„Și puneți-vă centurile. O să fie un trip dat dracului…”

Reconstituind-o pe Amelia de Kimberly McCreight-recenzie

Reconstituind-o pe Amelia de Kimberly McCreight-recenzie

Titlul original: Reconstructing Amelia
Editura Herg Benet

Colecția Passport Herg Benet
Anul aparitiei: 2013, 2018

Traducere din limba engleză de: Laura Nureldin
Număr pagini: 455
Gen: Young Adult, Mister, Thriller
Cotație Goodreads: 3,83

   „Ce s-a întâmplat cu adevărat cu Amelia? Vei vrea să afli stând treaz până târziu în noapte.” – Jennifer McMahon

   Exact așa mi s-a întâmplat! Încă de când am citit descrierea, am știut că este o carte bună, dar nu m-aș fi așteptat să fie chiar atât de bună; atât de adictivă, să n-o pot lăsa din mână la propriu. Citeam până târziu, până când somnul mă împiedica să înțeleg cuvintele. Când nu citeam, mă întrebam ce s-a întâmplat cu Amelia. Ce s-a mai întâmplat în carte, de fapt.

  Stilul mi-a plăcut de la început: cursiv, fluid, este un roman ce se citește foarte ușor, în ciuda celor peste 400 de pagini. Nu simți când treci prin ele, vrei să afli cât mai multe, să obții cât mai multe răspunsuri.

  O carte ce îmbină misterul, suspansul, cu problemele actuale ale adolescenților. Mi-a amintit un pic de „13 motive, numai că acolo lipsea elementul thriller.

   Nu mai este un secret pentru nimeni că în ziua de azi, lucrurile se succed cu repeziciune. Dacă secolul XX a fost cel al vitezei, secolul XXI este cel al vitezei 4 G, chiar 5 G sau cine știe ce s-o mai inventa în viitor. Dezvoltarea tehnologiei, Internetul, aplicațiile, toate aceste lucruri au schimbat cu totul adolescența și modul de viață, în general. Adolescenții de azi sunt foarte diferiți de cei de acum 1-2 decenii. Pe de altă parte, ritmul alert se impune și asupra vieții părinților: cât mai mult timp petrecut la muncă, departe de problemele copiilor. Ai impresia că îți cunoști copilul, dar la o analiză mai atentă, descoperi că îți scapă multe lucruri. Așa stau, oare, lucrurile între Amelia și Kate?

  Amelia este, la prima vedere, adolescenta perfectă, copilul pe care orice părinte și l-ar dori: are rezultate foarte bune la învățătură, participă la tot felul de proiecte de voluntariat, adoră să citească, motiv pentru care este cea mai bună din clasă la literatură. Raportat la standardele de azi ale liceenilor, mai ales ale prestigioasei școli Grace Hall, este o singuratică: preferă cărțile în locul oamenilor, nu este o fată populară. Are o singură prietenă bună, Sylvia, pe care o cunoaște de la vârsta de 5 ani. Cele două sunt foarte diferite, însă se completează perfect.

   Mama Ameliei, Kate, este o avocată apreciată, ce lucrează la una dintre cele mai prestigioase firme. La fel ca Amelia, este foarte dedicată muncii, se implică total în carieră. Din păcate, acest lucru îi limitează timpul petrecut cu fiica ei. Kate este mamă singură, o femeie independentă, ambițioasă, ce a reușit prin forțele proprii. Îi place ceea ce face, își iubește fiica și chiar vrea să petreacă timp cu ea, face eforturi în acest sens, dar nu reușește de fiecare dată.

„N-o aveam decât pe mama și, chiar dacă nu stătea pe-acasă prea mult, atât cât stăteam împreună ne simțeam fantastic, iar când mama nu era cu mine, îmi doream să fie. Uneori ne certam din prostii, însă știam mereu că mă iubește. Chiar știam asta.”

„Nu o învinovățesc pe mama pentru că trebuie să muncească. Are un job și e foarte bună la ceea ce face. De cele mai multe ori sunt mândră de ea pentru asta. Totuși, mă simt singură câteodată.”

„Când nu lucra, își petrecea timpul cu Amelia, iar asta nu îi permisese să-și facă cine știe ce prieteni de-a lungul anilor. Toți prietenii apropiați ai lui Kate – în afară de Seth – erau cei de care se legase în facultate sau liceu. Și niciunul nu stătea în apropiere.”

