Outlander: Călătoarea de Diana Gabaldon-recenzie

Titlul original: Outlander
Editura: Nemira
Colecția: Nautilus Fantasy
Anul apariției: 2015
Nr.pagini: 800
Traducere: Maria Drăguț

Seria Outlander: 1. Călătoarea – Outlander (1991); 2. Talismanul – Dragonfly in Amber (1992); 3. Cercul de piatră – Voyager (1994); 4. Tobele toamnei – The Drums of Autumn (1996); 5. The Fiery Cross (2000); 6. A Breath of Snow and Ashes (2005); 7.Ecouri din trecut – An Echo in the Bone (2009); 8. Written in My Own Heart’s Blood (2013)

  Diana Gabaldon s-a născut pe 11 ianuarie 1952 în Arizona, unde locuieşte şi astăzi, împreună cu familia. A studiat zoologia la Northern Arizona University şi biologia marină la University of California, San Diego, şi are un doctorat în ecologie. A fost profesor universitar înainte de a se dedică în întregime literaturii. A semnat numeroase articole ştiinţifice şi de popularizare a ştiinţei înainte de a deveni scriitoare full time. În anul 1991 a debutat cu romanul Călătoarea (recompensat, printre altele, cu Romance Writers of America’s RITA Award), primul volum din seria Outlander, concepută iniţial ca trilogie. După mărturisirea scriitoarei aflate la debut, care era departe de a bănui succesul ce va urma, cartea a rezultat, după o documentare „de modă veche”, din interesul pentru călătoria în timp şi pentru universul scoţian. Romanul a cucerit imediat publicul şi au urmat încă şapte romane în aceeaşi serie, toate bestselleruri New York Times: Dragonfly in Amber, Voyager, Drums of Autumn, The Fiery Cross, A Breath of Snow and Ashes, An Echo in the Bone, Written in My Own Heart’s Blood. Seria a fost publicată în 26 de ţări şi a inspirat, începând cu anul 2014, un serial de televiziune american care se bucură de mare succes.

   „O carte captivantă și emoționantă care evocă impresionant ținutul și legendele Scoției.“ Publishers Weekly
   „Gabaldon nu doar ca stăpâneste arta detaliului, ci are și talentul de a crea personaje memorabile sau de a scrie incredibile scene de sex.“ Locus

   Am început să scriu această recenzie imediat ce am terminat de citit cartea, aflată încă sub impresia ei. Este un roman complex, fascinant, bine documentat din punct de vedere istoric, care te răscolește, te bulversează, îți provoacă la maxim emoțiile. Are aventură, dramă, intrigă, trădări, mister, legende scoțiene, ritualuri magice, romantism, momente de umor, locații extrem de pitorești creionate cu multă măiestrie, dar și scene dure, pline de brutalitate, foarte descriptive, care te solicită intens emoțional. Persoanele mai sensibile ar putea fi șocate la anumite pasaje, pe care și eu le-am citit cu un nod în gât.
Eu o consider o carte foarte bună, de excepție, extrem de captivantă și aștept cu nerăbdare continuarea.

   O femeie sfâșiată între două iubiri, prinsă între două lumi. Oare ce va alege?

  Acțiunea cărții începe în anul 1945. După terminarea războiului, Claire Randall, în vârstă de aproape douăzeci și opt de ani, fostă soră medicală, pleacă cu soțul ei, Frank, într-o a doua lună de miere, înainte ca acesta să își ia în primire postul de profesor de istorie la Oxford. Cei doi încearcă să se redescopere reciproc, ținând cont că timp de aproape șapte ani, cât durase războiul, fuseseră despărțiți. Pasiunea lui Frank pentru genealogie îi determinase să aleagă Highlands pentru a-și petrece vacanța. Conform unor informații descoperite, un strămoș al lui avusese un rol important în acea regiune pe la jumătatea secolului al optsprezecelea. Încercând să afle mai multe despre acesta, îi fac o vizită vicarului. În timp ce bărbații stăteau de vorbă, menajera acestuia, doamna Graham, se oferă să îi ghicească lui Claire, precizându-i însă: ”În palma ta nu se află destinul tău. Ci doar sămânța lui.” La mirarea lui Claire că ce rost mai are ghicitul în acest caz, menajera o lămurește: ”Liniile din palma dumitale se schimbă, înțelegi? Într-un alt moment al vieții, ar putea fi complet diferite față de cum sunt acum.”

  ”Păi, liniile palmei noastre arată ce suntem, draga mea. De aceea se schimbă… sau ar trebui să o facă. La unii oameni nu se schimbă; aceia care au nenorocul să nu se schimbe niciodată în ființa lor, însă din aceia sunt foarte puțini.”

