Crucea de foc de Diana Gabaldon-vol. 1(Seria Outlander, partea a V-a)-recenzie
Crucea de foc de Diana Gabaldon-vol. 1(Seria Outlander, partea a V-a)-recenzie
Titlul original: The Fiery Cross
Traducere: Gabriel Stoian
Editura: Nemira
Colecția Nautilus Fantasy
Anul apariţiei: 15 mai 2018
Nr. de pagini: 672
Gen: Historical Fiction, Adventure, Romance
Seria Outlander: 1. Călătoarea – Outlander (1991); 2. Talismanul – Dragonfly in Amber (1992); 3. Cercul de piatră – Voyager (1994); 4. Tobele toamnei – The Drums of Autumn (1996); 5. Crucea de foc-The Fiery Cross (2000); 6. A Breath of Snow and Ashes (2005); 7.Ecouri din trecut – An Echo in the Bone (2009); 8. Written in My Own Heart’s Blood (2013)
Povestea lui Jamie Fraser și a lui Claire continuă pe continentul american. Prinși în tumultul de dinaintea Războiului de Secesiune, în prima rebeliune deschisă împotriva taxelor impuse de englezi americanilor, cei doi încearcă să-și protejeze familia cu orice preț. Jamie urmărește și să construiască o comunitate în jurul Fraser’s Ridge. Așa că trebuie să joace bine cartea diplomației între rebeli și guvernul instabil, dar încă periculos de puternic.
Devenită vraciul comunității din Fraser’s Ridge, Claire ajută pe toată lumea, dar încă se luptă cu fantoma lui Frank, în vreme ce Brianna și Roger își adaptează cu greu obiceiurile de oameni ai secolului XX la noua viață.
Unele cărți mi-au pătruns cu mare ușurință în suflet. Altele s-au pierdut în negura uitării. Însă, o anumită serie – Outlander – nu vrea cu niciun chip să-mi dea pace, și preferă să se înfășoare tot mai strâns în jurul inimii mele. M-a atras ca un magnet de la bun început și niciodată nu s-a pus problema că sunt prea multe volume – sau pagini – de citit.
Pe lângă ușurința de a descrie cu atenție și în detaliu fiecare lucru – peisaje, oameni, culturi străvechi, mituri, legende, tradiții păgâne -, Diana Gabaldon are un rar și inegalabil talent, acela de la îmbrăca ficțiunea istorică, aventura, fantezia, într-o mare de iubire. Seria Outlander ne determină să credem în trăinicia iubirii; o iubire atât de profundă, încât să reziste dificultăților, îndeajuns de puternică pentru a dura peste timp.
Toate cărțile din serie au avut partea lor de dramatism, romantism, aventură, umor, intrigă, însă Crucea de foc vol. 1 nu a mai avut aceeași încărcătură emoțională cu care mă obișnuisem. Claire și Jamie au trecut printr-o serie de întâmplări și incidente neprevăzute, au încercat să aplaneze conflicte, să calmeze tinere isterice, s-au confruntat cu stări melodramatice, dar marea majoritate a evenimentelor – mai ales cele legate de miliție – nu au dus la ceva concret. Consider că nu a fost decât un preambul la ce se va întâmpla în următorul volum. Liniștea de dinaintea furtunii.
La început m-am simțit puțin descumpănită, ba chiar nemulțumită, pentru că mă așteptam la ceva mult mai intens și dramatic. Povestea se concentra mai mult pe relația dintre personaje, pe traiul de zi cu zi, iar intriga, întorsăturile de situație și scenele dramatice, lipseau aproape cu desăvârșire. Apoi mi-am pus întrebarea dacă nu cumva eram puțin nedreaptă. Jamie și Claire au suferit atâția ani la rând, așa că meritau și ei câteva luni de liniște, să petreacă clipe frumoase alături de copii și nepoți (Jamie este un bunic destul de tânăr, având în vedere că nu are decât patruzeci și nouă de ani).
Pentru mine a fost o încântare să văd că nici războiul, nici închisoarea, nici lunga despărțire, nimic din toate aceste orori, nu le-a schimbat personalitatea. Sunt la fel de îndrăgostiți ca la început, la fel de pasionali, au aceeași plăcere nemaipomenită de a se ironiza, și la fel de dornici de a-i ajuta pe alții. Sunt diferiți ca personalitate, dar se înțeleg perfect. Jamie Fraser, din punctul meu de vedere, este un simbol al sexualității și are toate calitățile bărbatului ideal. Este prietenos, fermecător, inteligent, cu un simț extrem de dezvoltat al umorului. Este un om de onoare, complet devotat familiei sale.
