- N-am eu norocul să-mi cadă-n lăbuță o crimă perfectă, tovarășe colonel! - Vezi să n-ai cumva ghinionul de a trece pe lângă noroc, replică râzând colonelul Gherasim.”

Căpitanul Apostolescu intervine de Horia Tecuceanu - Editura Publisol - recenzie

Căpitanul Apostolescu intervine, de Horia Tecuceanu – Editura Publisol – recenzie

Căpitanul Apostolescu intervine

Autor: Horia Tecuceanu

Titlul original: Căpitanul Apostolescu intervine

Editura: Publisol

Serie de autor: 1. Căpitanul Apostolescu anchetează 

Anul apariției: 1971, 2021

Număr pagini: 294

Gen: Polițist

Cotație Goodreads: 4,08

„- De altfel, nici s-o să ai când, deoarece mâine dimineață ai să te prezinți la mine. Vreau să-ți predau dosarul unei sinucideri suspecte.”

  Așa se termină primul roman din serie, „Căpitanul Apostolescu anchetează”, făcându-se o legătură între cele două volume.

  În „Căpitanul Apostolescu intervine”, avem de a face cu o sinucidere suspectă. Deși colegii săi sunt tentați să închidă cazul, celebrul fler al lui Apostolescu îi spune că ceva nu este în regulă, că nu vorbim de o sinucidere, ci de o crimă mascată.

„- Cred că ai început să exagerezi, căpitane! Spuse Pastia cu o nuanță de enervare în glas. Dacă victima a decedat în urma inhalării de oxid de carbon, respectiv de gaz metan, de ce vrei să mai pierdem timpul cu un caz atât de banal?

– Tovarășe procuror, îmi este greu să vă răspund, dar flerul meu îmi spune că aici ceva nu este în regulă…”

  Și flerul lui a avut dreptate! Deși la prima vedere, ai impresia că plictisit și dezamăgit deoarece nu are parte de un caz mai substanțial, personajul nostru vede crime acolo unde nu sunt, pe măsură ce povestea înaintează, ne dăm seama că bănuielile lui nu sunt în van.

  Nu trece mult timp și altă „sinucidere” asemănătoare are loc, protagonista fiind chiar soția victimei.

  Investigând, Apostolescu și colaboratorii săi descoperă numeroase piste și motive care ar fi putut duce la această dublă crimă, mascată de sinucidere. Cine să facă o asemenea faptă și de ce? Recunosc că motivul m-a dezamăgit, mă așteptam la ceva mai interesant.

  Ca de obicei, cazul este rezolvat cu succes, în parte datorită flerului și insistenței lui Nicu Apostolescu, însă pe parcurs, el și colaboratorii săi s-au confruntat cu multe dificultăți, drumuri înfundate și implicitele frustrări, justificate pe deplin de greutățile întâlnite. Nu pot decât să privesc manifestările personajelor cu simpatie:

„-Ce părere ai? întrebă Apostolescu după ce plecă bufetiera.

– Ce părere pot avea când nu mai pricep nimic?”

„- M-a chemat șeful adineaori, să-mi predea un dosar și, printre altele, mi-a spus că te ocupi de o problemă foarte interesantă. E adevărat?

– Interesantă pe naiba! Cred că este cea mai încâlcită afacere pe care am anchetat-o vreodată!

– Ei, lasă, că n-o fi foc! spuse râzând Ciocîrdel. Este firesc ca, până la găsirea firului conducător, să ai impresia că afacerea de care te ocupi este de nedezlegat. Dar, după ce ai elucidat-o, în afara sentimentelor de satisfacție, te cuprinde mirarea că a trebuit să pierzi atât timp cu ea, când soluționarea era așa de simplă și de evidentă…”

  Autorul reușește să aducă în roman și puțin umor, explozia de nervi și creativitate lui Apostolescu de mai jos provocându-mi râsete, ca și anumite remarci referitoare la colegi:

„- Victima, după ce a decedat, a dat o fugă în lumea de apoi, unde a găsit doi fârtați, pe care i-a invitat la el acasă pentru a sărbători admiterea lui într-o lume fără de prihană. De altfel, continuă el pe același ton, în sprijinul acestei idei vine și ora când s-a pornit cheful. Oare ora douăsprezece noaptea nu-ți spune nimic? Nu coincide ea cu miezul nopții sau, mai exact, cu momentul în care are loc „rendez-vous-ul”fantomelor, strigoilor și al celorlalte cadre care ocupă viața veșnică? Cred că singura soluție pentru a ne achita în mod „onorabil” de sarcina pe care o avem este să purcedem la o ședință de spiritism. Mai exact, să-i convocăm pe cei doi fârtați și să-i rugăm să ne spună ce i s-a întâmplat, alaltăieri noaptea, drăgălașei noastre gazde…

– Tovarășe căpitan, vă arde de glume? spuse cu reproș Olteanu.

– Departe de mine această intenție, Georgică! Altcineva își bate joc de noi toți! exclamă Apostolescu, lovind cu pumnul în masa sa de lucru. Și acel cineva este criminalul, la singular sau la plural, cum vrei, că mie mi-e totuna!”

„- Ascultă, Simionică, i se adresă Apostolescu, am nevoie de un băiat deștept…

– Îmi pare rău, tovarășe căpitan… dar ați greșit biroul. Poate ar trebui să încercați în altă parte…

– Cel mai trist lucru e că ai dreptate! răspunse pe același ton Apostolescu. Dar nu face nimic, pentru ce am eu nevoie… e bun și unul ca tine.”

  Dincolo de acțiune, suspans și umor, cartea ne spune câte ceva și despre aspecte practice și morale, precum răspunderea autorităților față de anchetarea unei crime, îngrijorarea cu privire la modul de a proceda, de a lua hotărârea corectă:

„Nervozitatea lui Pastia se datora răspunderii pe care și-o luase semnând mandatul pentru arestarea unui bănuit numai pe baza afirmațiilor anchetatorului. Când lucra însă cu Apostolescu, devenea mai puțin exigent. Sau, mai precis, nu putea rezista puterii de convingere a acestuia. Cu toată încrederea pe care o avea în munca lor comună de ani întregi, acum se simțea stăpânit de incertitudine: „Dacă am dispus arestarea unui nevinovat?… De data asta am încurcat-o precis. Ia uită-te la Apostolescu ce mutră plouată are…”

Și așa cum ne-a obișnuit autorul, la final ne strecoară o aluzie la cazul din următoarea carte:

„- Era șeful meu, colonelul Gherasim, care mi-a cerut să merg de urgență la I.G.M., pentru a-mi preda o afacere interesantă…

– Bine, dar astăzi e duminică!

– Pentru Miliția Judiciară, duminica e duminică numai în măsura în care clienții noștri, răufăcătorii, țin seama de asta…”

  Precum toate romanele scrise în acea perioadă, și „Căpitanul Apostolescu intervine” este atmosferic. Ne este descris un București de pe vremuri, cu legendarele „borcane” de la intersecții, un fel de gherete ale polițiștilor și multe alte aspecte specifice.

Despre autor:

  Horia Tecuceanu (1929-1997) este un autor român de romane polițiste, considerate bestsellere la vremea lor. A lucrat ca lăcătuș, ulterior ca economist și a urmat cursurile unei școli militare de aviație.

Seria „Căpitanul Apostolescu” l-a făcut celebru, romanele sale fiind mărturii ale perioadei comuniste.

Carte disponibilă pe site-ul Publisol

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

6 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.