Toți cei păcătoși sângerează – S.A. Cosby – recenzie

Toți cei păcătoși sângerează – S.A. Cosby – recenzie

by -
0
Toți cei păcătoși sângerează - S.A. Cosby - recenzie

Toți cei păcătoși sângerează – S.A. Cosby – recenzie

Titlu: Toți cei păcătoși sângerează
Autor: S.A. Cosby
Categorie: Thriller
Traducător: Carmen-Olimpia Tache
Titlu original: All the Sinners Bleed
Editura Crime Scene Press
Anul apariției: 2024
Număr de pagini: 392

 “S.A. Cosby este un scriitor american din partea de sud-est a statului Virginia. A absolvit Christopher Newport University cu o diplomă în limba și literatură engleză. Și-a publicat lucrările în numeroase reviste și antologii. Prozele sale scurte au fost apreciate și răsplătite cu mai multe premii, printre care Premiul Anthony (2019). Când nu scrie, joacă șah.”

  “La un an după ce locuitorii din Charon, Virginia, îl aleg pe Titus Crown să le fie șerif, un profesor de liceu este împușcât de un fost elev, iar respectivul tânăr este ucis de unul dintre ajutoarele de șerif. Anchetă îi dezvăluie lui Titus niște crime macabre care au mustit sub suprafața în aparență pașnică a micii localități. Printre oamenii obișnuiți, în văzul tuturor, se ascunde un criminal în serie care vânează la adăpostul unei măști de lup. Prins sub povara istoriei dureroase a orașului, dar și a unui secret cumplit pe care îl poartă cu sine de mulți ani, Titus investighează posibilele legături ale criminalului cu o biserică din localitate. În același timp, e nevoit să țină piept unui grup vocal și violent de extremă dreaptă. Scânteile conflictului amenință să arunce în aer butoiul cu pulbere în care s-a transformat orașul, iar Titus va trebui să aleagă între ce îl îndeamnă sufletul și ce îi dictează conștiința.

 “Un roman proaspăt și palpitant… Cosby rămâne mereu în controlul poveștii, apăsând în același timp pedala de accelerație la maximum.“ (Stephen King)

   Citind noul roman al lui Cosby m-am simțit de la prima până la ultima pagină ca într-un roller coaster (montagnes russes), când sus când jos, o scurtă oprire ca o clipire, apoi din nou. Am parcurs totul odată cu personajele poveștii, dar uneori priveam parcă  din afară, ca și cum aș fi văzut un film.

   Povestea se petrece în Districtul Charon, a cărui istorie pare predestinată. În 1805 un grup de albi i-a alungat pe ultimii indieni, de pe peninsula în formă de inimă, și-au fondat Districtul Charon. L-au numit așa pentru că pe la mijlocul lui curge un râu, exact ca râul Styx, care se varsă în Golful Chesapeake, iar Charon era numele luntrasului care ducea oamenii peste râu în domeniul lui Hades, stăpânul întunericului (al Infernului). Așa era și Districtul Charon, în aparență un loc care se dezvoltase, avea o fabrică, baruri, restaurante, liceu, secție de poliție, spital, dar și o populație pestriță. Erau albi și negri, și o veșnică “lupta” între ei. Confederații pierduseră, dar Sudul nu ceda și accepta cu greu locuitorii negrii, nu voiau să renunțe la ideea de supremație a rasei, ceea ce isca  multe scandaluri și bătăi. Nu erau de mare ajutor nici pastorii bisericilor, fiecare ținea cu comunitatea lui, rar găseai unii cu atitudini liberale. Dar șeriful  murise în accident și, spre surprinderea tuturor, locul îl câștigase, pentru prima dată în istoria comitatului, un negru.

  Titus Crown făcuse școala în Charon, bun sportiv, foarte bun elev, câștigase o bursă la colegiu, terminase Universitatea Columbia, apoi lucrase 10 ani la FBI, la Unitatea de Științe Comportamentale și Contraterorism. Dar aruncarea în aer, cu toată familia, a unui șef de cult se lăsase cu demiteri.

  Titus revine acasă, mai ales că tatăl său era singur, iar moartea mamei deși cu 12 ani în urmă dusese la disensiuni în familie. Fratele lui, Marquis, lucra în cealaltă parte a statului, tatăl Albert avusese o perioadă (când copiii erau mici și ar fi avut nevoie de el) de alcool și nepăsare, apoi se potolise, îl găsise pe Dumnezeu, dar acum era bătrân. Titus candidează la postul de șerif, convins că va reuși să reducă animozitatea și problemele rasiale. Reușește și are în subordine oameni care îl admiră și-l acceptă necondiționat, dar se descurcă și cu cei nehotărâți sau cu unele resentimente. Cursurile de la FBI, munca de acolo, l-au făcut mai calm și atent, își controla cu atenție atitudinea, vocea, reacțiile și asta îi aduce fie respectul celorlalți, fie teama lor.

