Cântec pentru nemurire – Teodora Anghel – Tritonic Fantasy – recenzie

Titlu: Cântec pentru nemurire

Autor: Teodora Anghel

Editura Tritonic

Colecția: Tritonic Fantasy

Anul apariției: 2018

Număr de pagini: 120

   Cântec pentru nemurire – Teodora Anghel – Legenda druizilor

    Genul fantasy este evadarea perfectă din momentele de monotonie. Fiind un cititor ce învârte stilurile literare după starea de spirit, o lume fantastică este mereu bine primită pentru a-mi pune imaginația la lucru. Talentul autorului de a contura un astfel de peisaj îl apreciez fără îndoială, inspirația pentru o astfel de scriere uimindu-mă de fiecare dată. Pe lângă plasarea în acel tărâm plin de necunoscut și descrierile magice, poveștile fantasy împletesc în rândurile lor și multă acțiune, suspans și personaje captivante, reducând întregul la o lectură plină de neprevăzut.

   Teodora Anghel este o tânără autoare ce surprinde. Semnată pe antologiile Schițe de iubire și Povești din umbră, întâlnirea a fost poate prea scurtă, așadar îi regăsim farmecul în Cântec pentru nemurire. Cartea în stilul fantasy este un pas curajos în definirea Teodorei ca autor independent, dezvoltând o idee într-un număr consistent de pagini, spre deosebire de poveștile scurte precedente, debutând astfel fantastic. Potențialul pentru genul ales este real, calculând vârsta pe care o are în prezent și stăpânirea cuvintelor, Teodora Anghel este un nume care va putea intra în preferințele tinerilor cu mare satisfacție. Cântec pentru nemurire întrunește pe scurt toate elementele esențiale genului, aducând în vizor o aventură cu peripeții și magie.

   Prezentarea unei lumi fantastice vine, de fiecare dată, cu emoția unei experiențe inedite. Descoperirea hărții unui tărâm mistic poartă vraja unei realități de care se agață curiozitatea.

   Viața locuitorilor din Raven este guvernată de puterea druizilor, oameni înzestrați de la începuturile lumii, descendenți ai zeiței mamă. Legendele sunt cele după care se ghidează și se încred în vorbele lor, copacul sacru fiind inima care le pulsează credința. Fiecare cu o îndeletnicire aparte, tinerii își aleg mentori și fac ucenicie în meseria menită lor. A fi druid însă, este moștenirea de vindecători dată de zeiță, pe care generațiile trebuie să o accepte. Lena este singura care se abate de la tradiții și provoacă haos în comunitate. Prietenul ei cel mai bun, Kail, o îndeamnă spre rădăcinile ei, de a fi druid, dar Lena, spirit liber și rebel, se supune cu greu. O adolescentă în căutare de aventură, vrea să demonstreze că poate ține piept primejdiilor și zvonurile unui criminal ce le poate periclita liniștea din sat îi pune pe jar simțurile. Convinsă fiind de acest fapt de un necunoscut într-un bar, se alătură unui grup misterios de bărbați în prinderea nelegiuitului și primirea unei recompense. Lăsându-și în urmă prietenul, mama și frații, Lena pornește împreună cu Killian, Lorcan și Darko în ceea ce i se va dovedi a fi un drum al inițierii și o întâlnire neplăcută cu realitatea.

   Legenda druizilor în povestea de ficțiune este un punct interesant. Abilitățile lor de vraci se creionează verisimil, dând loc în acțiune dozei de magie care se potrivește scrierii și menține interesul. Îmbinarea culturii celte cu imaginarul a creat o latură a istoriei în care te pierzi ușor și răsună plăcut. Regăsirea simbolului și originii cuvântului „druid”, stejarul, în poveste, este un fapt documentat și apoi inventiv integrat. Pentru cine este fascinat de istorie, mituri și legende, acest aspect al cărții este de interes.

