Mesajul Lui Dumnezeu către oameni de Dan Ioan Panțoiu – poem
Mesajul Lui Dumnezeu către oameni, de Dan Ioan Panțoiu – poem
Mesajul Lui Dumnezeu către oameni
Oameni!
De când v-am creat,v-am vorbit și v-am dat semne,
M-ați auzit, dar nu m-ați ascultat; de semne nu v-a păsat!
Încet-încet ați uitat de Mine și de faptul că Eu m-am făcut om ca să vă fac pe voi Dumnezeu
Și v-ați depărtat…
M-ați trădat, m-ați vîndut, m-ați scuipat și cu pietre în mine ați aruncat!
M-ați hulit și m-ați batjocorit! Și nu odată! Până mai ieri în viața voastră era doar propriul eu!
Ați uitat însă:
Că Eu am creat în prima zi pentru voi lumina,
Apoi cerul și pământul ,și luminătorii cerului și ai pământului, și iarba verde și pomii roditori.
Am creat pentru voi vietățile din ape și păsările și ființele vii de pe pământ,
Am pregătit totul pentru voi și v-am creat apoi după chipul și asemănarea Mea, să fiți mereu înfloritori!
Și peste tot ce am creat pentru voi, v-am lăsat să stăpâniți;
Dar ați uitat că v-am trimis și porunca supremă,SĂ IUBIȚI!
Când m-ați supărat,și nu odată, v-am pedepsit.
Dar pentru că v-am creat, și mulți dintre voi m-ați rugat, v-am iertat pentru că v-am iubit!
Nu v-a păsat și ați continuat să vă credeți dumnezei:
Între selfi-uri făcute cu păduri ciopârțite în spate
Și maldăre de gunoi în iarbă și printre flori de voi lăsate,
Ucigând zi de zi fără milă văzduhul pur și apele curate,
Pierzându-vă sufletele într-un trai obscen, de mine și de Împărăția Mea tot mai departe…
Cine sunteți voi mai știți?Ce ați ajuns și de unde veniți?
Vă place puterea și banul, și tot ce-i spoială:
Sunteți convinși că le știți pe toate, nu mai aveți nicio-ndoială!
Vă vindeți și suflet, și spirit, și trup pe nimic
S-aveți cât mai mult,să trăiți cât mai dens
O viață lipsită cu totul de sens!
Omule ai ajuns atât de sus dar tot mai mic, atât de mic…!
Acum suferiți și-ncepeți să mă strigați!
Vă e frică? Desfrâul, luxul, puterea și banii nu mai sunt tot ce visați?
Vine frigul morții și sunteți tot mai speriați?
V-am dat cândva zece porunci, pentru a nu rătăci drumul, să n-ajungeți în întunericul din care v-am scos!
Acum plângeți și nu mai suportați să fiți închiși în propriul eu, azi nu vă mai este de folos,
Cerând să vă salvez din moarte și dureri,
Considerând că vă sunt dator, și știți că voi ierta din nou, că sunt milos…
Poate-am s-o fac pentru unii dintr voi,
Știind că peste-un timp veți fi la fel de pustii și goi!…
Astăzi nu mai vedeți decât clipa de față, e-n beznă viitorul,
Puternicii lumii, cad și ei ca toți ceilalți rând pe rând!
Muriți trăind zi după zi, și asta vă doare cel mai tare,
Sunteți tot mai în întuneric, iar în jurul vostru nu mai este soare…
Vă voi ierta și-acum…o să trăiți pe mai departe
Pentru că așa vreau Eu, Creatorul!
Dar țineți minte:
Din tot și toate care-au fost,
Nu va mai fi nimic, nimic, din ce-a fost înainte!
Creaţie Literară
Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.
Creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice. – Jacque Fresco
Superb ! Felicitări !
superb pasaj, citisem ceva asemanator si intr-o descriere la un film bisericesc
Felicitări