Aripi frânte, de Alina Cosma – Editura Petale Scrise – pre recenzie

Aripi frânte

Alina Cosma

Editura: Petale Scrise

Anul apariției: 2020

Numărul de pagini: 248

Gen: romance, dramă

    Cred că nu mai este un secret pentru nimeni că Alina Cosma ocupă un loc special în inima mea, fiind una dintre autoarele mele preferate. I-am urmărit cu mare drag evoluția în timp și am ajuns să o apreciez, atât pentru curajul de a aborda subiecte sensibile, spinoase, deranjante pentru unii, cât și pentru atitudinea pe care o are față de cei din jur, respectând opiniile pertinente ale cititorilor. Nu toată lumea îndrăgește cărțile ei, e și firesc acest lucru, având în vedere că fiecare cititor are gusturile lui, dar și percepția și modul său de apreciere. Însă eu am reușit să-i citesc toate cărțile, în ordinea apariției lor, și astfel, am avut ocazia să văd cât de mult s-a schimbat modul ei de scriere, cât de bine a ajuns să îmbine suspansul cu romantismul, scenele dure cu momentele duioase, precum și realismul cu care descrie sentimentele personajelor. Iar în ceea ce privește ,,Aripi frante”, pot afirma că a devenit cartea mea preferată.

    Nu pot spune că Alina Cosma m-a surprins de această dată, asta o tot face cu fiecare nouă apariție, ci mai debraga m-a blocat. Dacă mi s-ar fi dat manuscrisul, fără a fi scris acolo numele ei, aș fi avut sentimentul și convingerea fermă că e vreo traducere a unui scriitor străin. E drept că autoarea are câteva romane mult mai incitante, precum Înger de pază, Luna de topaz, Legături fatale, dar cartea aceasta are patina de autenticitate, de actualitate, și o scriitură bine șlefuită. Nu știu cum, de unde, sau ce anume a determinat-o să abordeze o temă surprizator de actuală – lipsurile și problemele finaciare cu care se confruntă spitalele, dar a ieșit ceva foarte calitativ.

    ,,Aripi frânte” este un roman tulburător, aflat la granița dintre realitate și ficțiune, cu totul diferit față de ceea ce a scris Alina Cosma până acum. Povestea este încărcată de emoție, de scene dramatice și intense, tocmai pentru că autoarea abordează câteva subiecte spinoase, de actualitate, precum problemele din sistemul sanitar, lipsurile, neajunsurile, dar și tensiunile din sala de operație, totul pe fundalul unei povești de dragoste cu suișuri și coborâșuri, de o suavitate înduioșătoare.

    Mi-a plăcut subiectul ales de autoare, poate și pentru că mi-a dat o stare de nostalgie, m-a făcut să-mi amintesc că, în urmă cu foarte mulți ani, am citit un roman care mi-a devenit drag – Spitalul Municipal de Barbara Harrison, tot pe o tematică medicală, însă de atunci nu am mai găsit ceva asemănător prin cărțile lecturate de mine. Dar, spre deosebire de respectivul roman, carte Alinei are atât credibilitate, prin natura profesia ei, cât și o mare încărcătură emoțională. În ,,Aripi frânte” sunt abordate o gamă largă de subiecte tabu pentru mulți, precum homosexualitatea, dependența de droguri, tendințe de suicid, avortul practicat în rândul fetelor minore, fără măsuri de siguranță, cu risc major de complicații etc.

    Ei bine, cazul acela de urgență, minora în avort, mi-a dat o stare greu de descris în cuvinte. Numai un om care le-a văzut pe toate, sau apoape toate, poate să facă o asemenea descriere.

,,- Iar medicul ăla care a făcut avortul e un cretin! Să faci chiuretaj la o minoră, fără un set de analize, într-un cabinet privat, fără serviciu de Terapie Intensivă?! Iar un alt porc de bărbat să o facă curvă?! Să mă facă și pe mine la fel, pentru că sunt femeie?! Și nu accept să apăr un… un… gunoi?!”

