Ultima scrisoare de dragoste de Jojo Moyes – Editura Litera – recenzie

Ultima scrisoare de dragoste de Jojo Moyes

Titlul original: The Last Letter from Your Lover

Editura: Litera

Colecția Blue Moon

Anul aparitiei: 2010, 2021

Traducere din limba engleză și note de: Daniela Truția

Număr pagini: 448

Gen: Romantic, Dramă

Cotație Goodreads: 3,98

  Am descoperit „Ultima scrisoare de dragoste” în urma vizionării ecranizării pe Netflix. Știu, de regulă, văd filmul după carte, acum a fost invers. Și vă spun sincer, dacă nu aș fi văzut filmul, nu mi-aș fi îndreptat atenția spre carte, categorisind-o greșit drept un roman de dragoste și atât.

  Ceva m-a împins să văd filmul: cred că decorurile, costumele, alăturarea prezent-anii 1960, simțul estetic; pur și simplu, filmul arăta bine.

Acțiunea se petrece în două perioade distincte: anii 1960 și prezent (anii 2000-2010, de fapt).

  În zilele noastre, personajul principal este Ellie, o jurnalistă în jur de 30 de ani, aflată într-un impas: la ziarul la care lucrează are un randament scăzut, nu este văzută tocmai bine de șefa ei, iar pe plan sentimental are o relație cu un bărbat însurat. Tot speră ca acesta să-și părăsească soția și să-și oficializeze relația cu ea, dar se pare că planurile lui nu coincid cu dorințele ei.

  În căutarea unui subiect pentru un editorial, descoperă în arhiva redacției mai multe scrisori datând din anii 1960. Citindu-le, devine martora unei iubiri interzise dintre Jennifer Stirling, soția unui om de afaceri prosper și Anthony O’Hare, jurnalist, corespondent de război.

  Faptele sunt narate în 3 planuri: anii 1960, povestea de dragoste dintre Anthony și Jennifer; anii 1960, cu Jennifer amnezică, în urma unui accident; prezentul, în care Ellie, printre task-urile de la redacție și întâlnirile amoroase cu bărbatul însurat, face săpături pentru a face lumină în povestea dintre Jennifer și Anthony.

  În 1960, Anthony primește misiunea de a scrie un articol despre marele industriaș  Laurence Stirling. Deși nu este tocmai genul său de muncă, ducând dorul perioadei petrecute în zone de război, acceptă.

„- Mergi să-i iei un interviu tipului la reședința lui de vară din sudul Franței. Pe Riviera. Câteva zile la soare, o porție, două de homar pe cheltuiala ziarului, poate chiar ai s-o zărești pe Brigitte Bardot… Ar trebui să-mi mulțumești.”

  Acolo o cunoaște pe soția industriașului, de care se îndrăgostește, chiar dacă prima lor interacțiune nu prevedea nimic bun; Anthony avea o părere proastă despre ea, de altfel, ca despre toți cei prezenți acolo. Printr-un concurs de împrejurări, Jennifer îl aude spunând niște lucruri nu tocmai drăguțe despre genul lor de oameni.

„Soția lui Stirling era o blondă frumușică, arătând ca scoasă din cutie, în genul lui Grace Kelly. Astfel de femei de regulă spuneau prea puține lucruri interesante și erau admirate doar pentru felul cum arată.”

  Treptat, Anthony își dă seama că impresia aceasta este falsă, dictată de o societate în care femeia doar își aprobă bărbatul, acesta jucând rolul principal atât în afaceri, cât și acasă. Jennifer realizează că soțul ei o neglijează, ea reprezentând doar un trofeu. El niciodată nu i-a acordat atenția pe care o merită, pe care o observă la Anthony.

  Jennifer și Anthony se aruncă într-o relație pasională, de nestăvilit. Plănuiesc să fugă împreună, însă ceva se întâmplă.

  Așa cum spuneam, mai există un plan al acțiunii în care Jennifer se trezește amnezică, în urma unui accident; i se spune că Laurence este soțul ei, însă își percepe viața ca străină, nu se regăsește în ea. Este derutată cu atât mai mult cu cât nu reușește să afle detalii privind accidentul: cu cine era în mașină, unde mergea, ce s-a întâmplat cu celălalt pasager. Părinții, soțul, prietenele ei îi ascund toate aceste informații. Mai mult, ajunge să creadă că aceștia își doresc ca memoria să nu-i revină niciodată…

  Ce s-a întâmplat cu ei doi? Unde este Anthony? Vor reuși Jennifer și Ellie să dezlege misterul celor petrecute? Este interesant cum două femei din perioade diferite încearcă să rezolve același mister petrecut cu ani în urmă.

  Romanul este unul emoționant, spunând o poveste ce transcede 40 de ani, împletind trecutul și prezentul.

„Simți un nod în stomac și înțelese cu un fior de durere că niciodată în viață nu va mai iubi așa cum o iubea pe Jennifer Stirling. Cei patru ani nu-l eliberaseră de această iubire și probabil că nici alți zece de acum încolo nu aveau s-o facă.”

Despre autoare:

  Jojo Moyes este o jurnalistă și scriitoare britanică. A lucrat pentru Sunday Morning Post și Independent, devenind ulterior corespondent pe teme de artă și media.

  A debutat ca romancieră în 2002, printre cărțile publicate numărându-se: „În căutarea unui destin”, „Silver Bay”, „Ultima scrisoare de dragoste” (câștigătoare al Premiului „Romanul de dragoste al anului”, acordat de Asociația Scriitorilor de Romane de Dragoste din America), „Înainte să te cunosc”, „Fata pe care ai lăsat-o în urmă”, „Un bărbat și o femeie”, „După ce te-am pierdut”, „Eu, și totuși alta”. Cea mai nouă carte a ei este „Darul stelelor”.

carte disponibilă pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți