Dulce furie – Sash Bischoff – fragment
Dulce furie – Sash Bischoff – fragment
Titlu: Dulce furie
Autor: Sash Bischoff
Titlu original: Sweet fury
Limba originală: engleză
Traducere: Andreea Florescu
Nr. pagini: 368
Colecția Fiction Connection Thriller
Editura Trei
Fanii thrillerelor lui Alex Michaelides vor fi cuceriți de acest roman tulburător. – BOOKLIST
Lila Crayne este răsfățata Americii: e bună și generoasă, frumoasă și seducătoare. Ea și logodnicul său, vizionarul regizor Kurt Royall, au o viață idilică și pregătesc ecranizarea romanului Blândețea nopții. Pentru a intra în pielea protagonistei, Lila începe să-și exerseze șarmul și să-și exploreze traumele din copilărie cu seducătorul psihoterapeut Jonah Gabriel. Curând frumoasa ei viață se sparge în bucăți, pe măsură ce își descoperă suferințe înăbușite din trecut — iar Jonah îi este alături, ajutând-o să se recompună. Dar fiecare are un secret și nimeni nu este cine pare a fi. Un roman surprinzător despre construcția și reconstrucția sinelui, având în fundal operele lui F. Scott Fitzgerald și relatat prin lentila industriei de film, Dulce furie este o critică incisivă și îndrăzneață a misoginismului secular american. Sash Bischoff examinează poveștile pe care ni le spunem și ce se întâmplă când îi implicăm pe alții în aceste povești, evidențiind granițele superficiale dintre victimă și agresor și sensul real al dreptății.
O poveste de dragoste foarte întunecată, care l-ar fi șocat chiar și pe F. Scott Fitzgerald. Plin de surprize, imprevizibil la final, acest debut îndrăzneț este o explorare subversivă a temei „romantismului” în sine. – JOYCE CAROLOATES, scriitoare
O poveste nespus de antrenantă, întunecată și întortocheată despre răzbunare feministă. – LISAGENOVA, scriitoare
Arogant de ambițios, acaparator și inteligent, te seduce într-atât încât nu ești deloc pregătit pentru deznodământ. Un debut senzațional! – REBECCA MAKKAI, scriitoare
O poveste atrăgătoare despre abuz și ambiție… Bischoff dezvăluie un secret surprinzător după altul, până la explozia de la final. – PUBLISHERS WEEKLY
SASH BISCHOFF este scriitoare și regizoare de teatru. A scris piese care au fost dramatizate în teatrele din Statele Unite. Ca regizoare a lucrat pe Broadway și în afara lui. Din palmaresul său de pe Broadway și cel național fac parte spectacolele Dear Evan Hansen, The Visit, On the Town, How to Succeed in Business Without Really Trying și Shrek. La începutul carierei sale, Sash a fost actriță și a câștigat Premiul Național pentru Arte (NFAA). În prezent, locuiește în New York cu soțul ei și numeroasele lor animale de companie. Dulce furie este primul ei roman.
Dulce furie
FRAGMENT
Jurnalul de terapie al Lilei
pentru Jonah Gabriel
Intrarea #3
27 iulie
Dragă jurnalule,
Dă-mi voie să încep prin a-mi cere scuze. Jonah, m-am frământat întruna din pricina neînțelegerii noastre de seara trecută de la galerie. Desigur că-mi dau acum seama cum trebuie să fi părut purtarea mea: în cel mai bun caz, insensibilă, iar în cel mai rău… perfidă? Am observat că, la început, Maggie era puțin cam rece; sper că n-am jignit-o fără să vreau. Nu o cunosc bine, desigur, dar atât cât o cunosc, îmi place mult. Cu binecuvântarea ta, aș vrea să merg înainte și s-o susțin pe Maggie, cumpărând Ícaro. Ar fi în regulă? Dacă este vreun lucru adevărat, Jonah, acesta este: cu toate că mijloacele mele posibil să fi fost extrem de aiurea, motivele mele au fost întotdeauna pure.
Să trecem la știrea zilei: logodnicul meu a dispărut.
