Ultima crimă de la sfârșitul lumii –  Stuart Turton – recenzie

Titlul: Ultima crimă de la sfârșitul lumii

Autor: Stuart Turton

Editura: CRIME SCENE PRESS

Anul apariției: 2024

Nr. de pagini: 392

Categoria: Române SF, Cărți thriller

                                     Rezolvă crima ca să salvezi ce a mai rămas din lume.

  Lumea pe care o știm astăzi a fost distrusă ca urmarea a unui experiment eșuat din care a rezultat o ceață persistentă ce prin simpla atingere a ucis totul în calea sa. O mică insulă a supraviețuit acestui scenariu apocaliptic, dar și aceasta este complet înconjurată de ceața venită de nicăieri, și care pare într-o așteptare ce anunță eminentul sfârșit.

   Insula este locuită de o sută douăzeci și doi de săteni și trei oameni de știință care ajung să trăiască în armonie, respect și înțelegere, conștienți că sunt ultimii oameni ai planetei și supraviețuirea lor face posibil viitorul. Sistemul de securitate care împiedică înaintarea ceței în interiorul insulei depinde de activitatea celor trei oameni de știință, de modul cum reușesc să colaboreze într-o continuă evoluție. Pierderea unuia dintre ei poate avea ca urmare căderea acestui sistem și implicit moartea celor rămași, acești ultimi locuitori ai planetei.

Cu nouăzeci de ani în urmă, pe toate continentele au apărut gropi imense care au înghițit orașe întregi. O ceață neagră și ciudată se revarsă din ele, plină de insecte strălucitoare care sfâșiau tot ce atingeau. Indiferent ce încercau națiunile lumii, ceața continua să se răspândească.

  A fost nevoie de un an ca această tragedie să cuprindă întregul pământ, să transforme lumea de azi, cea pe care o cunoaștem, într-un nor de fum. Unicul semn de speranță a venit de la Niema, eroina noastră, printr-o transmisiune care cerea supraviețuitorilor să meargă pe o insula din Grecia. Pentru refugiații care au reușit, într-un final, să ajungă a urmat un nou calvar datorat cunoștințelor limitate și dependențelor dintr-o viață lipsită de griji, unde atingerea unui ecran îți rezolva o parte din nevoile zilnice și era resortul optim pentru informare. In ceea ce privește hrana, aceasta o puteai achiziționa de pe raftul unui magazin, demers devenit, de asemenea, imposibil. Fără toate acestea a fost greu de supraviețuit, dar ușor de murit și doar fondul genetic din care au descins sătenii insulei a permis ca lume să-și continue existența, pentru cât timp, rămâne de văzut.

  Fiecare capitol ne spune poveste vieții celor rămași. Multe detalii legate de acest subiect sunt surprinse fascinant prin intermediul gândurilor acestora în încercarea de a înțelege situația lor reala. Evoluția acestor oameni în zilele petrecute pe insulă, modul cum aleg să accepte realitatea și să meargă mai departe cu puținul pe care îl au și cu povara incertitudinilor devenite cotidiene, este impresionantă. 

  Crima comisă care aduce noi temeri, încercările nereușite de a înțelege ce se întâmplă, de fapt, cu ei în timpul somnului impus de cele mai multe ori, de ce se trezesc răniți, murdari fără nicio amintire care să indice o activitate la care să fi participat în prealabil, sunt câteva repere ale paginilor care urmează.

Toată viața lor le-am șoptit în minte, ghidându-i, îndemnându-i la bunătate și altruism. Le-am îngrijit rănile și am îndepărtat marginile ascuțite ale lumii, arătându-le fiecare pericol. Dintr-odată, certitudinea pe care au ajuns să se bazeze s-a evaporat. E ca și cum ai descoperi că ai trăit pe o gheață care se topește. Se scufundă, iar eu nu am mâini cu care să-i scot din apă.

  Capitolele următoare prezintă experiențele prin care trec locuitori ultimului sat locuibil al pământului având o entitate omniprezentă în mintea lor și care pare să îi ajute să depășească obstacolele, temerile și să-i învețe cum să păstreze dar și să folosească cunoștințele asimilate de oameni de-a lungul timpului. Intruziunea pare un dar ceresc în multe privințe, dar oare aceasta este ceea ce pare… Știe entitatea cine a comis crima și de ce s-a ajuns aici….există un temei justificativ…

  O civilizație ce se prăbușește, un joc cu reguli greu de desprins, greu de înțeles, dar mai ales greu de acceptat, o tablă de șah ce conține doar pioni, acele piese ce pot fi ușor de înlocuit, ce par deloc importante, primele la care renunți  înainte de a descoperi valoarea lor reală…

  …găsim similitudini cu lumea de astăzi, prezentul unor zile al căror sens continuă să ne scape, povestea nespusă a acelor păpușari ce par să ne îndrume într-o direcție știută doar de ei și ….pentru ei. Oare aceasta să fie crima, întreb!

Câteodată, singura modalitate  de a câștiga un joc este să lași piesele să creadă că ele sunt cele care-l joacă. 

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți