet are o combinație de trăiri, care odată aliniate, îi pot declanșa măreția morală sau sfidarea sinucigașă.

    Dramă sumbră și feerie multicoloră, povestea lui Holly Black te ține în suspans prin acțiunea sa, și-n încântare vizuală, cu descrierile ei, dublându-și bidimensionalitatea, ce exista deja din întrepătrunderea lumii reale cu universul magic al zânelor. Astfel, pe parcursul lecturii, încerci aceeași senzație pe care o ai la un film 3D, unde te aștepți mereu ca pe lângă scenariul la fel de bun ca al unuia digital să apară și efectele speciale sau panoramările, care să-i justifice formatul. În cazul acesta așteptările fiind satisfăcute spectaculos.

   Prințul nemilos / The Cruel Prince este primul volum al unei trologii intitulate Făpturile Văzduhului / The Folk of the Air.

  Următoarele romane din serie, pe care le așteptăm cu nerăbdare să apară și în limba română sunt: The Wicked King și The Queen of Nothing.

 

Cartea Prințul nemilos de de Holly Black  poate fi comandată de pe site-ul Editura Storia

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi Editura Storia Books

Prințul nemilos de de Holly Black- Editura Storia Books-coperta

Prințul nemilos de Holly Black- Editura Storia Books (primul volum din seria Făpturile Văzduhului)

Sursa foto: Pinterest

18 COMMENTS

  1. Bine punctat, Marius! Țin minte că în facultate, profesoara de literatură comparată ene spunea că „Scufița roșie” e o poveste pentru adulți, deoarece ea (Scufița) este simbolul fetei aflate la pubertate, iar lupul – tentația (Zburătorul autohton).

  2. Îmi place mult recenzia! Holly Black e un Must în fantasy, alături de Cassandra Clare. Abia aştept să citesc cartea 😉

  3. Mi-a placut ceea ce ai punctat in introducere referitor la feluritele basme si legende, cred ca intr-adevar nu erau simple povesti pentru copii ci pur si simplu istorisiri de spus in jurul vetrei, care bucurau probabil un auditoriu largit. Aceeasi indee am intalnit-o si la Andrzej Sapkowski, mai ales in primul volum din Witcher.

    • Daaa, felul cum a transformat Sapkowski povestile, facandu-le si mai sadice, e de neuitat. 😀 Pe mine cel mai mult m-a surprins ca polonezul stia fiecare poveste in aceeasi varianta care credeam eu ca e pur nationala. 😛 Dar se pare ca au fost raspandite aproape la fel, pe un spatiu mai mare al Europei central-estice.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.