Aş vrea să scriu o carte? 4 argumente pro sau contra 

   Un trend sau o necesitate? Sunt asaltată de discuţii legate de plăcerea de a scrie şi de dorinţa oamenilor de a publica propriile creaţii. Am încercat să înţeleg acest fenomen în timp ce valuri de statistici îmi şopteau neîncetat că nu citim suficient. Cred şi eu, doar suntem ocupaţi să scriem o carte, nu mai avem timp să citim.  Ei bine, eu nu mi-am propus să devin autoare şi nici peste zece ani nu ştiu dacă voi avea asemenea gânduri, dar ştiţi ce se spune „niciodată să nu spui niciodată”. Mai am destule de văzut, de trăit şi abia după voi constata dacă ideile mele ar merita să prindă contur.

     Vă prezint câteva motive pentru care ar trebui să vă gândiţi serios la acest statut de autor/scriitor.

   1. Ai o idee inedită cu care crezi că vei da lovitura, dar oare ai verificat câţi au mai scris despre ea?

    Atunci când te loveşte inspiraţia, simţi că trebuie să aşterni ideile cu orice preţ, dar dacă pe parcurs rămâi în pană de resurse, îţi propun să fructifici situaţia altfel: a) postează pe wattpad (tot este la modă şi folosită cu succes de mulţi aspiranţi) şi dacă te opreşti, te poţi întoarce oricând; b) blog (este gratuit şi în timp ai putea avea şi audienţă dacă perseverezi); c) departe de ochii privitorilor, într-un jurnal personal. După ce simţi că ai scris suficient, reciteşte textele şi vezi dacă mai ai zâmbetul pe buze sau renunţi la idee. Din propria experienţă ştiu că la a doua citire, conţinutul îşi pierde din farmec.
    Mă gândesc şi la un alt aspect, acţiunea unui roman ar trebui să se scrie de la sine, fără să se forţeze ideile şi astfel sunt şanse mai mici să apară erori. Foarte multe persoane greşesc atunci când sunt luate de val şi rezultatul lasă de dorit. De aici apar şi recenziile negative din partea bloggerilor/cititorilor sau acea senzaţie de déjà-vu pe parcursul lecturii. Nu sunt critic literar, dar când sunt atât de multe cărţi bune şi ajungi să le citeşti, fără să vrei dai de una slăbuţă care are acţiunea în doi peri de te adoarme sau tragi de pagini. Da, atunci există o problemă şi clar nu va fi pe placul tău.

   2. Asumă-ţi critica

    Să fim oneşti şi să recunoaştem că nu place nimănui să fie refuzat, cenzurat sau criticat. Uneori poate fi o strategie de marketing şi fără să vrei poţi ajunge pe lista de bestseller în librării, dar să fim serioşi, nu toată lumea scrie în fiecare zi Fluturi de Irina Binder. Eu aşa aş vedea autorul român, citind opinia cuiva fără să se supere, ba chiar să aprecieze că persoana respectivă a cumpărat cartea din propriul buget, a parcurs întreaga carte, iar la final a venit cu o opinie personală.
    Dacă aş primi un feedback negativ, atunci aş fi dezamăgită şi decât să mă întristez, mai bine stau liniştită în băncuţa mea. Statutul de blogger îmi oferă alte privilegii şi pot promova în felul meu cărţile care m-au încântat de-a lungul timpului, dar şi cele care nu m-au încântat.

     3. O sursă de venit

     Din cercetările neoficiale făcute printre autori am descoperit că le aduce doar satisfacţie personală, nici vorbă de sume care să asigure un venit decent măcar pentru facturile lunare. Poţi avea un manuscris bun şi mari şanse ca editura să investească în opera ta, dar sunt destule cazuri în care trebuie să aduci bani de acasă pentru a publica propria carte. Da, sunt sigură că sunt autori în străinătate care trăiesc din scris (avem destule exemple pozitive de succes remarcabil), însă la noi în România trebuie să ai şi un plan de rezervă.
De ce să mă leg la cap dacă nu mă doare? 

