24 de Stelian Țurlea - Editura Integral - recenzie

24, de Stelian Țurlea – Editura Integral – recenzie

24 de Stelian Țurlea

Editura Integral

Număr pagini:142

“Doar 24 de ore. Ca să scapi de sub ochii celor care îți urmăresc fiecare mișcare, deși nu te poți mișca decât în scaunul cu rotile.

24 de ore, ca să ajungi la Opera din Cluj-Napoca, să-ți retrăieșți viața și să i-o încredințezi, întreagă, fiului tău.

24 de ore ca să-i încredințezi mezzosopranei celebre, de mulți ani plecată, o cutie cu scrisorile scrise ei și niciodată expediate, mărturia unei iubiri nestinse.

24 de ore ca să fii ucis blând cu un cântec….

,,Cruzime și iubire, disperare și speranță, neputință și tenacitate, toate la un loc fac din cele 24 de ore ale lui Stelian Țurlea o mică bijuterie.”(Jana  Balacciu  Matei)

Scurt, intrigant și incitant titlul, iar coperta …o sală de spectacole, un ceas.

Sigur că te întrebi ce reprezintă?!!!

  Dar cunoscând spiritul de observație al autorului, ușurința cu care abordează diferite situații și sentimente, am fost convinsă că voi citi o poveste deosebită.

Și nu m-am înșelat!!!!

  Povestea m-a prins în mreje, și am citit-o fără pauză până la final. Mai mult, cred că v-am mai spus asta, felul în care autorul a ales să-și scrie cărțile (ultimele apariții), fără litere mari, fără aliniate,ca o conversație cu el însuși sau cu cititorul, mă face să fiu și mai atrasă de poveste.

Și totuși ce semnifică titlul “24”????

Sunt cele 24 de ore, ultimele ore ale personajului principal.

Autorul nu-i dă un nume, îi spune doar “Omul” pentru că:

  “ firește că are un nume, ca oricare, dar nu contează, pentru că poate fi oricare dintre noi, cei care citim cartea aceasta, scrisă, ca și precedentele dintr-un foc, în nici două săptămâni, pentru el, de parcă l-ar mâna pe autor cineva din spate, de parcă autorul s-ar teme că Omul dispare într-o bună zi și nu mai apucă să vadă ce se scrie despre el prin urmare ,Omul e un bărbat, ca oricare altul, doar ceva mai în vârstă, nu bătrân, încă în putere, cu mintea la el”

  Tânăr fiind urmează cursurile facultății de arhitectură, dar găsește foarte greu de lucru, inițial la o mică echipă, apoi va evolua, va fi propriul lui șef.

 Se căsătorește, are un fiu, dar soția lui o fire dominatoare, geloasă, răutăcioasă, determina despărțirea, deşi tot ea, ranchiunoasă și răzbunătoare, îi limitează interacțiunea cu copilul.

 Arhitectul își cumpără o altă locuinţă, cea veche i-o va da fiului, are și alte aventuri, dar principala “femeie” din viața lui e “munca”.

 În momentul când o cunoaște pe Cleo, cu 25 de ani mai tânără, viitoare cântăreață de operă, e dragoste la prima vedere.

 Se iubesc, dar momentul nu e cel potrivit, el o dorește alături, speriat să n-o piardă, ea își dorește mai multe lucruri și mai ales să-și urmeze drumul și chemarea.

“tot ce nu vreau în viața mea e presiunea să fac lucruri sau să se facă lucruri inutile pentru mine”

 “nu pot fi cu tine așa cum îți doreai și simțeai tu, asta e clar, nu simt asta și nu o să fac ceva ce nu simt și nu-mi doresc azi; nu ai avut vreodată răbdare și nici acum nu ai, vrei să fie cum îți imaginezi; asta nu se poate”

Mai comunică sporadic, apoi liniște, cu toate că timp de un an el îi va scrie scrisori, niciodată trimise.

Ea devine o mezzosoprană cunoscută, cu multe concerte în afara țării.

  El un arhitect renumit, al cărui vis era să construiască o clădire, cu cel mai înalt turn, numit în cinstea ei “Turnul Cleo” și o sală de operă. Totul; ca un omagiu adus unicei iubiri din viața lui.

Dar viața are hățișurile ei….

La construcția turnului echipa lui colaborează cu un mare concern austriac.

  Din păcate nimerește în mijlocul luptelor pentru putere, unii care țineau cu Occidentul, alții extremiști, unii care spionau, alții care cercetau, unii invidioși, alții vrând și ei o bucățică de afacere. Oameni pentru care lăcomia, intriga, lipsa de moralitate erau ceva firesc.

Așa cum se întâmplă din păcate peste tot în jurul nostru.

Sigur că proiectul a căzut.

  Dar pentru a-l sabota au ales ca arhitectul și un alt muncitor să aibă un accident, unul a murit, arhitectul a ajuns în scaunul cu rotile, dat în judecată pentru neglijență,urmărit de servicii, chipurile pentru a fi păzit.

  “atunci când am fost pus sub supraveghere, puteam să cred orice: că se tem să nu fac vreo prostie, să dau în vileag pe cine știe cine, să mă întâlnesc cu cine știe cine ca să uneltesc ceva, să urzesc vreo țesătură pe care să n-o mai poată deșira cât or fi ei de angajați ai serviciilor secrete.”

Infirmitatea duce la declanșarea unei boli rare și periculoase autoimmune.

  Aflând că femeia pe care a iubit-o revine în țară după zece ani, ajutat de prieteni fideli și de fiul lui, scapă de supraveghere și pleacă la Cluj la concert.

  Drumul este un bun prilej, de 24 de ore, de-a povesti cu fiul său, de-a explica anumite lucruri, de-a înțelege altele.

Ducea cu el și cutia cu scrisori netrimise, dorind să i-o dea destinatarei.

  Concertul are loc și se încheie neobișnuit, cu cântecul lui preferat “Killing me softly with his song”, ale cărui cuvinte l-au însoțit și i-au ilustrat toată viața.

Ce se întâmplă la Cluj?

Se întâlnesc cei doi?

Ce-i povestește fiului său?

Ce hotărâre ia înainte de-a porni la drum?

Veți afla și înțelege totul citind cartea.

  Domnul Stelian Țurlea are un talent extraordinar de-a “combina” viața  cu muzica, de-a spune, în pagini puține, povești de viață care se îmbină și se întretaie, lăsând în urmă un impact puternic, multe învățături și multă, multă frumusețe.

Felicitări și mulțumiri Domnule Stelian Țurlea!!!!

Carte disponibilă pe site-ul Editura Integral

Recenzii cărți

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

6 COMMENTS

  1. Mereu relatezi cu placere cartile domnului Stelian Turlea. Se simte ca este domeniul tau preferat.

    • Cartile Domnului Turlea sunt ca o conversatie,ca si cum mi-ar spune povestea fata in fata. Mai mult ma fascineaza si modul cum in pagini putine spune atat de multe.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.