Tatiana și Alexander, de Paullina Simons – Editura Epica – recenzie

Tatiana și Alexander

Paullina Simons

Editura: Epica

An apariție: 2018

Traducere și note: Iris-Manuela Anghel

Număr de pagini: 684

    Tatiana și Alexander – Paullina Simons – review

„Mult ni s-a luat, dar, iarăși, mult mai este,

Deși n-avem puterea de-altădată

Ce zguduia pământ și cer; și suntem

Ce suntem…

Dârzi…”

    Am așteptat cu mare nerăbdare continuarea volumului „Călărețul de aramă”. Finalul a lăsat cititorul în coadă de pește: era ușor de anticipat, dar neașteptat. Lectorul a fost poziționat pe marginea unei prăpăstii – neștiind pe care drum să o apuce nu a avut cu ce să își umple timpul dacă nu cu speranțe. Lucrarea de față se prezintă ca un carusel: înaintează cu viteză pe alocuri, dar se oprește brusc pentru a-și descoperi misterele sale. La capăt de linie nu știi dacă să râzi sau să plângi. Cine este acela sau aceea care manevrează acest loc?

   Paullina Simons s-a născut în Sankt Petersburg în anul 1963, iar la vârsta de zece ani a emigrat în Statele Unite împreună cu familia ei. A absolvit în Științe Politice la Universitatea din Kansas și a lucrat ca jurnalistă în domeniul financiar și ca traducătoare. În prezent, Paullina și soțul ei locuiesc în Long Island, New York, și au patru copii, una dintre fete purtând numele eroinei din „Călărețul de aramă”, Tatiana.

   Volumul se deschide cu imaginea unui băiețel care se afla în fața oglinzii și care își aranja cravata. Acesta își privea chipul, dar părea să nu se mai recunoască. Nu se putea regăsi nici măcar în camera care îi servea temporar drept dormitor. Era nefericit pentru faptul că își pierduse casa adevărată, din Barrington. Nu mai putuse să se atașeze de un alt loc, afară de cel în care crescuse, „Acum aveau să plece și de aici. Dar nu mai conta.”. Toate aveau să se schimbe drastic: familia sa se muta din nou, dar de această dată nu în alt oraș, ci în altă țară. Avea să lase în urmă puținii prieteni.

   În fond, nu oamenii, ci o națiune, o cultură, un regim juridic erau lăsate în urmă, iar consecințele aveau să fie, mai mult sau mai puțin negative. Regimul comunist nu avea să fie decât o utopie sau un ideal înfrânt. Alexander pleacă alături de părinții săi și va afla că viața la Moscova nu era așa de albă, pură pe cât s-ar fi crezut: părinții săi primesc un loc de muncă, familia primește un apartament în care să trăiască, dar lipsurile – de la alimente și până la încrederea în ceilalți –  par să domine întregul tablou. Nimic nu mai era la fel; totul fusese întors cu susul în jos, iar speranța și optimismul ce caracterizau familia în cauză păreau să-și piardă culoarea. De îndată ce părinții săi descoperă adevărata față a comunismului vor încerca să îl trimită pe tânăr înapoi în America, dar acest lucru nu mai era posibil „întreabă-l pe tatăl tău, când vei avea ocazia, dacă asta este viața pe care voia să i-o hărăzească unicului său fiu!…Poate că n-am fost în stare să câștig suficientă pâine, mamă, nu-i așa? murmură Alexander, cu părul la fel de negru și ochii la fel de strălucitori.”.Tatiana și Alexander - Paullina Simons - Editura Epica

   De cealaltă parte, povestea continuă cu viața lui Alexander din prezent. Fusese prins de sovietici și condus la Volhov, locul în care avea să primească o nouă distincție, un nou grad sau cel puțin așa se credea. În realitate, „distincția” era dată de un bilet dus spre moarte. Persoana semna un act prin care se putea elibera de toate…de toate cele lumești și ajungea direct în Rai sau Iad datorită unui glonte în cap. Va fi torturat pentru a-l face să recunoască că este adevăratul Alexander Barrington, iar nu un simplu fiu de țărani și soldat în Armata Roșie. Se îmbolnăvește, dar gândul îi rămâne mereu la Tatiana, soția sa, care a reușit să fugă în America împreună cu pruncul său.

  Tatiana a ajuns într-un final în America, unde l-a născut pe Anthony. Ar trebui să fie fericită pentru copilul său, dar gândul nu i se poate desprinde de imaginea soțului și de amintiri. Nu știe că Alexander încă trăiește, dar simte că povestea lor nu s-a sfârșit. Își face prieteni în noua lume, află că există și o altă realitate decât aceea sovietică. Aceste momente m-au emoționat cel mai mult: să vezi cum un om se lovește de o cu totul altă lume și reușește să se adapteze. Nu spun că nu au existat și numeroase eșecuri printre care și încercarea Tatianei de a-l prezenta pe micuțul Anthony mătușii lui Alexander: femeia în vârstă nu mai dorea să audă absolut nimic despre acea familie, considerându-i profitori. Bineînțeles, cartea nu se putea să nu aibă suișuri și coborâșuri, dar nu mă așteptam să fie plină de atât de multe surprize. Volumul este plin de dragoste, de tragedie, tristețe, bucurie, în câteva cuvinte: un amalgam de sentimente. Faptul că acțiunea este plasată în Al Doilea Război Mondial, la granița dintre liberalismul exacerbat al S.U.A. și comunismul Uniunii Sovietice conferă o viziune mai largă romanului care se schimbă neîncetat. Cititorul află o istorie, iar nu o poveste de dragoste imposibilă, tragică. Nu! El află o poveste aflată la granița dintre real și imaginație: împacă obiectivul cu subiectivul.

   Cartea de față are și puncte slabe și puncte forte. Personajele m-au captivat încă din primul  volum prin forța acestora, prin sentimentele pe care le lăsau la vedere, prin diversitatea acestora. Cadrul spațio-temporal nu lasă de dorit fiindcă lectorul modern este pus față în față cu istoria, cu trecutul și ajunge să trăiască unele întâmplări prin intermediul personajelor. Cu toate acestea, mi-a displăcut scrierea, în sensul că unele replici, propoziții ar fi putut fi mai nuanțate, mai stilizate și nu lăsate fără conținut. Lucrarea ține cititorul cu sufletul la gură, putând fi pe placul unei persoane mai sensibile sau, din contra, uneia care dorește un melanj de istorie/real și ficțiune/imaginar, „Tatiana…Alexander…Și călărețul de aramă încremenește”.

P.S. Recomand, de asemenea, pentru o privire de ansamblu a operei, citirea în paralel a operei „Călărețul de aramă” de Aleksandr Pușkin 😊. 

Lectură plăcută!!!

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

 

 

 

***Stanciu Maria Crina (Crina Stanciu)***Salut la toată lumea, mă numesc Crina și sunt la fel de obișnuită ca oricare altă fată, cu mențiunea că îmi place scrisul și cititul. Eu ador tot ceea ce iese din tipar, sunt pasionată de călătorie, de limbile străine, noi culturi. Alții descoperă lumea făcând alpinism sau scubadiving, eu o aflu la picior, cu avionul sau descrisă în paginile unei cărți de aventură, fantasy, crime, dragoste, istorie, ficțiune pentru adolescenți. Abia aștept să elucidez și mai multe mistere aici, alături de ceilalți colaboratori și de voi!

7 COMMENTS

  1. Eram foarte curioasă în privința acestei cărți. Acum, după ce ți-am citit recenzia, o voi citi, cu siguranță!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.