    4. Cartea poate fi o portiţă de evadare, însă depinde din ce perspectivă priveşti lucrurile

     Acum ceva timp am scris un articol în care declaram că viaţa mi-a oferit lămâi, iar eu am realizat cu ajutorul proiectului Literatură pe tocuri cea mai dulce limonadă. Dacă şi tu simţi acelaşi lucru, mai bine te apuci de realizat un jurnal online pentru gânduri, trăiri, nebunii, decât să te apuci de scris un roman care ar lăsa de dorit printre cititori.
      Am menţionat şi de dorinţa mea de a scris o carte pe care aş posta-o pe wattpad sub anonimat. De ce? Ca să fiu criticată şi dacă iese ceva prost, măcar să nu arunc bănuţii pe fereastră. Nu-mi trebuie maculatură în bibliotecă, iar apropiaţii mei pot citi şi alte cărţi, n-au nevoie de cadouri de la mine. 🙂 Sunt drăguţă şi îi scutesc de laude gratuite.

    Dacă măcar o parte din autorii publicaţi ar gândi ca mine, atunci clar s-ar face o triere considerabilă.

La final, ar trebui să menţionez că acest articol este un pamflet şi trebuie luat ca atare, însă din păcate nu este, sunt gândurile mele. Orice asemănare este pur întâmplătoare. 

15 COMMENTS

  1. Foarte frumos articolul, Mili. Chiar mi-au placut argumentele, si, trebuie sa recunosc, ma regasesc si eu, oarecum, printre ele. In special, sustin ideea cum ca decat sa scriem doar de dragul de a scrie, cu riscul de a obtine un rezultat cliseic, ar trebui sa mai amanam putin, pana ne vin idei suficient de originale si de bune, care sa merite sa fie citite.

    • Eva, iti multumesc pentru sinceritate. Credeam ca sunt singura care ma framant in felul cesta. Noi gandim ca punem la depozitata un vin bun, pe masura ce trec anii, el se transforma in ceva de calitate 🙂
      Acum depinde daca mai avem curajul sa deschidem sticla si sa ne bucuram de esenta.

  2. Frumos!!! Si bine punctat 🙂 . Decat ceva de umplere, sa fie acolo, mai bine nu . Conteaza calitatea chiar daca nu toti avem aceleasi gusturi.
    Din pacate la noi nu se poate trai din scris. Este un mare dezavantaj. Iti trebuie, curaj, tarie si mult realism mai zic eu.

    • Depinde din ce perspectiva privesti. Sunt multe carti care ajung sa fie vandute, desi calitatea lor nu se ridica la anumite standarde. Un fond, cred ca este mai important sa se atinga obiectivul, sa apara pe piata, iar autorul sa se poata mandri cu opera lui. Unele dintre ele nici macar nu sunt corectate de un editor competent, n-au frazare buna, calitatea este mediocra.
      Cred ca de asta mi-am propus sa fiu exigenta, sa privesc lucrurile altfel.

  3. Eu cred ca oricine simte nevoia sa scrie despre ceva, fie si cel mai banal subiect, ar trebui sa o faca imediat si daca poate sa si publice. Pentru orice fel de scriitor s-ar putea gasi cititori de nisa. Poate unii vor sa citeasca despre cum vad scoala elevii, altii sa retraiasca momentele adolescentei prin povesti romantice scrise chiar de adolescenti, altii sa gaseasca reprodusa atmosfera razboiului de la veterani pe moarte, fara mare talent literar, dar care pot fi mult mai credibili decat autori profesinisti care nu au trait niciodata evenimentele.
    Cel mai bun exemplu mi se pare capodopera absoluta “Jurnalul Annei Frank”. E un jurnal scris de o fetita cu constiinta ca il vrea publicat intocmai. Nu avea mare subiect, pentru ca desi traiau momente istorice, ea nu scria decat banalitati despre o duzina de oameni inchisi impreuna, despre conflinctele meschine dintre ei si despre mica ei poveste de dragoste. Nu are un stil deosebit, nicio calitate a scrierii remarcabila, si mai ales, daca ar fi mai fi asteptat doar cateva luni ca se apuce sa il scrie cu o minte mai matura, nu ar mai fi putut pentru ca deja era moarta. 🙂
    Poate pana la urma, chiar asta e imboldul, chiar inconstient, inca din copilarie, de a face ceva ce sa ramana in urma noastra si sa ne eternizeze. Iar cultura pare cea mai sigura metoda. Si subcultura deasemenea. 😀

