A Patra Aripă – Rebecca Yarros – Editura Storia Books – recenzie

Titlu original: Fourth Wing

Traducere: Maria-madalina Udrescu

Editura: Storia Books

Colecția: Young Adult
Anul apariției: 2023
Număr pagini: 696

Gen: Fantasy, Romance 

  Cu toate că romanul ,,A Patra Aripă” mi-a atras atenția din prima clipă în care l-am văzut pe Cartepedia, am fost puțin sceptică în privința lui, din cauza prea multor păreri pozitive. Faptul că 75% dintre cititorii de pe Goodreads i-au acordat 5 stele și că a fost comparată cu seria ,,A Court of Thorns and Roses” de Sarah J. Maas, m-a determinat să încep lectura parcă montată să nu-mi placă povestea, decisă fiind să-i găsesc defecte sau să-i vânez punctele slabe. Însă toate încercările mele au eșuat lamentabil. În ciuda împotrivirii mele, povestea m-a prins în mrejele ei. După nici o sută de pagini eram deja fermecată de stilul autoarei, de felul în care era realizată narațiunea, de intrigă, de îmbinarea armonioasă dintre fantezie și romantism, dar mai ales, de latura erotică a cărții. 

  Pentru mine, ,,A Patra Aripă” reprezintă una dintre cele mai frumoase povești fantasy romance pe care le-am citit vreodată și, desigur, cea mai bună carte de la editura Storia Books, detronând din fruntea clasamentului seria ,,Jocurile moștenirii” de Jennifer Lynn Barnes și ,,Să ucizi un regat” de Alexandra Christo. De mult timp nu am mai citit o poveste atât de captivantă, tensionată, alertă, picantă, situații pline de neprevăzut, relații complicate, scene dure care mi-au dat fiori pe șira spinării, dar și momente încărcate de pasiune (conține pasaje erotice și scene de violență, așadar este recomandat adulților cu vârsta de peste 18 ani). Întregul roman este un vârtej de emoții, senzații, trăiri și sentimente amestecate.

  De asemenea, nu cred că am mai experimentat atât de multă iubire față de un personaj principal feminin până acum. Am admirat-o pe Celaena Sardothien, protagonista seriei ,,Tronul de cleștar”, dar pe Violet Sorrengail am iubit-o enorm, cu tot ansamblul ei de calități și defecte. Majoritatea oamenilor o percep ca pe o ființă neajutorată, vulnerabilă, fragilă, scundă, care nu are ce căuta la Colegiului de Război Basgiath, locul fiind mult prea dur pentru ea și că nu e îndeajuns de puternică, dar tânăra aceasta ascunde multă tărie de caracter, duritate nemiloasă, compasiune și curaj.

  Violet și-a petrecut toată viața pregătindu-se să devină scrib, dar mama ei, în calitate de general aflat la conducerea Basgiathului, a forţat-o să intre în Cvadrantul Călăreților, să devină călăreț de dragon. Cu toate că nu e destul de puternică și nici suficient de înaltă ca să încalece un dragon îndeajuns de mare ca s-o țină în viață într-o bătălie, Violet nu dă înapoi de la provocările fizice, reușește să treacă examenul de admitere care constă în trecerea Parapetului, un test aproape mortal, ba chiar ajunge să se lege nu de unul, ci de doi dragoni. Este inteligentă, vicleană și posedă o gândire strategică. Se folosește de cunoștințele dobândite de-a lungul anilor de pregătire ca scrib în probele date în Cvadrantul Călăreților, ba chiar încalcă regulile ca să rămână în viață. Nu se lasă intimidată sau umilită, ci acționează într-o manieră directă, ironică.

,,Nu te-ai prins? îl întrerup. Nu contează ce crezi tu, contează ce cred eu. Și ai avut dreptate. Însă Cvadrantul Călăreților a înlăturat frica și furia pe care le acumulasem pentru că am fost trimisă aici și a scos la iveală cine sunt cu adevărat. În adâncul sufletului, Dain, sunt un călăreț. Tairn a știut. Andarna a știut. De asta m-au ales. Și, până când nu încetezi să mai cauți metode să mă ții ferecată într-o cușcă de sticlă, n-o să trecem peste asta, indiferent de câți ani de prietenie ne leagă.”