   Într-o zi, pe când se afla la birou, primește un telefon de la școala Ameliei: a fost exmatriculată pentru că a plagiat o lucrare. Vestea cade ca un șoc pentru Kate, știind că fiica ei este pasionată de literatură. Rezultate bune are la toate materiile, însă literatura întotdeauna a fost punctul ei forte. Amelia este adolescenta model, care niciodată nu i-a făcut probleme, iar acum este exmatriculată, acuzată fiind că a copiat.

„Exmatriculată? Nu, nu Amelia. În ciuda programului de lucru extrem de încărcat, Kate își cunoștea fiica. Chiar o cunoștea. Trebuie să fi fost o greșeală.”

  Kate pleacă spre școală, însă când ajunge, are parte de cea mare rea veste posibilă: Amelia a murit. S-a aruncat de pe acoperișul școlii.

  Se deschide o anchetă, închisă la fel de repede, sinuciderea fiind confirmată. Și totuși, câteva zile mai târziu, Kate primește un mesaj de la un număr necunoscut: „Amelia nu a sărit.”

   Începe propriile investigații și la scurt timp, descoperă că ancheta Poliției a fost făcută de mântuială: nici telefonul, nici laptopul Ameliei nu au fost verificate. Își învinge durerea și-i caută prin cameră, unde descoperă 22 bilețele cu același mesaj: „Te urăsc!”. Cine ar fi putut s-o urască pe fiica ei? Amelia era liniștită, cuminte, stătea tot timpul cu nasul în cărți. Sau oare nu era așa?

„Dar dacă relația ei cu Amelia nu fusese atât de bună pe cât credea? Dacă nu o cunoscuse pe Amelia atât de bine, până la urmă?”

   În orice caz, pentru Kate este clar: Amelia nu s-a sinucis.

   Cu ajutorul altui polițist și a unui coleg de la departamentul IT, Kate începe să „sape” prin viața fiicei ei. Activitatea ei online îi dezvăluie o cu totul altă persoană, dar și lucruri grave petrecute în școală: existența unor cluburi, a unor frății, în care trebuie să îndeplinești anumite sarcini pentru a fi acceptat, un blog despre viața liceenilor, un fel de „radioșanț”, cum l-am numit eu, și pe care nimeni nu știe cine scrie… Kate mai descoperă în telefonul fiicei sale mesaje de la un anume Ben, aparent un prieten gay de-al acesteia, dar și mesaje trimise de pe un număr ascuns, în care se face referire la tatăl ei. Amelia nu-și cunoștea tatăl și înainte de accident, a întrebat-o pe Kate despre el. Nu a crezut explicația dată de aceasta, cum că tatăl ar fi un tip cunoscut într-un bar și pe care nu l-a mai întâlnit ulterior.

  Care este adevărul? S-a sinucis Amelia sau altceva s-a întâmplat? Există vreo legătură cu identitatea tatălui ei?

  Subtext

  Unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut atât de mult cartea este mesajul din spatele acțiunii. Răsturnările de situație, suspansul, misterul, acțiunea alertă, toate aceste lucruri m-au atras, dar mesajul mi-a plăcut și mai mult. Nu este un simplu roman de suspans, ci tratează teme actuale, de o importanță majoră:

  – Adolescența și diferențele între generații

  Cum spuneam, explozia tehnologică a schimbat lumea pe care o știam. Adolescența este o perioadă dificilă, plină de schimbări de tot felul. Unii părinți ignoră că fiul sau fiica sa crește, se schimbă, nu mai este copilul pe care îl știau. Mulți se raportează la vremurile în care erau ei adolescenți. Până și eu fac asta și mă miră cât de mult s-au schimbat lucrurile, chiar dacă nu a trecut foarte mult timp. Adolescența celor ca Amelia este diferită de adolescența mea sau a mamei ei. Mă aflu chiar între cele două generații din roman: sunt mai mare ca Amelia și mai mică decât Kate și diferențele sunt semnificative: școala, modul în care adolescenții își petrec timpul liber, mediul online, felul în care se raportează unii la alții, petrecerile. Până și bullying-ul, fenomenul ce a luat amploare în ultimii ani, dar care există de când lumea, a căpătat noi forme. Înainte, pe vremea mea și a mamei Ameliei, nu atrăgea atenția pentru că nu era atât de vizibil. Nu riscai ca un e-mail personal să fie trimis tuturor colegilor din școală, să fii filmat în anumite ipostaze și să apari pe Internet… Cum am spus, până și bullying-ul a căpătat noi forme.