„Am întins mâna și am scuturat câteva semințe de arțar de pe umărul lui Jamie. Mi-a prins mâna și a dus-o la gură cu o ferocitate neașteptată, care m-a făcut să tresar. Și totuși, buzele lui au fost tandre și i-am simțit vârful limbii cald pe porțiunea cărnoasă de la baza degetului mare – muntele lui Venus, cum i se spune, locul iubirii.
A ridicat capul și am simțit brusc o răceală acolo unde vechea cicatrice se vedea albă ca osul. Litera ,,J”, săpată în carne, semnul lui pe pielea mea.
Și-a lipit palma de obrazul meu și eu am apăsat-o acolo cu mâna, ca și cum aș fi putut să simt, pe pielea rece a feței, conturul șters al literei ,,C” din palma lui. Niciunul dintre noi nu a vorbit, însă legământul era făcut, așa cum îl mai făcuserăm cândva, într-un sanctuar, cu picioarele pe o bucată de stâncă, în nisipurile mișcătoare ale războiului amenințător.”
Acțiunea din ,,Crucea de foc” vol. 1 se continuă de unde a rămas în ,,Tobele toamnei”, toate evenimentele având loc pe o perioadă destul de scurtă de timp, octombrie 1770 – ianuarie 1771, în atmosfera apăsătoare de dinaintea Războiului de Secesiune. Jamie și Claire au reușit să-și încropească un cămin – Fraser’s Ridge, în Carolina de Nord, iar acum încearcă să-i ajute pe Brianna și Roger, fiica și viitorul lor ginere, veniți amândoi din secolul XX, să se adapteze la condițiilor vitrege ale vieții din secolul al XVIII-lea. Cei doi tineri, care fuseseră logodiți vreme de un an, urmau să se căsătorească în cadrul celei mai mari adunări a scoțienilor din Highlands din colonii, și să-l boteze pe fiul lor, pe Jeremiah.
Viitorul soț al Briannei era istoric – ori fusese cândva, în secolul al XX-lea (cel care în ,,Talismanul”, partea a doua a seriei, o ajutase pe Claire să descopere dacă James Fraser este în viață și despre care am aflat că este strănepotul lui Dougal Mackenzie, unchiul lui James Fraser și al lui Gellis Duncan, o călătoare în timp ca și Claire). Era un bărbat inteligent, amabil, și era întru totul devotat Briannei și micuțului Jimmy. Din păcate, lumea îl vedea ca pe un oportunist, un bărbat fără bani, fără proprietăți, care se căsătorea cu o femeie bogată sau potențial bogată. Adevărul e că nu se gândise niciodată că Jamie Fraser ar fi bogat, probabil din cauza modestiei firești a acestuia, ori poate pentru că nu era bogat deocamdată. Iar Brianna era singurul copil natural al lui.
,,Înțelegea nu doar că se căsătorea cu o femeie cu o poziție socială superioară, ci și faptul că toți din colonie își dăduseră seama de multă vreme și probabil îl priveau cu cinism – și îl bârfeau -, socotindu-l un profitor nerușinat, dacă nu de-a dreptul un aventurier.”
Apoi era Jocasta Cameron, mătușa lui Jamie Fraser, deja o femeie foarte bogată, care își declarase intenția de a o face moștenitoare pe Brianna. Bree refuzase cu hotărâre să accepte ideea, dar Jocasta era din fire la fel de încăpățânată a și nepoata ei. Așa că acum își pregătise un nou testament, prin care-i lăsa plantația River Run nepotului, lui Jeremiah. Brianna va folosi banii, până când micuțul va fi major – asta dacă nu se întâmplă ceva cu copilul. Bătrâna era convinsă că Roger vâna presupusa moștenire a Briannei și îl avertizează să nu recurgă la vreo chichiță avocățească pentru a o obține. Însă, prin chestia cu testamentul, încerca într-un fel să-l determine pe Roger să se apropie de Jeremiah, în ideea că, dacă nu poate iubi copilul pentru ceea ce este, ar putea să se poarte frumos cu el de dragul perspectivelor pe care le are.