   În jurul stejarului se conturează povestea Lenei. Personajul principal va învăța treptat să asculte vocea naturii, comuniunea pe care strămoșii i-au transmis-o. Prin această putere va preconiza pericolul, dar nu o va și proteja. Este o tânără naivă, cade în plasa lui Killian și din dorința de a-și ocroti familia și de a le asigura un trai bun, vitejia ei o va costa. Lena este stereotipul adolescentului care nu se supune normelor, viața pentru ea trebuie să fie mai mult decât ce îi dictează cei din jur. Curajul ei este de apreciat, dar este nesăbuit și buclucul în care se găsește aduce o pată de rușine. Neîncrezătoare în chemarea druizilor, dezvăluirea acestei laturi a ei îi provoacă întâi teamă, imaginea stejarului sacru una dincolo de realitatea ei, însă îmbrățișează puterea.

   Titlul cărții își arată misterul odată cu o legendă transpusă în cântec și pe care mama Lenei îl fredona adesea. Versurile descriu o fată ce era prizonieră în interiorul unui stejar și de care se îndrăgostește un vânător. Acesta încearcă să o fure, îi taie copacul, dar după câțiva pași, fata se prăbușește și se transformă în floare. Un suflet nemuritor, în sânul pădurii. Versurile deschid fiecare capitol al cărții, iar la o atenție mai profundă descoperi că sursa de inspirație este una reală, numele celei care cântă această poveste stând scris după prima strofă.

   Cântec pentru nemurire se joacă în genul fantasy cu multe scene captivante. Cartea își putea dubla numărul de pagini detaliind acțiunea și formând personajele cu trecutul ce se distinge pe alocuri ca fiind unul bogat. Intriga este palpitantă, protagoniștii cu un traseu teribil pe urma unui criminal nemilos, instalând pacea dorită de săteni, ca apoi să culmineze cu o turnură de situație neprevăzută. Momentele marcante se compun dar se încheie mult prea rapid, călătoria Lenei alături de Killian este brăzdată de conflicte cărora le lipsește substanța. Relațiile dintre personaje ar fi necesitat o mai bună definire, atât cea de familie, cât și cea dintre Kail și ceilalți cu care interacționează Lena. Premisa prezintă o idee de ansamblu bună, rolul druizilor, fiorii unor crime, vânători de recompense, însă pe parcurs senzația de rătăcire printre scene necunoscute derutează și se trag concluzii după voie. Povestea ar fi avut loc de creștere, și încă una incitantă, războinicul afișat pe coperta cărții putându-se concretiza mult mai evident în pagini. Lipsurile însă nu distrag de la bucuria parcurgerii unei lecturi ușoare, din care inspiri la isprava și emoțiile prin care trece Lena. M-ar încânta gândul ca povestea să se continue și să aprofundeze tema.

   Teodora Anghel are un atu incontestabil și anume acela de a verbaliza imaginarul. Fantezia descrisă în volumul său se colorează în mintea cititorului și prinde în mreje o stare de visare și transpunere în ireal. Printr-o carte în care un personaj tânăr este plin de curaj într-un mediu care îi oprimă alegerile, înfruntă pericolul pentru binele familiei, simte fiorii atracției pentru un băiat și căreia îi este înșelată încrederea, scriitoarea a reușit să expună sentimente resimțite de un adolescent și le-a așezat sub lumina fantasticului pentru a trasa o poveste cuprinzătoare. Cântec pentru nemurire îi sună poate predestinat carierei, căci precum finalul cărții – ”Ce plan aveți?”.

Citate

„Fac de râs familia, trăgându-i pe toți în păcatele mele și mă urăsc pentru că nu sunt atât de pricepută la lucrurile importante. Cui îi trebuie să știe cum să fure mărunțișuri sau să se strecoare fără urmă? De ce nu puteam și eu să tratez oameni sau să protejez satul de spirite rele?”

„Stejarul singuratic stă în mijlocul poienii, împodobit cu coroana lui uriașă de verdeață. Mă aplec în fața lui, asemenea unui supus, și ascult cum toată pădurea cântă în jurul nostru. Știu ce trebuie să fac, așa încât ridic o mână și-i ating scoarța bătrână.”

„Sunt furioasă pe el și pe mine și tot ce vreau e să-l găsesc ca să-mi iau partea de recompensă. Ba chiar mai mult: ca să mă răzbun.”

Cartea Cântec pentru nemurire – Teodora Anghel poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic

Recenzii cărţi Editura Tritonic