Cere-mi ce vrei! – Megan Maxwell – Editura Publisol – recenzie
Cere-mi ce vrei! – Megan Maxwell – Editura Publisol – recenzie
Cere-mi ce vrei!
Autor: Megan Maxwell
Titlul original: Pideme lo que quieras
Editura: Publisol
Traducerea: Victor Ciugudean
Anul apariției: 2020
Număr de pagini: 464
Seria: Pideme lo que quieras
Îmi place literatura erotică, dar nu pot spune că sunt o mare fană. Prefer cărțile care, pe lângă latura carnală, prezintă și o poveste de dragoste, cu o anumită intrigă. Însă, despre Cere-mi ce vrei! nu știu ce să spun, dacă mi-a plăcut cu adevărat. Descrierea, coperta, dar și titlul, m-au intrigat suficient de mult încât să-mi doresc să citesc cartea, dar părerile pro și contra mi-au cam tăiat elanul, motiv pentru care am și amânat lectura. Până într-o zi, când mi-am spus că e cazul să-mi fac propria părere.
Nu sunt o persoană pudică, așa că nu m-au șocat deloc scenele de sex în trei, schimbul de parteneri – lucru practicat în cluburile de swingeri, ba chiar m-am amuzat pe seama faptului că am mai făcut o nouă descoperire – aceea că există restaurante, locuri speciale, pentru cei care doresc să deguste o cină delicioasă plus altceva. Și, chiar după cină, dacă vrei să te joci, apeși un buton și poți viziona într-un cristal, scene de sex între două femei.
,,- Mă excită să privesc. Pe tine nu te excită?
Nu răspund. Nu pot. Sunt atật de blocată că nici nu știu dacă mai respir.
– Toți avem mica noastră parte voyeur, nu? Faptul că privim ceva interzis sau excitant ne încântă, ne stimulează și ne face să vrem mai mult…
Mă uit, din nou, la cristal, în timp ce respirațiile celor două femei se aud în micul nostru salon. Câteva secunde mai apoi, totul se luminează. Văd doi bărbați și o femeie. Ea stă pe divan. Unul dintre ei o penetrează, celălalt îi mușcă sânii, în timp ce ea, dezinhibată, se bucură de moment.
– Scene ca acestea sunt demne de observat, continuă Eric. Gesturile unei femei, în timp ce permite altora să se bucure de corpul și de senzualitatea ei, sunt înnebunitoare. Observă încântarea lor… Hmm. Se bucură de ceea ce îi fac. Şi ea pare că se predă bucuroasă, nu?”
Umorul, replicile ironice dintre protagoniști, dar și subiectele tabu legate de sex prezentate fără perdea, m-au determinat să ofer o bilă albă, însă traducerea nu mi-a plăcut deloc, motiv pentru care m-am văzut nevoită să depunctez cartea. În plus, caracterul dezagreabil al lui Eric Zimmerman, mi-a lăsat un gust amar. Bărbatul este un imbecil egocentric, un tip rece, calculat, autoritar din naștere, plictisit de sexul convențional, dornic să experimenteze în permanență. Îi place sexul, lucrurile interzise și femeile. Cât despre Judith nu pot spune decât că este o tipă fără niciun pic de demnitate. El o rănește intenționat, se afișează cu altă femeie, dar tot ea este cea care îi găsește scuze și încearcă să-l împace.
,,- Îți place sau nu, eşti ca majoritatea oamenilor. Ştii care e problema? Că suntem divizați în cei care renunțăm la convenționalism și nu ne bucurăm doar de sexul ,normal” și cei care cred că așa ceva este un păcat. Pentru mulți, cuvântul „sex” este tabu, un adevărat pericol. Pentru mine, înseamnă distracție. Bucurie! Excitare! Şi ceea ce mă deranjează cel mai mult e că știu că ceea ce ai trăit ți-a plăcut.”
Amândoi sunt cât se poate de geloși și răzbunători. El o oferă și altor bărbați, dar nu suportă ideea ca ea să se joace cu alții/altele fară știrea lui, mergând pe ideea: ,,Ești a mea și te va atinge numai cine vreau eu”. Iar atunci când Judith află că el se joacă și cu altă femeie, alege să se răzbune culcându-se cu alții.
