Și vom muri cu toții în chinuri - Bogdan Teodorescu
Autori români Literaturapetocuri.ro

Și vom muri cu toții în chinuri, de Bogdan Teodorescu – Editura Polirom – recenzie

Și vom muri cu toții în chinuri

Autor: Bogdan Teodorescu

Anul apariției: 2019

Număr pagini: 320

Colecția: Fiction Ltd

Editura: Polirom

   Bogdan Teodorescu este un autor român născut la București care a debutat în 1979 cu versuri în România Literară. După 1989 a lucrat în presă și în consultanță politică, iar până în ziua de azi a publicat peste 1500 de articole. Din 1977 predă marketing politic și electoral la SNSPA și în 2006 își ia doctoratul în comunicare cu o teza despre istoria manipulării. 

   Romanul “Și vom muri cu toții în chinuri” reflectă viziunea autorului asupra morții, privită din perspective diferite. Într-un spațiu muntos cu ieșire la mare se împletesc destinele a trei personaje diferite, fiecare având o legătură cu celălalt într-un fel sau altul.

   Destinele celor trei personaje sunt povestite din câte un punct naratorial diferit. Viața primului personaj este povestită de două altele implicate, al doilea personaj își spune singur povestea, în timp ce al treilea personaj este prezentat din punctul de vedere al unui narator omniscient și omniprezent.

   Am corelat acest lucru cu contextul în care se desfășoară viețile lor. Primul fuge de moarte, și drept urmare lasă responsabilitatea de a spune povestea lui în seama altor personaje mai capabile și mai conștiente, poate în ideea că dacă nu vorbim despre un anumit lucru nu se va întâmpla.

   Cel de-al doilea personaj trăiește cu moartea, drept urmare își spune singur povestea deoarece nu aduce nimic în plus sau în minus pericolului care îl paște atunci când face asta.

   Cel de-al treilea aduce moartea, așadar nu vorbește despre acest lucru în ideea de a păstra secretul absolut legat de misiunea lui, motiv pentru care lasă responsabilitatea autorului de a îi prezența viața și de a spune care este rolul lui.

   Sunt atinse subiecte sensibile în această carte, cum ar fi terorismul, spionajul, refugiații, și felul în care cele trei ajung la un moment dat să se întrepătrundă. 

   Autorul a încercat prin această carte să dea un semnal cu privire la lumea în care trăim, să ne facă mai conștienți de ceea ce facem. 

  Turismul sexual a fost adus și el în discuție, însă acesta a fost doar o piesă de puzzle într-un context plin de subînțelesuri și lucruri iluzorii. 

   Nimic nu e ceea ce pare. Personaje care aparent nu au niciun rol semnificativ se dovedesc a fi de fapt elementul cheie, iar personaje care te fac să îți pui întrebări legate de inofensivitatea lor se dovedesc a nu avea nicio legătură cu ceea ce se întâmplă. 

După cum se menționează pe spatele cărții, în acest roman nimic nu este ceea ce pare.

   Desfășurarea acțiunii este destul de lentă. Cel puțin la început nu se întâmplă multe lucruri, iar discuțiile par să nu ducă nicăieri. Uneori am avut impresia că se desfășoară prea lent.

   Am avut momente în care m-am cam plictisit, pentru că intriga întârzia să apară, până aproape de final. Au fost discuții despre vinuri, mâncare, sex, boală, însă nimic nu părea să se întâmple care să incite cititorul la imaginație. Eu personal aș fi preferat ca intriga să fie plasată mai la început pentru a ne da elementul surpriză, și apoi să ne facă prezentarea personajelor și a contextului. O structură simetrică ar fi fost binevenită din punctul meu de vedere și cred că ar fi dat mai mult suspans. Însă aceasta este doar o opinie subiectivă. În final consider că este o carte bună care merită citită. 

   Personajele nu sunt foarte complexe, însă sunt profunde. Arif cel puțin, așa cum l-am perceput eu. Un bărbat inteligent, persecutat în propria lui țară dar care visează totuși la un viitor mai bun pentru compatrioții săi. Pleacă în Europa pentru a face lumină cu privire la situația musulmanilor, însă ceea ce nu știe e că acolo destinul lui se va schimba, și că poate va fi ultima oară când va mai privi lumea cu aceiași ochi. Totul este relativ. Totul se poate schimba în orice moment și totul pare altceva din ochii privitorului. 