    • Marius, si eu sustin publicatul, de aceea am lasat o portita de iesire, numai ca as vrea sa se mizeze pe calitate, nu pe cantitate. De multe ori daca citesti doua carti marca Epica simti ca te-a lovit inspiratia si vrei sa lovesti cititorii, insa cale lunga pana iese ceva bun de tipar din punctul meu de vedere.
      Da, cititori sunt pentru toti si carti intre carti. Unele foarte bune care din pacate nu au sansa de a fi descoperite, iar altele care devin “norocoase” peste noapte si ridicate in slavi iar si iar.
      Putem lasa in urma si altceva, nu doar maculatura pe care uneori se intampla sa nu o citeasca nimeni.

  4. Imi place articolul Mili,din pacate … Sunt unele carti care ar trebui mai bine sa ramana in sertare,la fel cum unii autori pot sa placa unora si altora nu.Restul depinde de perceptia autorului si a cititorului.
    Si mai e ceva chiar daca un autor are majoritatea cartilor foarte reusite,printre ele mai are si rateuri,iar parerea sincera a cititorului n-ar trebui sa deranjeze.Dar astea sunt ganduri pentru o lume si o situatie ideala.

    • Cred ca ne dorim prea multe pentru lumea aceasta, insa pe masura ce evolueaza generatiile si perceptia cititorilor/autorilor se schimba. 🙂

  5. Cat de frumos te-ai putut exprima, draga Mili! Iti ador articolul. Foarte util si de bun augur. locco_smiley_20

    • Raluca, mereu esti o draguta, dar stii, se intampla sa avem si pareri diferite legate de anumite subiecte. Astazi m-am gandit sa transmit altceva. Daca te apuci de scris vreo carte, ai grija cui i-o trimiti. :)))

  6. Foarte frumos din partea ta sa ne impartasesti astfel de ganduri, Mili! Multi se gandesc la faptul de a scrie si a publica, dar unii nu ai curajul sa o faca sau nu au incredere in fortele proprii, ceea ce nu este tocmai indicat. Si eu am avut un impuls.. am inceput a scrie un jurnal, dar am cedat deoarece cand l-am citit a doua oara mi s-a parut oribil.. Evident, nu am cedat complet.. M-am hotarat sa lecturez mai mult, mult mai mult, sa experimentez diferite gusturi literare, diferite locatii, personalitati, temperamente si tot ce tine de o persoana, ba chiar mai mult, si despre lumea in care traim si apoi poate o sa incep sa-mi asez gandurile pe foi. 🙂 De multe ori scriu ceva apoi sterg repede, sau nu-mi mai place cum suna, ceea ce dovedeste ca nu sunt hotarata inca si nu am destule idei, dar pentru asta este tmpul si experienta. 🙂 Multumesc mult pentru articol!

    • Daniela, unii oameni se nasc cu acest talent, altii il cultiva, iar altii pur si simplu se apuca sa scrie. Rezultatul poate fi deosebit sau esec total, insa numai cine nu experimenteaza, nu stie cum e.
      Poate ca atunci n-a iesit bine, dar ai timp sa te redescoperi. Cine stie, poate ca vei avea curaj sa asterni gandurile fara sa te mai gandesti la cat de bine sau cat de rau suna.
      Abia astept sa citesc ce iese, s-ar putea sa ne surprinzi placut.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.