A mai făcut asta și înainte. Când Kurt este foarte furios, dispare. Nu numai că un astfel de comportament este extrem de deranjant, dar Kurt știe că, în situația de față, dispariția lui este întocmai lucrul care mă rănește cel mai mult. Vezi tu, Jonah, filmul nu poate continua fără el (mai multe despre asta mai târziu); deci până când nu-și va face apariția, producția e în impas, iar cu fiecare minut pierdut, se risipesc bani, bani pe care pur și simplu nu-i avem. Kurt pune cu bună știință în pericol Blândețea.
Au trecut 40 de ore de când a plecat de pe platou și niciun cuvânt până acum. Așa că mă duc la singura persoană din lume care știe întregul adevăr al situației mele date peste cap, singura persoană cu suficientă influență asupra lui Kurt Royall cât să-l convingă să se întoarcă.
Mă duc la mama.
O găsesc în papuci de casă, halat și cu o mască de nămol pe față, în pragul apartamentului ei din Upper East Side. Pășesc afară din liftul ca o colivie; în spatele meu, operatorul închide poarta din alamă, care-și începe coborârea zgomotoasă. Mama își ține telefonul la distanță de nămolul umed de pe fața ei, și chiar și de unde stau eu, pot auzi țipetele de la celălalt capăt al liniei.
— Vrei să-mi spui ce s-a întâmplat? mă întreabă cu o dulceață prefăcută.
Eu îi fac semn spre telefon și duc un deget la buze, dar ea îmi alungă îngrijorările cu un gest din mână:
— Te rog, scumpo. Suntem pe mut.
Cu toate acestea vorbesc încet (cu incapacitatea tehnologică a mamei, nu poți fi niciodată sigur).
— Cine e la telefon?
— Bobby Starr și toată echipa de la Olympus, care își agită cu toții furioși castraveciorii. S-au certat cu toți investitorii rusnaci ai filmului, care au picat ca muștele în ultimele 24 de ore. Iar cei de la Olympus tocmai ce-au anunțat oficial: amenință să taie orice afiliere cu Blândețea.
Nimic din toate astea nu e nici pe departe o surpriză; dar chiar și așa, îmi simt stomacul făcut ghem. Olympus (un fel de frăție din lumea filmului, alcătuită în totalitate de bărbați sexiști și conservatori) nici n-a stat pe gânduri când a venit vorba să respingă producția adaptării feministe Blândețea. Kurt a trebuit să-și alcătuiască propria echipă de investitori privați direct din Rusia, care și-ar fi dat și întâiul născut ca să fie asociați cu un film de-ale lui Kurt Royall. Odată ce finanțarea a fost asigurată, după puțin prea multe whiskyuri, țigări și alte stimulente de nenumit, cei de la Olympus au fost de acord să fie distribuitori — așteptând montajul final. Dar acum, cu plecarea neașteptată a lui Kurt, toți investitorii noștri refuză să facă ultimele plăți până când nu reapare. Fără finanțarea lor continuă, filmul va rămâne nefinalizat, iar Olympus va renunța la distribuire. Cu alte cuvinte: fără Kurt, Blândețea e terminat.
— Intră, intră. Ai ajuns la timp pentru marele final: dramatica muștruluială a lui Starr. Acum, cum fac să-l pun pe difuzor?
— …cu reprezentanții lui Kurt, dar ei fie nu ne zic nimic, fie nu au primit nici ei vreo veste de la el. După cum toți cei de aici sunt dureros de conștienți, filmul este deja cu mult în urma programului și cu două milioane peste buget; iar acum, din cauza misterioasei absențe a lui Kurt, producția a mai pierdut două zile și jumătate și încă pierde. Olympus a dat dovadă de multă răbdare față de procesul amatoricesc de desfășurare a acestui proiect, dar nu mai suntem dispuși să închidem ochii la un asemenea comportament. Le-am spus reprezentanților lui Kurt că trebuie să primim vești de la el până la sfârșitul zilei, altminteri ne reducem pierderile și reziliem contractul. Deci dacă cineva dintre voi are idee unde este Kurt Royall — dacă aveți vreo relație specială sau puteți cere vreo favoare —, vă sugerez s-o faceți acum.
— Dumnezeule.
Mama încheie apelul și bagă telefonul în buzunar.
— Vrei ceva de băut? mă întreabă, în timp ce se îndreaptă către bar.
— E 10 dimineața.
Îmi aruncă o privire ascuțită.
