Somn mortal – Christoph Elbern – Editura Niculescu

Somn mortal – Christoph Elbern – Editura Niculescu

by -
0
Somn mortal - Christoph Elbern - Editura Niculescu

Somn mortal – Christoph Elbern – Editura Niculescu

Titlu: Somn mortal
Autor: Christoph Elbern
Număr pagini: 336
Anul apariţiei: 2025
Editura Niculescu

Un thriller isoric excepțional!
Hamburg, 1907. La spitalul portuar, bacteriologul Carl-Jakob Melcher se întâlnește cu un coleg de școală, Ludolf Harberg, care suferă de boala somnului. Înainte de a putea dezvălui mai multe detalii despre experimentele pe care cercetătorul Robert Koch le-a făcut pe localnicii din Africa de Est Germană, Harberg moare. Medicii cred că moartea lui Harberg este o consecință a bolii, dar Carl-Jakob consideră că este vorba de o crimă.

  La fel ca și în romanul “Ucigașul din Port” Christoph Elbern plasează acțiunea romanului “ Somn Mortal” în Hamburg, de data asta în 1907.

  Ne întâlnim din nou cu Carl-Jakob Melcher, bacteriolog, acum doctor în boli infecțioase la Institutul de Boli Marine și Tropicale, condus de Dr. Bernhard Nocht, și Martin Bucher, prietenul lui cel mai bun, detectiv. Împreună rezolvaseră mai multe cazuri, cu acordul tacit al șefilor lor, și acum vor porni într-o nouă aventură. De data asta Carl este logodit cu Margot-medic pediatru, iar Martin și soția lui Mathilde își așteptau primul copil.

  Doar că se petrec două evenimente în același timp.

  La casa familiei Knudsen sosește Agatha Rosenberg, a cărei mamă era bună prietenă cu Isolda, mătușa lui Carl.

  Familia Rosenberg se mutase cu ani în urmă în Anglia, iar fiul lor fusese coleg de școală cu Carl și Martin. Agatha era o cântăreață foarte bună și caută să se afirme. Dar vremurile sunt grele pentru femei în perioada acelor ani în Germania. Erau anii când se manifestă nu numai un rasism accentuat, dar și o nesocotire totală a femeilor-nu aveau drepturi, nu puteau conduce, nu puteau dispune de banii lor, erau la cheremul soților, și, chiar dacă urmau o facultate, nu puteau profesa și în nici un caz nu erau considerate egalele bărbaților. De aceea Margot, logodnica lui Carl, deși terminase medicina nu putea să fie medic pediatru la spital doar asistentă în pediatrie, nu avea voie să trateze bolnavii, ci numai să execute ce spuneau doctorii.

  Ea ca și Agatha și alte femei se implicau cu tot sufletul în lupta pentru drepturi, chiar dacă manifestațiile erau considerate anarhie și deseori pedepsite.

  Erau anii când Imperiul German deținea o bună parte a Africii, denumită Protectoratul Africii Germane Sud-Vest. O altă parte era condusă de britanici. Localnicii erau considerați o turmă needucată, fără drepturi, fără să aibă voie să se plângă, dar o mână bună de lucru și sursă de câștig.

  Și tot acum e momentul când se răspândește foarte mult așa numită “boală a somnului” și toată lumea medicală caută soluții pentru tratamentul ei. Boala afecta mai mult africanii, dar apărea câteodată și la albi:

“Era remarcabil faptul că triburi întregi din Africa căzuseră victime ale tripanosomiozei; numai în colonia Africii de Est Britanice, se estima că un sfert de million de oameni se îmbolnăviseră în ultimii ani, în timp ce în aceeași regiune boala afectase foarte puțini albi sau chiar niciunul. Din acest motiv organismul africanilor era considerat mai sensibil la boala somnului”.

  Dar e și momentul când revine în țară, foarte bolnav, un prieten și coleg al lui Carl, doctor și el, Ludolf Harberg, internat acum la spitalul din port. Când îl vizitează, Carl, este șocat de cât de distrus este Ludolf, încearcă să ia legătura cu Robert Koch, cercetătorul din Africa care desfășurase experimente și încercări de tratament.

  Singurul medicament folosit atunci era Atoxyl, care nu numai că nu prea dădea rezultate, dar avea și reacții adverse puternice. În rarele discuții ale lui Carl cu un Ludolf destul de lucid acesta condamnă ce fac albii în Africa, vorbește despre cercetări, amintește poze și un jurnal secret.

  Dar Ludolf și Agatha mor. Carl este atras în camera de hotel a cântăreței, o găsește ucisă și Poliția îl arestează învinuindu-l de crimă.

  Din închisoare încearcă să pună lucrurile cap la cap, deși nu este crezut de anchetatorul desemnat, lui Martin i se interzisese să se ocupe de caz, din cauza prieteniei lor. Și totuși acesta nu renunta și ajutat și de Carl, care comunica cu el prin diferite metode, vor afla că Agatha fusese violată în Anglia, a făcut un avort și a fugit de făptaș. Lucrurile s-au făcut tacit să nu strice imaginea familiei în Anglia. Dar se pare că făptașul nu putea renunta la ea și-n final a găsit-o.

  Cine era? De ce a omorât-o pe Agatha? De ce mama ei ascunde adevărul? Îl prind polițiștii? Este pedepsit?

  Carl este exonerat, iese din arest, dar îl așteaptă o nouă provocare. Ludolf moare, dar nu din cauza bolii, este ucis, sufocat cu perna.

  De data asta Carl și Martin lucrează împreună, discută cu familia, prietenii, preotul parohiei, pasagerii de pe vasul cu care a venit în țară, fie ei albi sau africani. Așa află că era în Africa un medic tânăr, care lucrase inițial cu Koch, apoi ambiția îl devorează și vrea să găsească leacul. Se aliază cu un tânăr farmacist, înființează un lagăr la Bukoba, de care se ocupă și unde face experimente pe băștinași. Dar lucrurile degenerează, aliații îl trădează și tânărul doctor Friederich Wohltat ucide africanii, 17 la număr și dispare. Doar că Ludolf făcuse poze, are un jurnal, documente, și amenință cu expunerea. Așa că Friederich îi cere fratelui său, aflat la Hamburg, să-l ajute. Acesta neputând să-l convingă pe Ludolf să coopereze îl ucide.

  Cine este criminalul? Cum se infiltrase în preajma lui Ludolf? Găsește sau nu pozele și jurnalul? Este găsit Dr. Friederich? Cum este pedepsit?

  Veți vedea citind cartea.

  Șocant este câtă lume, mai ales din așa zisă “lume bună” vrea să-i determine pe Carl și Martin să renunțe. Și mai ales câți îi consideră pe africani o rasă inferioară, fără nici o valoare.

  De fapt Die Tageszeitung afirmă: „Dezbaterile despre rasism sunt tulburător de actuale.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.