    Prin intermediul personajelor, care la rândul lor au aceeași profesie ca și autoarea, adică medici, am ajuns să văd dincolo de ceea ce îmi puteam imagina ca pacient – situații dramatice, cazuri dificile, evenimente șocante. Mi-a plăcut maniera în care Darius discută despre problema spăgii la modul general. Știm doar că, în sistemul sanitar românesc încă e o obișnuință, pacienții vin la medic cu șpagă, medicii așteaptă și tot așa.

,,- Spitalul va fi dat în judecată pentru malpraxis! Doctorii din spital au așteptat să primească șpagă pentru a trata pacientul! Să vă ia naiba pe toți! Nu vă e rușine?! Acum, cu salariile astea mărite?!

  Simt că mă înfurii cum nu am mai făcut-o de mult.

  – Și șeful de secție își ia subit concediu medical chiar de azi! Să-l aduceți la lucru și dacă e pe moarte! zbiară la directoare care e pe cale să izbucnească în plâns.

  – Azi îmi depun demisia! ripostează femeia.

  – Foarte bine! Adunătură de incompetenți!

  Încep să îmi pierd orice urmă de răbdare. Are dreptul să fie furios, dar nu are niciun drept să își bată joc de toți colegii mei.

  – Așteptați de la niște bieți oameni șpagă?! continuă el.”

   De asemenea, mi-a plăcut contrastul dintre ceea ce se întâmplă între Darius și Lara – relația care se formează între ei are ceva suav și dulce – și duritatea evenimentelor ce au loc în spital.

,,Nu mai pot să rămân distant la suferința acestei ființe care l-a iubit atât de mult pe fratele meu încât îl venerează ca pe un zeu, iar dobitocul i-a călcat inima în picioare și s-a sinucis. O ridic de pe scaun și o trag în îmbrățișarea mea. Simt la început împotrivirea ei, dar renunță în curând și își așază capul pe umărul meu, continuând să plângă cu suspine.“

    Chiar dacă acțiunea se învârte în jurul relației care se înfiripă între Darius și Lara, o relație care pare, la prima vedere, a fi una imposibilă, există un personaj care adaugă un farmec aparte acestui roman – Flavius, fratele lui Darius și prietenul Larei. Din punctul meu de vedere, el reprezintă liantul, cel care a dus la formarea acestui cuplu. Cu toate că este prezent în carte doar ca o voce venită parcă de dincolo de moarte, Flavius m-a ajutat, prin intermediul jurnalului pe care l-a lăsat în urmă, s-o percep și s-o înțeleg mai bine pe Lara.

  ,,Însă acum începe să îmi placă tot mai mult. Este isteață, nu îi pasă de ce spun alții, așa cum sunt și eu. Mi se pare chiar drăguță și nu e prefăcută, ca restul fetelor. Mi-a luat apărarea în urmă cu trei săptămâni, atunci când idiotul ăla de la stagiu m-a pus la încercare, cu un caz complicat. De atunci facem echipă și, nu de puține ori, încurcăm profii umflați în pene.”

                                                                                                    – fragment din Jurnalul lui Flavius

    Darius nu l-a cunoscut pe Flavius, părinții lor s-au despărțit când ei erau copii, fiecare văzandu-și de viată în felul lui. Pe Darius l-a luat tatăl lui, care s-a recăsătorit cu o femeie mult mai tânără ca el și care nu l-a iubit. Flavius a rămas la bunicii din partea mamei, niște oameni foarte severi. Dar, cu toate că nu au interacționat niciodată, Darius tot a fost dat peste cap atunci când a aflat vestea că fratele lui s-a sinucis. Îi era până și teamă că nu îl va putea înmormânta creștinește. Noroc cu o colegă de-a lui care a trimis certificatul medical semnat de un medic psihiatru. Din cele aflate de la preot, Flavius și Lara Damian, ajutau oamenii din sat. Amândoi erau foarte retrași, închiși, dar două suflete deosebite, gata mereu să de-a o mână de ajutor. Dar cine a fost ea în viața lui Falvius? La înmormântare l-a evitat, oare avea ceva de ascuns față de el?