,,Lucrurile interzise ne determină pe noi, oamenii, să ne comportăm ca nişte ființe dezinhibate în anumite ocazii. De exemplu, să vezi cum corpul femeii tale e devorat de un alt bărbat sau de o altă femeie!“
Eric Zimmerman este un tânăr afacerist geman, topit după femei. După moartea tatălui său, decide să meargă în Spania pentru a supraveghea operațiunile companiei Müller, iar la sediul central din Madrid, ajunge să o cunoască pe Judith Flores Garcia (25 de ani), o femeie normală, fără prea mari pretenții, care lucrează la compania germană de produse farmaceutice, pe post de secretară. Este antrenoare de fotbal la o echipă de fetițe de unde nu ia nici un euro salariu, pentru că o face din plăcere. Nu-i uluitoare, nu se îmbracă provocator, iar relațiile ei cu bărbații sunt normale. Este curioasă și încăpățânată, dar ești cea mai sexy și mai derutantă femeie pe care Eric a întâlnit-o în viața lui şi asta îi place.
Prima lor întâlnire s-a desfășurat într-un mod destul de amuzant. Ea și alți câțiva angajați au rămas blocați într-un ascensor. Ca nu cumva să o ia și ea razna precum colegele ei, a incercat o conversație cu unul dintre bărbații care au rămas în partea din spate a liftului și care o analiza de zor. Nici prin cap nu i-a trecut că bărbatul înalt și sexy este chiar șeful suprem.
,,Mintea mea derulează. Eric. Prânz. Şefa. Eric Zimmerman, şeful suprem, el este tipul căruia i-am fetiței din „Exorcistul”, tipul căruia i-am băgat o lamă de gumă cu gust în gură? Mă fac precum o roșie și nu-l privi în ochi.”
Maniera jenantă în care s-au cunoscut, o determină pe Judith să încerce să-l evite, însă se tot sincronizează cu el în diverse locuri. Bărbatul nu încearcă să se îndrepte spre ea, dar îi simte privirea, indiferent unde se duce. Frustrarea ei este cu atât mai mare cu cât, visele îi sunt bântuite de acest șef frumușel, serios, marginal și care abia surâde.
Până la urmă ea cedează atracției pe care bărbatul o exercită asupra ei și acceptă să facă parte din jocurile sale sexuale, pline de fantezii, extaz și erotism. Însă viața ei presupune relații, angajamente, cuvinte ce lui i-au dispărut din dicționar în ultimii ani. Îi place de ea, îl atragi, dar nu vrea să o păcălească. Ceea ce îl ține lângă ea e sexul. Totuși, pe el îl deranjează faptul că Judith are niște concepții învechite, că nu renunță la convenționalism și nu vede sexul ca pe un joc în care se admite ceea ce este interzis, senzații, tot tacâmul. Și da, lui Judith îi vine greu să se vadă pe post de simplă jucărioară pentru un bărbat care reușește să o controleze cum vrea el.
Relația lor prezintă numeroase suișuri și coborâșuri, iar modul în care percepe fiecare sexul, reprezintă numai o parte a problemei. Adevărul e că familia face eforturi imense de a o cupla cu Fernando (tipul cu care se ,,joacă” ea încă din adolescență), pe motiv că omul are un loc de muncă, e frumos și amabil. Lucru care stârnește și mai tare gelozia lui Eric. Cum își vor rezolva cei doi problemele? Ce secret ascunde Eric?
,,- Micuțo… niciodată nu voi face ceva ce tu nu aprobi înainte. Doar vreau să știi că jocul tău este și jocul meu. Plăcerea ta este și plăcerea mea, iar noi suntem unicii stăpâni ai corpurilor noastre.
– Ce poetic!, e tot ceea ce pot spune.”
Cere-mi ce vrei! este de departe cea mai erotică carte pe care am citit-o vreodată, scenele lipsite de inhibiții depășind cu mult Cincizeci de umbre ale lui Grey sau Școala supunerii.
Felicitări pentru recenzie. Am citit si eu cartea. Sunt curioasă dacă vol2 vine cu ceva nou
Multumesc, Vero!
Frumoasa recenzie.am asteptat impresia ta.astept și la celelalte cărți din serie! O intrebare-este sado-masochistă??
Multumesc,Nicol! Cartea nu prezinta scene de saso-maso.
Super! Sunt curioasă ce părere vei avea despre volumele următoare. Frumoasă recenzie.
Felicitări pentru frumoasa recenzie! Mulțumesc pentru recomandare!
Super-prezentare! 🙂 Chiar tare hot seria! 🙂