Dulce ca moartea e sărutarea ta, de Sergiu Someșan – recenzie

Dulce ca moartea e sărutarea ta

Autor: Sergiu Someșan 

  ”Sergiu Someşan (n. 8 decembrie 1954, Reghin, judeţul Mureş, România) este un scriitor român de science-fiction şi fantasy contemporan.

  A urmat şcoala primară în Teaca, judeţul Bistriţa-Năsăud, şi în Codlea, judeţul Braşov. Liceul l-a început în Codlea şi l-a terminat la Petroşani, unde a urmat apoi trei ani cursurile Institutului de Mine din Petroşani.

  Între 1972 şi 1990, a încercat mai multe meserii, în cele mai diverse domenii: topograf la Mina Dalja din Petroşani, merceolog, tehnician, armurier, electronist, instructor la un club de radioamatori, profesor suplinitor de limba şi literatura română, director la Casa de cultură a sindicatelor din Codlea. Sergiu Someşan afirmă despre această perioadă a vieţii sale ca fiind una foarte importantă în formarea lui ca scriitor şi că în proză sa se regăseşte experienţa acumulată în aceşti ani „de căutare”.

  Din 1990 până în anul 2000, a ocupat mai multe funcţii în administraţia publică locală, în cadrul Primăriei municipiului Codlea. După 2000, a avut mai multe perioade în care a lucrat în străinătate.

  Cariera sa literară — care continuă şi în prezent —, este la fel de interesantă. Publică poezii începând din 1971, în revistele Orizont (Timişoara), Convorbiri literare (Iaşi) şi Tomis (Constanţa).

  Din 1972, publică proze în Vatra, Revista Magazin, Viaţa Militară, Pentru patrie, dar şi în Helion-ul timişorean, precum şi în multe alte fanzine şi almanahuri (de pildă Anticipaţia 1987). În plus,  un volum de versuri la Editura Litera, Cuvinte de vânzare.

  În 1987, ia premiul I la concursul Helion organizat de Casa Universitarilor din Timişoara, cu povestirile „Să n-o săruţi pe Isabel” şi „O cască albă şi un copil în ploaie”.

După 1990, devine redactorul a trei reviste (Alfa, Comando şi Vampirii) dintre care cea mai longevivă a fost Alfa (doi ani!), apoi lucrează ca ziarist la Gândul Liber şi la Transilvania Expres.

În 2000, publică volumul de povestiri SF Să n-o săruţi pe Isabel (Editura Arania, Braşov).

  În 2001, apare a doua sa carte, Radiestezia — realitate şi mister (Editura Arania, Braşov) — aceasta dorindu-se un eseu asupra paranormalului. Pe 8 decembrie 2001, îi apare al doilea volum de proză scurtă fantastică, Carte de magie (Editura Arania, Braşov).

  În mai 2003, la Timişoara, în cadrul celei de-a doua săptămâni internaţionale a SF-ului, lansează încă un volum de proză scurtă, intitulat Cadouri de Crăciun (Editura Karmat Press, Ploieşti), iar în 2004 volumul de proză scurtă fantastică Aproape îngeri (Editura Cartea Românească).

  Urmează, tot în 2004, un nou volum de proză fantastică, Numărul fiarei (Editura Vremea XXI) şi o carte cu o prezentare grafică deosebită (coperta îmbrăcată în catifea!), cu titlul Poiana îngerilor (Editura Aldus).

  A mai publicat volumele de povestiri Şapte flori erotice (Editura Vremea, 2006) şi o antologie în limba engleză din propriile sale scrieri, Do Not Kiss Isabel (Editura Infarom Publishing, 2008).”

  Postat iniţial integral pe internet, Apocalisa după Ceauşescu (Editura Vremea, 2012) este primul său roman, debutul unei proiectate trilogii din care vor mai face parte Apocalipsa după Virgil şi Apocalipsa Omului-oglindă.

Interesant titlul, interesant mod de-a spune povestea.