    La un an de la moartea fratelui său, Darius este numit manager interimar la spital, iar la raportul de gardă a avut ocazia să o revadă pe Lara, însă femeia l-a ignorat din nou, lucru care i-a întărit  convingerea că medicul cardiolog știe foarte multe lucruri despre Flavius și că, mai mult ca sigur au format un cuplu. La rândul ei, Lara se simte copleșită de persoană lui și de amintirea lui Flavius. Asemănările dintre frați sunt vagi, dar inima ei își pierde complet controlul, așa că încearcă să-l evite pe cât posibil. Dar atunci când i se defectează ecograful, ea se vede nevoită să-i trimită o cerere pentru un aparat nou. Firește că Darius profită de situația creată și intră în vorbă cu ea, gândindu-se că tânăra îi va povesti câte ceva despre Flavius.

    Darius se încăpățânează să afle totul despre viața lui Flavius, dar ceea ce află din gura psihiatrei îl șochează. Se pare că Flavius a fost în evidență la psihiatrie pentru că suferea de tulburare anxios-depresivă și că s-ar fi sinucis din cauza bolii sale. De asemenea, află că acesta era homosexual. Dar toată lumea știa că Flavius umblă, era cuplat sau avea ceva cu colega lui, Lara. Femeia pare neabordabilă, dar chiar asta o face mai cu vino-ncoa’. Nu că l-ar tenta și pe el… Gândul că a fost a lui Flavius, dar mai ales că există probabilitatea ca el să se fi sinucis din cauza ei, îi provoacă fiori reci. Totuși el trebuie să-i vorbească și s-o descoasă de ce s-a sinucis Flavius dacă era așa de deștept. Nu mai crede în varianta că s-a sinucis în urma unui episod depresiv. Poate că Lara a încercat să-l ajute și se simte acum vinovată. Poate că au avut o relație toxică, în care el a subjugat-o nevoilor lui. Dar va avea curaj Lara să îi spună adevărul?

,,Darius vrea să știe despre el… să știe de ce s-a sinucis! Oare ce părere va avea după ce va afla adevărul? Doar eu pot să-i arăt de ce a făcut-o, dar ce se va întâmpla apoi? Cu siguranță Flavius m-ar condamna să îi destăinui fratelui său motivele pentru care a fost cum a fost și pentru care a făcut tot ce a făcut. Dar oare voi reuși să păstrez totul doar pentru mine?”

    Pe zi ce trece, Darius se simte tot mai atras de Lara. Dacă ar fi altfel de femeie, totul ar fi simplu. Dar ea e deosebită, enigmatică, ciudată, și nici măcar nu poate să își dea seama ce gândește. Nici măcar nu știe dacă îl  place sau nu. În plus, el este logodit de ani buni cu o femeie grav bolnavă. O femeie pe care știe că nu ar putea să o părăsească. Iar Lara cunoaște foarte bine problemele cu care se confruntă Darius. Dar de ce a reluat relația cu fosta iubită și a acceptat să se logodească cu ea deși nu o mai iubea? Ce dorește până la urmă de la Lara? Mărturisirile Larei îl vor îndepărta? Ce s-a întâmplat în trecutul ei? Citiți cartea și veți primi răspunsurile!

,,Mai am o problemă, în ceea ce îl privește pe Darius. Mă simt atrasă de el. Iar pe zi ce trece îmi doresc tot mai mult să mă strângă în brațe, să îl simt lipit de mine. Am avut și câteva vise erotice cu el, care m-au cam speriat. Nu vreau să își dea seama ce simt. Sunt convinsă că și el vrea mai mult de la mine. Toate cerințele acelea ca să îi povestesc despre fratele său cred că sunt mai de grabă un pretext ca să mă cunoască pe mine. Are logodnică, și mai ales una bolnavă! Să aibă grijă de ea!”

,,- Îmi pare rău, Lara, pentru că te-a făcut să suferi atât de mult…

  – Era un suflet cu aripi frânte, suspin eu.

  Îmi cuprinde fața și mă forțează să îl privesc.

  – Iar pe ale tale am de gând să ți le vindec! îmi promite sărutându-mă atât de tandru încât  suspin.”

Cartea o găsiți pe site-ul Editura Petale Scrise

Autori români

Aripi frânte de Alina Cosma recenzie carte.

Aripi frânte de Alina Cosma – Editura Petale Scrise autori români.