„E greu de zis care e principala cale de comunicare pentru copiii ăștia, totuși. What’s App, Instagram, Facebook, Snapchat, sms – diferă de la școală la școală, știi?”

  E ușor să spui „Când eram de vârsta ta făceam aia și aia”, dar pe atunci, nici lumea nu era cea de astăzi.

  Relația părinte-copil

  Kate este unul dintre numeroșii părinți ce muncesc până la epuizare într-o corporație, pierzând momente importante din viața copiilor. Kate își iubește fiica și se străduiește să petreacă timp cu ea, însă nu reușește de fiecare dată. Fără să-și dea seama, se îndepărtează pe zi ce trece și habar nu are de dramele ei, de schimbările prin care trece, ceea ce o face să se simtă ulterior teribil de vinovată.

„Pentru că, firește, era vina lui Kate că Amelia murise. Că se omorâse. Era treaba unei mame să-și apere copilul, chiar și de el însuși. Iar Kate eșuase irevocabil, complet și odios.”

   Pe măsură ce trece timpul, Ameliei îi este din ce în ce mai greu să vorbească deschis cu mama sa.

„Toată viața m-am gândit că nu e nicio tragedie că mama nu-i acasă mereu, atâta timp cât știe când chiar am nevoie de ea. Și că, în momentele alea, e lângă mine. Dar acum, când chiar am nevoie de ea, nimeni nu-și dă seama.”

  – Școlile private din SUA

   Sunt convinsă că romanul vizează lucrurile petrecute în școlile din America. Multe aspecte sunt tipice: școlile particulare, pentru care părinții plătesc o grămadă de bani, sperând că ai lor copii vor beneficia de o educație de calitate; cluburile sau frățiile, grupări care profită de nesiguranța multor adolescenți și-i determină să facă tot felul de nebunii pentru a fi acceptați; tendința școlilor de a mușamaliza abuzurile și neglijența, de a se acoperi între ei, favorizând bullying-ul… Toate acestea sunt însoțite de un semnal de alarmă.

„- Mă rog, dacă e pentru o lucrare, atunci răspunsul meu cinstit este că frățiile sunt ceva rău. Ba chiar cred că sunt un lucru oribil. Cred că le fac pe fete să aibă o părere foarte proastă despre ele însele; totul, sub masca unei comuniuni.”

  – Discriminarea privind orientarea sexuală

   Ai zice că adolescenții de astăzi, moderni cum sunt, cu toate aplicațiile posibile și petrecerile date, nu au nici o problemă cu persoanele gay. Ei bine, ba da! Și acesta este un motiv de bullying, din păcate. Afirmarea orientării sexuale este unul dintre aspectele tratate în roman:

„Gata. A ieșit în lume. Am spus cuiva – taman lui Ian Greene – și universul nu s-a destrămat. Nu mi-a explodat capul, iar Ian nu a dispărut într-un nor de fum. E extraordinar. Am senzația că pot să zbor.”

  – Viața în corporație

  De asemenea, este reflectată mâncătoria din firmele mari de avocatură, unde fiecare se străduiește să-și păstreze locul sau să avanseze, mulți fiind lipsiți de scrupule. Cu siguranță, autoarea știe despre ce vorbește, ea însăși lucrând o perioadă în domeniu.

„Și chiar nu-i plăcea că trebuia să plece. Era ceva ce Daniel – fostul ei coleg de la Facultatea de Drept, de mult divorțat și fără copii – nu ar fi făcut niciodată, nici dacă ar fi avut hemoragie internă.”

   Mesajul cărții este, de fapt, un semnal de alarmă. Un îndemn pentru părinți, profesori, copii. Nu închide ochii, chiar dacă pare mai simplu să te prefaci că totul e bine! Vorbiți, comunicați, oricât de greu ar părea! Kate își iubea fiica, se străduia să mențină o relație bună cu ea, dar nu era vrăjitoare, să-i ghicească problemele și gândurile.

„- Amelia, nu fi așa. Chiar putem să discutăm despre asta, spune mama, îngrijorată. Nu mă încântă ideea ca tu să fii plecată atât de mult, dar chiar vreau să te ascult cu mintea deschisă. Ieri mă grăbeam, dar am înțeles cât de important e pentru tine. Te rog, nu mă exclude.”