,,Însă Roger era orfan, singur pe lume de foarte multă vreme. Părinții lui muriseră înainte ca el să apuce a-i cunoaște, unchiul lui murise, nu avea pe nimeni care să-l susțină, nimeni care să-l iubească pentru ceea ce reprezenta carnea și oasele lui-nimeni, în afară de ea. Nici nu era de mirare că el tânjea după certitudinea pe care ea o simțea când își alăpta copilul.”
Lucrurile se complică din momentul în care Jamie este numit colonel al miliției și i se ordonă să strângă și să aducă cât mai mulți oameni în serviciul guvernatorului Carolinei de Nord, cu scopul de a înăbuși ostilitățiile locale. Se pare că un grup de oameni care își zic Reglementatorii au protestat față de abuzurile de putere, împotriva taxelor ilegale impuse de Coroană. În urmă cu câteva luni, a existat o izbucnire gravă de violență în Hillsborough, în cursul căreia au fost distruse o serie de proprietăți și s-au comis multe violențe față de funcționarii Coroanei. De fapt, disensiunile clocoteau de câțiva ani între plantatorii de pe coastă de est și coloniștii din sălbăticia din partea de vest. Reglementatorii proveneau cu precădere din această ultimă categorie, în timp ce primii erau cu trup și suflet de partea guvernatorului Tyron, adică de partea Coroanei.
Prin această numire, Jamie Fraser este prins la mijloc. El a depus cândva jurământ față de Coroană. Dacă îl încalcă la vreme de război, va fi socotit trădător. I se va confisca pământurile, și poate că își va pierde viața, iar cei apropiați lui vor împărtăși aceeași soartă cu el. Singura opțiune este să respecte ordinele guvernatorului, în etapele de început ale revoluției, și să-i cheme la datorie pe oamenii de pe pământurile sale, să slujească cauza legii. Iar chemarea o va face în stil tradițional scoțian (când o căpetenie își cheamă oamenii la război, el pune să se facă o cruce și îi dă foc; aceasta este stinsă imediat, dar tot cruce de foc se cheamă și este purtată prin văi și pe dealuri, ca semn pentru oamenii clanului să-și ia armele și să vină la locul de adunare, pregătiți de luptă).
,,În Highlands, când pornește războiul, a spus el pe un ton degajat, dar puternic, încât să fie auzit și dincolo de poartă, căpetenia arde crucea de foc și o trimite drept semn spre toate pământurile clanului său. Era un semnal către oamenii de același nume cu el, să își strângă armele și să vină la locul de adunare, pregătiți de luptă.”
Știu că fanii seriei nu doresc să primească spoilere, așa că v-am prezentat doar în linii mari câteva dintre evenimentele petrecute în carte. Sper din tot sufletul că am reușit să vă stârnesc interesul! Lectură plăcută!
NOTA 9
Tu si Cosmin mi-ai tot recomandat cărțile autoarei . Am Doar o carte scrisă de ea.
Foarte convingătoare recenzia ta.
Incearca sa citesti cartea pe care o ai, vezi daca te prinde. Eu sper sa se intample acest lucru :*
Felicitări! Eu mai am pana ajung la ea…
Multumesc! Da, stiu ca esti la Cercul de piatra 🙂
Ca de obicei, o recenzie in care ai pus suflet. Felicitari!
Multumesc! As vorbi despre seria asta… ca o moara hodorogita 🙂
Foarte frumoasa prezentarea.Datoruta tie am si eu cateva carti din serie!
Multumesc! Ma bucur tare mult ca te-am convins sa le iei. Sper sa le citetsi cat mai curand :*
O recenzie frumoasa asa cum ne-a obisnuit deja Alina.Felicitari!
Iti multumesc mult, Arci!
O recenzie care mă determină să vreau să încep seria cât mai repede! Felicitări!!! 😉
Multumesc mult, Crina! Cine stie, intr-o zi poate vei citi primul volum :*
Ador seria asta! Deja cantareste mult mai mult ca pisica. 😀
Cel mai simpatic comentariu :))
Super, Alina! Minunat ai scris despre carte, felicitări!
Te invidiez, Alina :p Eu nu am citit nici măcar ,,Tobele toamnei”!
Totuși, nu pot să nu apreciez recenzia scrisă cu atâta pasiune, cu atâta emoție 😀