Sacoșa cu stele de Iulia Șchiopu

Sacoșa cu stele, de Iulia Șchiopu – Editura Herg Benet- recenzie

Sacoșa cu stele 

Autor: Iulia Șchiopu

Editura: Herg Benet

Colecția: Radical din cinci

Data apariției: 2019

Număr de pagini: 128

   Iulia Șchiopu este un om complex, mai degrabă pictoriță decât scriitoare, dar cu o apariție la activ, și anume Sacoșa cu stele. Are 51 de ani, este brașoveancă, a absolvit Ingineria – specialitatea Aparatură Biomedicală și Echipamente Periferice. A fost desenator tehnic, contabil, a lucrat cu hârtii, facturi, chitanțe, deci în mediul de birou în toată splendoarea lui. Iulia Șchiopu este un artist în toată plenitudinea cuvântului. Chiar asta m-a izbit și în momentul în care am văzut cartea. Dincolo de copertă, chiar toate ilustrațiile sunt creații proprii, tablourile ale artistei. Baza lucrărilor sale este întotdeauna femeia, iar picturile sunt pline de nenumărate înțelesuri.

   Ca și creație literară, Sacoșa cu stele este mai degrabă un jurnal, un caiet cu note. Mi-am dat seama din start că nu e o carte compactă, omogenă, așa cum prefer eu să citesc, romane bine închegate, care să mă țină cu sufletul la gură. Dar am constatat că aveam nevoie de o pauză și de un moment de respiro. Așa a apărut ora în care am citit ,,Sacoșa cu stele” și am contemplat creația literară și plastică a Iuliei Șchiopu. Îți modifică oarecum ideea de carte. Îți umple ochii și parcă te face să te uiți mai cu atenție chiar și tu, necunoscător în ale artelor frumoase.

  Nu poți vorbi doar despre carte. Pentru că nu e singură. Nu ai cum să separi cele două arte atâta timp cât conviețuiesc între aceleași pagini. Și Creația literară este simplă, dar de efect.Iulia face note supra oamenilor, asupra timpului. Ea vede ce e mai frumos în orice o înconjoară. Este un om pozitiv. Și știe să transmită asta și să te inspire.

Și la oameni mi se mai întâmplă fenomenul ăsta, îmi plac uneori cei cu patimă, puțin plesniți, puțin ciobiți, cu poveste. Aveam eu (sedusă de tutorialele DIY) convingerea că îi poți lipi cu iubire ca pe porțelanul crăpat, apoi ții degetul pe crăpătură și, gata, e iar întreg. Târziu (și din greșeală) am observat, ca-n Dorian Grey, crăpăturile mele; eu credeam că-s zâmbete, ceva.”

   Fiecare text se potrivește cu pictura sa. Tocmai de asta sunt și pagini albe. Nu poți pune text fără pictură sau viceversa. Poate tocmai asta e inedit și m-a atras instantaneu. Sacoșa cu stele e o carte simplă, nesofisticată. Dar tocmai această simplitate îi dă tot farmecul și o transformă într-o carte sensibilă. Care ne aduce aminte să mai să trăim. Să ne bucurăm de ce e simplu. Să ținem minte unde e cea mai bună cafea și să o mai savurăm acolo când și când.

”Nu voi avea bucket list, dar dacă cineva m-ar obliga la ea cu pistolul la tâmplă, vreo șase liniuțe ar fi cu cărți, unele nici măcar la prima citire, una ar fi ocupată de filmul ”La grande belezza” pe care nu mai apuc să=l văd, (pre)ocupată cu trăitul, o poziție din lista aia ar fi o salată bouef ornată cum am citit eu într-o carte, cu homari decupați din gogoșari dulci în oțet, aș picta de capul meu, fără deadline-uri, fără teme, fără temă, aș scoate alarmele de la telefon. Adică lucruri mici, fără adrenalină.

Dar mai bine ar lăsa pistolul de la tâmpla mea jos și ne-am juca de-a cinci lucruri pe care să le iau pe o insulă.

Sau scrabble.”

   Iulia scrie cursiv, chiar dacă vorbim de o pagină, chiar dacă sunt trei rânduri. Sacoșa cu stele e un moment de meditație. Un moment de frumos. Dacă le ai cu cărțile complicate, nu e de tine. Doar dacă ții să iei o pauză. Să nu zici că nu te-am avertizat! Nu căuta înțelesuri subtile, laitmotive sau teme ascunse. Pur și simplu bucură-te de rânduri. Bucură-te de Italia, bucură-te de parfumuri, bucură-te de cafeaua aia bună și de câte tipuri de ceai sunt. De exemplu, mie povestea despre parfumuri m-a inspirat. Și mi-am dat seama că da, alegem lucruri fără valoare uneori….

Pățiți și voi ce mi se-ntâmplă mie cu parfumurile? Cu cât îmi place mai mult unul, cu atât nu mă mai îndur să-l folosesc atunci când rămâne puțin în sticlă, iar motivul pentru care apăs pe pulverizator devine din ce în ce mai special; atât de mult aleg, ezit, decid, de zici că-i butonul roșu. Aș putea să trasez un grafic delicat și plin de arome al trecutului măsurând mililitrii fetiș. Îmi spunea o mamă ce i-a spus foarte serios fata ei de 17 ani: ”Mamă, o femeie fără parfum e o femeie fără viitor!” Mă uit la rafturile mele. Dintre sticluțele cu resturi de aur lichid mi-a rămas mereu una, uneori doar una, a celui preferat. Dacă e să iau de bune cuvintele acelea, atunci mi-a rămas cam puțin viitor; dar e din cel mai iubit, fascinant și prețios!

   Adevărul e că rezonez cu aceste cuvinte. Și de multe ori ne deschid ochii și ne fac să vedem fericirea din simplitatea din jurul nostru. Oare chiar avem nevoie de atât de multe pentru a fi fericiți? Probabil că nu. Doar ne-am învățat să cerem, fără se știm să ne bucurăm de ce avem.

Cartea o găsiţi pe site-ul Herg Benet

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii autori români

4 COMMENTS

  1. Ce frumos! Pare o carte cu o personalitate specială. MI-ar plăcea să o citesc!
    Felicitări pentru recenzie!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.