— Și când ne-a oprit asta pe vreuna dintre noi?
Eu ridic din umeri:
— Tu ce bei?
— Oh, ai puțină încredere în mama.
Se rotește în jurul barului de parcă ar fi Ginger Rogers, cu halatul fluturându-i în urmă, și începe să pună gheață într-un shaker. Zâmbește, cu dinții strălucindu-i, argila de pe față începând să i se crape.
— Când te-am sfătuit eu greșit?
Mama amestecă și pregătește ceva acru și tare — iar eu trebuie să recunosc: e exact ce am nevoie. Ne așezăm una în fața celeilalte pe canapelele moi din fața șirului de ferestre largi ce dau spre Fifth Avenue și spre desișul de dincolo de bulevard.
— Deci, începe mama, îmi spui cum ai stricat totul?
Eu mă uit la băutura mea, pregătindu-mă.
— Știe că eu l-am scris, mamă.
Ea rămâne nemișcată.
— M-am străduit din răsputeri să continui să mă prefac — serios că da, zic. Dar a devenit atât de evident. Sincer, probabil că de-acum știe toată lumea. Rupert n-a fost alegerea potrivită. Am crezut că o să fie convingător în rolul scriitorului tânăr și ambițios, dar era prea moale. Habar n-avea cum să-i țină piept lui Kurt, nici măcar când i-am zis literalmente ce să spună.
— Încă aștept poanta, zice mama, întinzându-și brațele de-a lungul spătarului canapelei. Deci a aflat că tu ești scriitoarea din umbră. Dar tot e un scenariu al naibii de bun. O mică minciună n-ar trebui să-l facă pe Kurt să nu mai vrea să-l regizeze.
— Dar este scenariul meu, mamă. De-asta am și pus în scenă tot șiretlicul ăsta. Pentru Kurt, n-am fost niciodată decât dulcea și neajutorata Lila. Așa m-a văzut de la început și așa și-a dorit să rămân. (Jonah, nu-ți zic de câte ori mi-a venit să invoc replica lui Eleanor din Dincoace de Paradis: Mizerabilă, mizerabilă lume veche! Iar cel mai nefericit lucru dintre toate sunt eu… Of, de ce sunt fată?) Orgoliul lui Kurt nu ar lăsa niciodată loc posibilității ca eu să fiu capabilă să creez ceva atât de deștept și de plin de forță, ceva care să aibă atâta putere de schimbare, continui. Am știut că singurul scriitor care l-ar putea face să fie entuziasmat pentru o adaptare feministă ar fi un bărbat tânăr și lipsit de coloană vertebrală, care ar putea fi manipulat în numele mentoratului. Dacă Kurt ar fi știut că eu am scris Blândețea, nu s-ar fi luptat nicicând pentru el. Filmul n-ar fi fost niciodată făcut.
(Jonah, aici trebuie să-mi cer scuze încă o dată. Dintre toți oamenii față de care am ținut acest secret, cel mai rușine mi-e că n-am fost sinceră cu tine. Dar, vezi tu, mi-am dorit atât de mult să duc filmul ăsta până la capăt, încât am simțit că nu pot risca să spun nimănui — nici măcar ție. Desigur, acum știu că ar fi trebuit să fiu sinceră cu tine de la bun început. Deci, dacă ești bun, te rog îngăduie-mi să-mi corectez acum greșeala și să-ți mărturisesc întregul adevăr:
Cu câțiva ani în urmă, un tânăr absolvent de film pe nume Rupert Bradshaw a văzut pentru prima oară Jocul așteptării și — ca să folosesc întocmai cuvintele lui — filmul i-a dat lumea de celuloid complet peste cap. I-a scris lui Kurt o scrisoare de apreciere, atașându-i un scenariu dureros de prost scris de el și anunțându-l pe Kurt că erau sortiți să colaboreze. Ei bine, firește că Kurt n-a deschis niciodată scrisoarea de la Rupert, dar am deschis-o eu. Nimic nou până aici — Kurt știa că, adesea, eu eram cea care îi deschidea corespondența primită de la fani, răspunzând personal vreunui copil dulce și impresionabil care avea nevoie de puțină încurajare. Dar, de data aceasta, când am citit scrisoarea lui Rupert, mi-a venit o idee.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti
