Taina rozelor – K.F. Breene – Editura Litera – recenzie

Titlu: Taina rozelor

Titlu Original: A Ruin of Roses

Traducator: Adriana Danila

Editura: Litera

Colectie: Moon Light

Nr. pagini: 288

An aparitie: 2023

Gen: fantasy, romance, paranormal romance

  Ador poveștile fantastice învăluite în mister, pigmentate cu umor și scene romantice, iar ,,Frumoasa și bestia” este unul dintre basmele mele preferate. Așadar, nu e de mirare că romanul ,,Taina Rozelor” mi-a sărit în ochi în timp ce răsfoiam site-ul celor de la Cartepedia. Faptul că ar fi vorba de o reinterpretare întunecată și sexy a celebrului basm, cu o eroină puternică și cu un antierou periculos, m-a intrigat și, în același timp, mi-a sporit atracția față de această carte.  

  Ei bine, din punctul meu de vedere, nu avem de-a face cu o reinterpretare, pentru că autoarea doar a luat câteva elemente de bază și a creat o poveste cu totul unică. Există o bestie, un castel, o pădure fermecată, un prinț distrus, o strânsă legătură între trandafirii roșii și blestemul care subjugase un regat, precum și o tânără puternică, dornică să rupă blestemul, dar în rest, nimic nu amintește de celebrul basm. În schimb, există un regat al metamorfilor blocat în timp, blestemat din pricina regelui atins de nebunie care a încheiat o înțelegere cu un rege demon, metamorfi care nu se mai pot transforma, fiind incapabili să-și simtă animalul din interior, incubi și succubi violenți, care împânzesc castelul bestiei la ordinal regelui demon, lăsați acolo ca să țină personalul sub jugul dorințelor și autodistrugerii.

,,Prin blocarea animalelor noastre, demonii reușiseră să ne suprime şi abilitatea de a ne vindeca repede. Ne blocaseră puterea. Abilitatea de a lupta. Ne îngenuncheaseră. Nobilii încercaseră să opună rezistență după moartea regelui nebun, dar fuseseră distruşi. La scurt timp, urmase armata. Fără abilitatea de a se transforma, soldații erau o pradă uşoară. Aproape peste noapte, regatul devenise o insulă, iar toate cele șase sate şi castelul din mijloc fuseseră izolate de lumea de afară și se aflau la mila demonilor. Ce viață minunată!”

  Problema e că m-am așteptat să descopăr o poveste magică, însă am constatat că latura fantasy nu a prea existat. Doar prezența creaturilor mistice și metamorfoza prințului dragon mi-au amintit ce fel de carte citesc. Nici universul fantastic nu mi s-a părut suficient dezvoltat.

  În schimb, m-a surprins cât de erotică a fost această poveste. Ar fi trebuit să-mi dau seama de la bun început că există un motiv pentru care seria se numește ,,Deliciously Dark Fairytales”. Nu pot spune că acest aspect m-a nemulțumit, doar m-a deranjat puțin maniera în care protagonista scotea pe gură tot felul de cuvinte obscene atunci când era nervoasă. Dar, mai mult ca sigur, nu toți iubitorii genului fantasy vor agrea latura aceasta erotică, cu scene sexuale explicite și limbaj vulgar.

,,Nu se cuvenea ca o doamnă să vorbească urât – sau cel puțin aşa îmi aminteau oamenii din satul nostru vechi. Şi la fel de rău era să le arăți degetul mijlociu, mai ales după ce se încruntau la tine. Erau oameni foarte scorțoşi în acest sat, dar, dacă ne scuturai, nu aveam nici două parale la un loc.”

  Totuși, mi-a plăcut ceva în mod special: umorul. Întreaga poveste este presărată cu numeroase replici amuzante, conversații absurde, înțepături ironice, iar autoironia folosită adesea de către protagonistă e cireasa de pe tort. Mi s-a părut amuzant să o văd pe Finley vorbind cu ea însăși atunci când se afla într-un moment de cumpănă. Iar lucrurile au devenit și mai hilare odată ce ea a reușit să intre, în sfârșit, în contact cu latura ei de metamorf, putând comunica cu animalul ei, care era cât se poate de sarcastic și de excitat.

,,Mda, doar că tu vrei clar să intri în pantalonii lui. Așa că nu. Nu e un tip drăguţ.” 

  ,,La naiba cu drăgălăşenia! Am o poftă întunecată şi apăsătoare pentru acel alfa. Vreau să mă arunc pe el, să-mi arunc picioarele în jurul capului lui şi să-l oblig să mă mănânce. Creatura asta are nevoie de un penis. Bam-bam, trage-mi-o şi taci!” 

  „Mare zeiţă! Ce fel de creatură am în mine?”

  În ciuda limbajului ei colorat, Finley m-a cucerit din prima clipă. Este o femeie puternică, capabilă, curajoasă şi atât de liberă când îşi exprimi gândurile şi emoțiile. Pură onestitate şi bunătate. E dură şi neînduplecată când e vorba de supraviețuire. E foarte inteligentă și are îndemânarea de a prepara leacuri tămăduitoare din plante. 

  Cu toate că aparține unui ținut al metamorfilor, Finley nu și-a cunoscut niciodată puterea animalică și nici abilitățile superioare care veneau din transformare, asta pentru că puterile tuturor fuseseră blocate cu mult înainte ca ea să ajungă la vârsta maturității, din cauza unui blestem aruncat de regele demon care voia să preia regatul lor. Oamenii nu se mai pot transforma, fiind incapabili să simtă animalul din interior, se îmbolnăvesc și mor. Nimeni nu mai poate veni în regat. Și mai rău e că nimeni nu poate pleca. Singurul capabil să-i facă față regelui demon e Nyfain, prinţul dragon, moştenitorul tronului, dar el abandonase regatul înainte de înţelegerea fostului rege cu demonii. 

  Lucrurile sunt în mare parte groaznice, dar Finley vrea să-și ajute satul, lucrând cu multă sârguință la elixirul special făcut din planta eternității pe care ea l-a inventat. Nu vindecă blestemul bolii, dar o încetinește drastic și îi anulează multe efecte. Dar planta eternității creşte doar în Pădurea Interzisă, patrulată de o bestie. Când este prinsă de Bestia din pădure, Finley este forțată să meargă să locuiască cu el în castel ca pedeapsă pentru încălcarea proprietății. În scurt timp, creatura îi arată că este un om, nu doar o fiară, și că se poate schimba în timp ce alții nu pot. Dar și mai interesant e că, în prezența lui, Finley își simte animalul din interior, dar nu se poate schimba cât timp blestemul e încă activ. Dar oare va reuși să rupă blestemul? Cine este bestia și care este adevăratul motiv pentru care a capturat-o? Intenționează să o folosească sexual până ce se plictisește sau se va îndrăgosti de ea?  

,,Tensiunea din aer creștea. Presiunea din trupul meu risca să mă facă să explodez şi simţeam cum ieşeau flăcări din mine. Am încremenit când el a ridicat privirea încet către mine. Citeam foamea în acei ochi aurii. Pofta. Dominarea. Ceva din mine – ceva străin, dar adânc înrădăcinat – torcea de plăcere. Dorinţa îmi încălzea trupul.”

  ,,Taina Rozelor” – o poveste întunecată care reușește să incite imaginația cititorului cu scene senzuale, dar să-l și țină în suspans până la final. Umorul și ironia oferă un plus de savoare.

Cartea Taina rozelor  este disponibilă pe cartepedia.ro

Recenzii cărți