  Un alt element care mi-a plăcut mult la această carte este acela că autoarea a evitat, la limită, formarea unui triunghi amoros. Cu toate că la începutul romanului, Violet se bucură la gândul că-l va revedea pe Dain Aetos, cel mai bun prieten al ei din copilărie, crezând că vor fi în sfârșit pe aceeași lungime de undă, conştienţi că s-au dorit mereu unul pe altul, ea reușește, destul de repede, să-și dea seama că el nu va putea niciodată să o înțeleagă și să creadă în ea. E drept că se bazează prea mult pe Dain, însă, în adâncul sufletului, ştie că el prețuiește regulile şi ordinele mai mult decât pe ea.

 ,,- Nu din cauza regulilor tale nu vom putea fi niciodată mai mult decât prieteni. Ci pentru că n-ai încredere în mine. Chiar şi acum, după ce am supraviețuit în ciuda şanselor potrivnice şi m-am legat nu de unul, ci de doi dragoni, tot crezi că nu voi reuși. Așa că scuză-mă, dar ești pe cale să devii una dintre ipocriziile pe care locul ăsta le îndepărtează de mine.”

  În schimb, pe Xaden Riorson, unul dintre cei mai buni luptători și lider al celei de-A Patra Aripă, l-a urât de când l-a văzut, deși nu știa nimic despre el. Ei sunt la început inamici (tatăl lui Xaden, liderul unei rebeliuni eșuate, l-a omorât pe fratele lui Violet, iar mama ei a supravegheat execuția tatălui lui Xaden), însă lucrurile evoluează între ei, atracția își face simțită prezența. 

 ,,Ca întotdeauna, inima mea fraieră, mânată de hormoni, începe să bată mai repede când dau cu ochii de Xaden. Chiar și cele mai eficiente otrăvuri vin frumos împachetate, iar asta se poate spune și despre el – pe cât e de frumos, pe atât e de letal. Afişează un calm înşelător, însă îi pot simți încordarea de parcă ar fi a mea, ca o panteră care se apropie de pradă.”

  Interesant e că Xaden trage sforile ca detașamentul ei să fie mutat în A Patra Aripă, ca să aibă cale liberă spre ea, probabil ca s-o poată pedepsi cum vrea la cea mai măruntă abatere, și în felul acesta să se răzbune pe ea pentru faptele mamei ei. Totuși, Xaden are un talent incredibil să apară când ea e pe cale să moară și să elimine amenințările. Ba mai mult, o protejează și o învață să se apare, astfel încât să nu aibă pentru totdeauna nevoie de protecție.

,,Când e serios și autoritar, periculos și letal, Xaden e o privelişte devastatoare, care-mi accelerează pulsul. Însă Xaden râzând cu capul dat pe spate, cu buzele curbate într-un zâmbet, e izbitor de frumos. Inima mea stupidă și nesăbuită începe să se zbată în piept, de parcă un pumn s-ar strânge de jur-împrejurul ei.”

  Însă nu trebuie să uităm că Xaden este un maestru al secretelor și al manipulării, așadar sunt șanse mari ca tot ce face pentru Violet să fie doar un joc ca să-i câștige încrederea. Să se joace cu ea, așa cum se joacă o pisică cu un șoarece înainte să-l omoare. Nu numai că e de două ori mai crud, dar e atât de imprevizibil, încât reprezintă un pericol. De asemenea, ei ajung să fie legați într-un mod glorios și enervant, Xaden fiind silit să-și țină în viață cel mai mare dușman. Dar să ucizi nu e singurul mijloc de a distruge pe cineva. Să o împiedice pe Violet să-și atingă potenţialul pare o cale grozavă de a se răzbuna pe mama ei așa cum a jurat. Dar, în cazul în care Xaden va vrea să o omoare, va trebui să stea la coadă, pentru că majoritatea cadeților sunt copiii rebelilor executați la ordinul mamei ei, iar acestora chiar le place să încerce să o ucidă. Oare va reuși Violet să facă față atacurilor și amenințărilor constante? Tot ce a simțit Xaden pentru ea a fost clădit pe minciuni și secrete? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

  ,,- Oamenii mor, spune el încet, strângând din dinţi înainte să inspire adânc. Se va întâmpla de nenumărate ori. E în firea lucrurilor la Basgiath. Ceea ce te face călăreț e felul în care procedezi după ce mor oamenii. Vrei să știi de ce ești încă în viață? Pentru că tu ești balanța după care mă judec mai nou noapte de noapte. În fiecare zi în care te las în viață, încerc să mă conving că mai există o parte în mine care mă face o persoană decentă. Așadar, dacă vrei să renunți, îndepărtează tentația și renunţă naibii odată! Dar, dacă vrei să faci ceva, atunci fă-o!”

Cartea este disponibilă pentru comandă pe cartepedia.ro

Recenzii cărți