   Nick pe de altă parte ajunge ca investitor într-un oraș de la malul marii, în dorința de a achiziționa niște imobile și a face o investiție care să îi aducă prosperitatea. Dar oare ce se ascunde în spatele intențiilor lui aparent inofensive? Este cine spune că este? Face ceea ce spune că face? 

Și în final, care sunt lucrurile care ne schimbă viziunea și ne face să fim cine suntem?

Stand acum lângă patul lui am realizat două lucruri în același timp. Întâi, mi-am amintit cu exactitate cum au așteptat cei din țară respectivă, creștinii care s-au foit în jurul meu și imamul adus de ei, cum au așteptat să spun că nu sunt de acord cu mesajul acelui grup islamic. Se lăsase o tăcere incomodă, întepeniserăm toți pe scaune în jurul calculatorului pe care văzuserăm filmul și ei îmi sugerau în toate felurile să rostesc fraza aceea inutilă, fraza de condamnare. Ce este prostul? Un om care încearcă să fie cinstit cu un necinstit. Or, eu nu am fost prost niciodată, iar atunci cu atât mai puțin. Așa că le-am spus că le-o voi trimite în scris de acasă. Dar am realizat și un al doilea lucru și m-am cutremurat. Am realizat că după o viață de fugit de micime voi ajunge să mă bucur de ea. Ură, răzbunare, violență…Și nu crimele lui Yasin m-au schimbat. Nici închisoarea lui Amir, nici gloanțele care l-au mutilat pe Farit, ci fața fără un ochi, fără zâmbet și fără sens a lui. Monstrul pe care-l țin de mână m-a schimbat.

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Autori români

***Gabriela Rădulescu(Gabi)***Eu sunt Gabi, și mi se mai zice ştrumf sau șoricel. Sunt o persoană deschisă și amuzantă, sau cel puțin așa mi se spune. Îmi place să fac multe lucruri, de cele mai multe ori în același timp.    În timpul liber stau sub un morman de cărți, și când nu sunt acolo, sunt... sub alt morman de cărți.    Dacă vrei să îmi atragi atenţia poți să îmi trimiți o melodie (rock sau latino – știu sunt ciudată) sau o carte. Se zice că nu se face primăvară cu o floare, dar cu o carte pentru mine se face.    Așa cum spuneam mai sus, sunt o combinație ciudată. Sunt o IT-istă care citește și ascultă rock și muzică latino. Nu știu de unde mi s-au tras pasiunile astea combinate, dar îmi place ceea ce sunt. :)

18 COMMENTS

  1. “Personajele nu sunt foarte complexe, insa sunt profunde.”
    Ce-i asta? Pe mine m-ai pierdut.

  2. Nu sunt complexe in sensul ca nu se spun foarte multe lucruri despre ele, despre viata lor, nu sunt niste personaje descrise explicit ca fiind intr-un fel sau altul, insa caracterizarea lor reiese in mod indirect din povestea lor, iar substraturile psihologice si culturale care reies dintre randuri ne dau de inteles ca personajele sunt caracterizate de profunzime. Poate ca daca romanul ar fi fost mai centrat pe personaje si mai putin pe actiune am fi aflat mai multe despre complexitatea lor, insa poate nici nu ar mai fi fost la fel de bun.
    Oricum, asta este parerea mea. Bineinteles ca fiecare este liber sa aiba o opinie diferita.
    Daca mai ai alte nelamuriri poti sa le adresezi si iti voi raspunde cu cea mai mare placere.

  3. Iti multumesc, Gabriela!
    In mintea mea, complex si profund pareau aproape sinonime.
    Dar m-am inselat 🙁

    • Multumesc!
      Nu e neaparat pesimista cat realista. Vorbeste despre chestii care se intampla. Parerea mea e ca literatura nu trebuie sa fie mereu numai lapte si miere, ci si realitate. 🙂

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.