   Orășelul era destul de liniștit, fără  cazuri majore. Dar intervine incidentul de la liceu, un tip înarmat îi amenință pe elevi și-l ucide pe profesorul Jeff  Spearman. Atacatorul,  Latrell,  era fiul unui fost coleg de-al lui Titus, se droga,  provoca scandal, și acum ucisese. Apare pe scările liceului, are în mână o mască de piele ca o față de lup, și agitând arma strigă cuvinte aparent de neînţeles despre Arhanghelul, Îngerul Negru, Îngerul Morții, Malak-al Mavet=Distrugătorul, și  ce l-au obligat să facă. Titus încearcă să-i împiedice moartea, dar Tom, unul dintre agenți îl împușcă. Până la urmă, în timpul cercetărilor, Titus va afla că de fapt polițistul a tras pentru că Latrell știa că e omul lui Jasper – cel mai mare traficant de droguri din zonă. Marcat de ce s-a întâmplat dar și de cuvintele lui Latrell, Titus ia telefonul acestuia și pe cel al profesorului, le deblochează vrând să vadă dacă au discutat între ei și despre ce.

  Ce găsește în telefonul lui Spearman îl oripilează, dovadă că nu totul e așa cum pare, că sub masca de om carismatic, empatic, înțelegător, și care ajută elevii, se ascunde un pedofil și un om de-o cruzime și perversitate inimaginabilă. Percheziția, făcută la profesor acasă, se termină cu găsirea unei măști de lup, două harduri externe, multe materiale pornografice și un mic tablou cu o poiană plină de arțari,  mesteceni și o salcie plângătoare. Pe harduri văd o grămadă de filmulețe cu torturarea, violarea și în final uciderea unor adolescenți negri între 13-16 ani, dar și a unor copii mai mici albi, și trei protagoniști cu mască de lup: profesorul, Latrell (vor afla că a fost obligat pentru că l-au amenințat că-i omoară familia) și ultimul care nu și-a dat jos masca nici o clipă. Dar Titus e hotărât să-l descopere, mai ales că-și da seama unde ar putea fi îngropate corpurile. Anunță FBI-ul și poliția statală, găsesc cadavrele și medicul legist începe analizele, autopsiile, căutarea ADN-ului, reușind să identifice câteva dintre victime.

  În localitate, cu toate disensiunile și amenințările, polițiștii continuă investigațiile. Textele din biblie, sculptate pe cadavre, îi fac să cerceteze bisericile, timp în care șeriful este sunat cu o voce prefăcută, care-i spune că a fost cu ani în urmă o lucrare, îi vorbește despre îngeri, și-i amintește o frază, regăsită apoi pe pancarda de la intrarea unui lăcaș de rugăciune.

  Acolo Titus discuta cu pastorul, cu vecinii, și află că acesta adoptase, cu ani în urmă, un copil lăsat la ușa bisericii. Doar că în loc să-l crească și să-l educe, pastorul și  familia lui îl chinuiseră, își bătuseră joc de el pentru că era metis, până când băiatul dispăruse.

  Titus se gândește că acesta ar putea fi “ultimul lup”, află al cui a fost, în ce circumstanțe a fost părăsit,  dar nu și cum îl cheamă. Între timp pastorul și cel care-i sunase sunt uciși, iar Titus primește pachete și telefoane amenințătoare, pare că cineva se joacă cu el.

  Fosta prietenă a lui Titus, care venise să facă un reportaj, este răpită și cameramanul ucis. Totul culminează cu răpirea lui Lavon, fratele lui Latrell. Sigur că Titus Crown va descâlci ițele, va afla adevărul, și va rezolva cât de cât lucrurile.

 Cine l-a răpit pe Lavon și de ce? Cine este “ultimul lup”? Sub ce identitate se ascunde? Reușește Titus să-l salveze pe Lavon? Ce se întâmplă cu ucigașul? Ce se întâmplă cu Titus? Dar cu ceilalți polițiști și oamenii din Charon?

   Veți afla totul citind cartea. Este extrem de multă acțiune și adrenalină, dar merită s-o citiți. Veți vedea ce pot face răutatea, ideea de rasă superioară, dorința de-a stăpâni, de-a se erija în Dumnezeu.

  Așa cum spun părerile avizate:

 “Cosby poartă pe umeri mantia lui Faulkner, folosind trauma polițistă ca să ne arate unde ne aflăm și cât de mult mai avem de mers.”(Michael Connelly)

 “Literatura americană de suspans și-a găsit viitorul, iar numele lui este S.A. Cosby.” (Dennis Lehane)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.