  Ce mi-aș mai fi dorit?

   Mai multe explicații în legătură cu cele întâmplate. Totul se succede cu viteză, răsturnări de situație la tot pasul, acțiunea te prinde și nu mai stai să te întrebi, să analizezi. Greu de spus ce mi-aș mai fi dorit fără să dau spoiler. Să spunem așa: aș fi vrut să aflu motivația unui anume cadru didactic pentru faptele comise. De ce a făcut… cutare lucru. Veți ști despre cine vorbesc la momentul respectiv.

   O mică desincronizare am observat: avem acces la un schimb de mesaje din perioada în care Kate era însărcinată. Amelia s-a născut în aprilie 1998, și totuși, pe data de 5 septembrie 1998, Kate scrie: „Am făcut opt teste în total. (…) Sunt gravidă cam în nouă săptămâni.”- Este vorba, desigur, de 5 septembrie 1997.

   Ecranizare

   Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de Nicole Kidman, care se pare că o va interpreta pe Kate, însă până acum nu se știe data lansării filmului.

Reconstituind-o pe Amelia de Kimberly McCreight

  Despre autoare:

  Kimberly McCreight este absolventă a Vassar College și a Facultății de Drept a Universității din Pennsylvania (cum laude). La fel ca personajul ei, Kate, a lucrat la unele dintre cele mai mari firme de avocatură din New York, după care s-a retras și s-a dedicat în totalitate scrisului.

  Pe lângă romanul de față, a mai publicat „Where They Found Her”, „Clara’s Room”, „The Scattering”, „The Outliers”. „Reconstituind-o pe Amelia” i-a adus Premiul Edgar pentru cel mai bun roman de debut (2014), Premiul Goodreads Choice pentru Mister și Thriller (2013) și Anthony Award for Best First Novel (2014).

   Locuiește în Brooklyn, cu soțul său și cele două fiice.

Surse foto: arhivă personală, The Imagine Film List Blog

Cartea Reconstituind-o pe Amelia de Kimberly McCreight poate fi comandată de pe site-ul Herg Benet

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi Herg Benet

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

18 COMMENTS

    • Merci, Vero! Da, si Bad Romance este in aceeasi colectie si mi-a placut. Urmeaza recenzia si la ea 🙂

    • Multumesc! Asa este, cartea e minunata. Cu recenzia nu ma laud singura, dar te cred pe cuvant :))

  1. Uite o carte pe care chiar as.vrea s-o citesc.Foarte interesanta si incitanta recenzia ta.Felicitari Sorina!

  2. Superb! Superb! Superb! Ce recenzie apetisanta! Vreau sa citesc cartea. Neaparat! O spune cineva care s-a impotrivit (pana acum) sa o citeasca :)) De ce? De fraiera 😛

  3. Numai bunatati ne aduce HB! Sorina, acum imi vine sa ma laud: ti-am spus eu ca o sa te incante cartea asta, de cum i-am citit sinopsisul! 😀 Dar imi dau seama ca nu e totusi mare previziune, la cat de bine suna, si pe scurt, si pe larg. Pe toti ne va incanta! 😀

    • Ai avut dreptate, ce sa mai! Si pe mine m-a atras sinopsisul. Si da, si eu am remarcat ca HB ne-a adus in ultimul timp numai carti bune. Recomand si Bad Romance, urmeaza recenzia in curand.

    • Multumesc si eu! Subiectul nu este unul dintre cele mai fericite, dar cartea, per total, sa stii ca nu e trista. Alerta, ancheta, rasturnarile de situatie nu-ti lasa timp s-o percepi drept trista. De exemplu, mai trista mi s-a parut Bad Romance.

  4. Sorina, mi-a plăcut foarte mult recenzia ta. Cu siguranță voi căuta și eu cartea, mai ales pentru temele pe care le abordează.

    • Merci, Ro! Este o carte pe care o recomand tuturor parintilor, chiar daca tu mai ai pana atunci :))

  5. Nu știu dacă mi-ar plăcea cartea, însă recenzia ta este absolut fermecătoare 🙂 O să mă mai gândesc!

    • Merci frumos! 🙂 Eu zic ca ti-ar placea. E Young Adult si daca ti-a placut “13 motive’…

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.