Secretul camerei cu trandafiri - Pauline Peters  - Editura RAO - recenzie

Secretul camerei cu trandafiri – Pauline Peters  – Editura RAO – recenzie

Titlul: Secretul camerei cu trandafiri
Titlul original: Das Geheimnis des Rosenzimmers
Autor: Pauline Peters
Traducere din germană Cornel Stoenescu
Editura Rao
Anul 2020
Nr. pagini: 416

   Pauline Peters (n.1966) este pseudonimul jurnalistei germane Beate Sauer, autoarea unor romane istorice și polițiste. Locuiește și lucrează ca autor independent în Koln.

 “Londra, 1907: Spre nemulțumirea familiei sale nobile, tânăra Victoria trăiește o viață independentă și își planifică viitorul cu jurnalistul Jeremy Ryder. Rănit într-un atentat, Jeremy este nevoit să se ascundă o perioadă, iar Victoria pleacă la Coblenz pentru a-și vizita o prietenă.

  În Germania, tânăra va fi prinsă însă în complotul început la Londra, în care a fost rănit Jeremy. Va reuși relația lor să facă față și acestei încercări? Oare iubirea adevărată nu presupune și mult curaj.

  Romanul începe cu o vizită a Victoriei la conacul Melbury. Conform testamentului ducelui anterior, conacul putea fi vizitat de turiști în duminicile lunii august. Ea face poze cu casa și parcul pentru manifestația pe care voiau s-o facă sufragetele.

   În parc îl pozează și pe Melbury cu un alt aristocrat și un muncitor.

  Curioasă Victoria îl roagă și pe Hopkins să se intereseze, și află că al doilea aristocrat era un conte german Waldenfels, iar muncitorul Walter Jeffreys lucra în fabrica lui Melbury.

  Între timp Victoria primește o scrisoare din Germania de la prietena ei Rosalyn, care părea speriată și avea nevoie de ajutorul ei și o roagă să vină în vizită. Victoria acceptă, dar trebuie să se ocupe întâi de expoziția cu tablourile mamei ei.

   Când Montgomery îi dăduse scrisoarea cu explicațiile tatălui  îi returnase și tablourile mamei ei, puse într-un depozit pentru ea. La Galerie Mr. Slater îi returnează un mic tablou, semnat J.C. care nu fusese pictat de mama ei. Curioasă să afle ce poate, Victoria găsește ascunsă în spatele tabloului o scrisoare de dragoste.

    Oare și mama ei avusese lucruri de ascuns?!!!

    Drumul în Germania la prietena ei îi va prilejui și o întâlnire cu partea germană a familiei și speră că va afla ceva și despre misteriosul pictor.

   La expoziție este însoțită de Jeremy, omul care o iubea. Și aici avea o problemă. Era sigură că îl iubea pe Jeremy, dar îi era frică să adâncească relația ținând cont de activitatea lui și de părerea autorităților despre sufragete, pe care ea le susținea.

  La Galerie își face prezența și mătușa ei, cu toate că dezaproba tot ce făcea nepoata, prietenele și relațiile ei, dar de ochii lumii bune trebuia să fie acolo.

   Apoi spre surprinderea tuturor la galerie apar Prin’esa Regală Louise cu Marele Principe Alexandru al Rusiei și soția acestuia.

   La plecare în fața Galeriei, în timp ce lumea aștepta mașinile și trăsurile are loc un atentat, nereușit.  Pare că bărbatul ar fi țintit familia regală, dar cel rănit este Jeremy. Un doctor Lew prezent în mulțime îl pansează.

   Jeremy își dă seama și-i spune Victoriei că de fapt el a fost ținta, că cineva din grupul lor îl trădase pentru că știau prea multe despre anarhiști, așa că trebuie să se ascundă.

   Victoria în schimb pleacă în Germania, pe tren întâlnindu-l și pe doctorul Lew.

   Ajunsă acolo, Rosalyn îi povestește despre flirtul avut cu un anume lord Fisher și spaima, inoculată de o ședință de spiritism, că acesta ar fi mort. Fisher ajunsese lord de curând, rănit în război avea o proteză în loc de mână, dar era un timp șarmant și cuceritor, așa că Victoria e convinsă că și-a găsit alte ținte.

   Dar dacă asta însemna ca prietena ei să se liniștească și să-și recucerească soțul merita efortul.

   Mai ales că, mergând pe urmele lui Fisher, Victoria va căuta și urme ale mamei sale și ale pictorului necunoscut. Ține tot timpul legătura telegrafic cu Hopkins cerându-i ajutorul în anumite verificări.

   Pentru a face și poze pentru ziar Victoria face drumeții. Așa dă de un grup de copii care găsiseră un cadavru. Autoritățile vor mușamaliza cazul considerând cadavrul ca fiind un vagabond. Doar că aceeași copii vor găsi proteza şi-și dă seama că e vorba despre lordul Fisher.

   În Anglia este găsit cadavrul muncitorului din poză și Jeremy cercetează cazul, aflând și cine l-a trădat. Hopkins cercetează la rândul lui familia lui Fisher și legăturile și afacerile lui Melbury.

   Toate indiciile lor duc către Germania și contele Waldenfels așa că cei doi pleacă la Victoria

   Până la urmă, după multe aventuri, trădări, oameni care păreau prieteni, dar se dovedesc a fi dușmani, cei trei zădărnicesc un nou complot de ucidere a ţarului Nicolae.

   În schimb află că între conspirationisti este și unchiul german al Victoriei, așa că ea îi spune bunicii, care-l expediază din țară.

   În camera bunicii  “camera cu trandafiri”, Victoria vede un tablou care pare a fi al mamei ei, semnat de același pictor, deci bunica ei știa ceva.

   O confruntă pe bunica ei cu lucrurile aflate de ea între timp și află adevărul despre pictor, familia pictorului, mama și bunica ei. O poveste incredibilă de iubire.

    Dacă vreți să aflați mai multe despre complot, despre povestea Victoriei, a mamei și bunicii ei, despre pictorul necunoscut, despre ce vor face cei doi îndrăgostiți citiți cartea.

  Secretul camerei cu trandafiri – o poveste despre dragoste, vieți, educație, principii, jocuri politice, asasinate, conspirații, toate în contextul vieții sociale și politice a anilor 1900.

Cartea Secretul camerei cu trandafiri este disponibilă pe site-ul Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți polițiste  

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

8 COMMENTS

  1. Si asta si prima-camera rubinie-sunt interesante.
    Sunt povesti politiste in anii 1900,cu o doza buna de romance

  2. Felicitări pentru frumoasa recenzie! Cartea am trecut- o pe lista ! Imi place ! Mulțumesc pentru recomandare!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.