Același subiect, cazuri diferite, idei diferite pe care autorul le unește într-o poveste coerentă, dar incredibilă.

Povești de viață asezonate cu un pic de misticism, SF, paranormal și multă fantezie.

Dar oare chiar este fantezie????

  Sigur că primul diagnostic “boala sărutului“, referirile la universuri paralele, la povești biblice, la cartea lui Michael Crichton- vizionară pentru anul apariției ei, te duc cu gândul la o fantezie.

Dar… s-o luăm cu începutul….

  Eva, o elevă eminentă, bună desenatoare, cuvincioasa și ascultătoare, pleacă în tabăra de creație de la Predeal.  Avea un prieten, o relație călduță, mai mult frate decât iubit.

  Întâmplarea, sau poate nu, îl aduce în preajma ei pe inventivul fiu de senator, Marcel Bindea. Un tip cu o ușoară anomalie fizică, care-l făcea să pară urât, avea totuși carisma lui, asigurată și de mașina de fițe și de banii tatălui.Tinerele roiau în jurul lui, dar le uita  imediat ce le avea. Poate de aceea Eva apare ca o provocare. Dar și pentru ea, după toate avertizările mamei, el ar fi trebuit să fie indezirabil.

  Parabola “fructului interzis” se confirmă și aici, și cei doi se “giugiulesc” până la întoarcerea acasă, fără însă a face pasul final.

Reveniți în București se despart, el susținând că are multe alte prietene.

Eva mai încearcă cu doi băieți diferiți sărutul, dar cu nici unul nu pare deosebit.

  Anual părinții  o duceau de ziua ei la Roma la neamuri. De data asta face 18 ani și merge singură, se plimbă, desenează portrete la Colosseum. La propunerea unui tânăr francez oferă pe lângă portret,  pentru încă 10 euro, un sărut.

  Se întoarce în țară cu bani frumoși, dar nu se simte bine. Doctorița îi spune că este vorba despre mononucleoză- boala sărutului, care afectează ficatul, dar poate fi ținută sub control.

Doar că moartea tinerei Fulga pornește tăvălugul.

La autopsie doctorul e șocat văzând în ce hal e ficatul și splina.

  Comisarul Bivolaru este chemat, i se aprobă locația și echipa cerută, chiar personal în plus, și începe cercetările. În camera fetei găsește un carnețel cu notificări, cruci,semnături, carnet care-i aparținea lui Marcel. Anchetatorii află semnificația semnelor, identifică o parte dintre tineri. Rămân șocați când află că unii au murit cu același diagnostic, alții mor chiar în timpul anchetei.

Este arestat Marcel, apoi și Eva, fiind considerați  “pacienții zero”, sunt cercetați dar, între timp, în  țară și chiar în lume apar sute de decese cu aceleași caracteristici.

E clar că e vorba de o epidemie, dar care sigur nu se transmite doar prin sărut.

Victimele sunt diferite ca vârstă, din diferite colțuri ale lumii…

Totul seamănă cu o pandemie.

  Capitolele poveștilor și ale cercetărilor sunt intercalate cu scurte capitole cu discuții,  în diferite structuri din alte țări,  și apare din ce în ce mai clară ideea unui virus, care se transmite prin aer, are diferite mutații și încă nu are leac.

Va sună cunoscut??? Parcă am trecut prin așa ceva?!!!!

  Și, la fel ca în pandemia de covid, nu se știe de unde a pornit, ce a provocat mutațiile, cu ce se tratează.

  La fel  ca în pandemie se manifestă politicul, misticismul, teoriile conspirației, ura și revolta față de cine nu ar trebui,  dar și apariția profitorilor din toate categoriile.

  Este momentul care ilustrează cel mai bine trăsăturile umane :dragoste, empatie, trădare, ură, bunătate, răutate, curaj, frică, violență gratuită, și care arată cât de puțin trebuie ca din om să devii monstru.

Cartea lui Sergiu Someșan este toate acestea și mult mai mult.

Felicitări Sergiu Someșan și mulțumim!