  Mi-a plăcut mult această idee. În multe cărți am întâlnit concepția fatalistă cum că destinul nostru este hotărât încă de la naștere și, indiferent ce am face, până la urmă ajungem tot la ceea ce ne este hărăzit. Aici este întărită ideea că, de fapt, destinul ne pune inițial pe o traiectorie pe care însă, prin acțiunile noastre, putem să o schimbăm.
  ”Acum, aici, o linie a vieții bine marcată; sănătatea dumitale este excelentă și pare că așa va rămâne. Linia vieții este întreruptă, ceea ce înseamnă că existența ți se va schimba dramatic… mă rog, asta este adevărat pentru toată lumea, nu-i așa? Însă a dumitale este mai brutal întreruptă decât toate cele pe care le văd eu de obicei; e toată fragmentată, iar linia căsătoriei este… A dat din nou din cap … este divizată, lucru deloc neobișnuit, înseamnă două căsătorii…”
  ”Sigur nu ești vreo bigamă ascunsă, da?”

   Claire este sceptică față de toate aceste previziuni, dar, în curând, viața ei va lua o turnură dramatică.

  Frank, la rândul lui, a aflat niște informații extrem de interesante de la vicar. Se pare că în zonă exista un cerc de pietre misterios unde se întâlneau un grup de vrăjitoare moderne, provenind din neamul druizilor, care respectau ritualurile străvechi. Extrem de curioși, cei doi se duc la apusul soarelui pentru a se convinge dacă este adevărat. Un grup de cincisprezece femei au apărut discret, înveșmântate complet în alb. Printre ele, Claire a recunoscut-o pe doamna Graham. ”O adunare de femei îmbrăcate în cearceafuri, multe dintre ele voinice și departe de a fi agile, dansând în cerc în vârful unui deal. Însă părul mi s-a zburlit la auzul strigătului lor.” Cei doi sunt profund impresionați de spectacolul la care au asistat.

   Claire își aduce aminte că a văzut o plantă necunoscută în interiorul cercului de pietre și se întoarce să o culeagă. Un câmp de forțe este generat de o stâncă magică aflată în interiorul cercului de pietre și este azvârlită brusc înapoi în timp, într-o

    Scoție măcinată de luptă, în Anul Domnului 1743.

   Prima persoană întâlnită este chiar Jonathan Randall, strămoșul lui Frank, căpitan al Maiestății sale, Comandant al Regimului al Optulea de Dragoni. Deși fizic semăna izbitor cu Frank, era complet diferit ca fire. În timp ce Frank era blajin și înțelept, Jonathan este o brută lipsită de caracter. Pregătiți-vă să urâți din suflet acest personaj odios! În loc de faptele eroice de care Frank era atât de mândru, convins că strămoșul lui le-a săvârșit, acesta era recunoscut în vremea sa prin cruzime, abuzuri, răzbunări, torturi, puteri discreționare. Încă o dovadă de cum se scrie istoria!

   Tocmai când Jonathan se pregătea să o violeze, Claire este salvată de un scoțian, care o răpește și o duce la clanul lui, convins că este o spioană și încercând să afle pentru cine lucrează. Acolo îl va cunoaște pe Jamie Frazer, un tânăr scoțian în vârstă de douăzeci și trei de ani, înalt, bine făcut, cu ochi albaștri și păr arămiu.

  Jamie fusese, la rândul lui, victima lui Jonathan. Încercând să își apere familia și proprietatea de abuzurile englezilor conduși de Jonathan, a fost arestat sub acuzația de obstrucționarea justiției și biciuit de două ori până la sânge, fiind la un pas de moarte. Reușise să evadeze, dar era o recompensă pusă pe capul lui, în orice clipă existând riscul să fie arestat și spânzurat.

   Aruncată într-o lume dură ale cărei reguli nu le înțelege, Claire va fi prinsă la mijloc în luptele dintre clanurile scoțiene, dar și în duelurile dintre scoțieni și englezi. Cât de curând, chiar viața ei va fi pusă în pericol. Fiind pe punctul de a fi capturată de Jonathan, care dorea să o interogheze sub acuzația de spionaj, știindu-se că metodele acestuia de tortură erau îngrozitoare, soluția este să se căsătorească cu un membru al clanului, pentru ca acesta să o poată proteja. Jamie Frazer se oferă voluntar.
”– Nu te deranjează că nu sunt virgină?
Jamie a ezitat doar o clipă înainte să răspundă.
– Păi, nu, a rostit el rar, atât timp cât pe dumneata nu te deranjează că eu sunt.
Văzându-mi expresia uluită, a început să zâmbească, dându-se înapoi spre ușă.
– Bine că măcar unul dintre noi știe ce face.”
   Interesant, nu? Se vor descurca de minune, atracția dintre ei fiind foarte puternică, iar momentele lor de pasiune vor fi senzuale și explozive.

   Deși ține din ce în ce mai mult la Jamie, Claire nu a renunțat la ideea de a se întoarce în timpul din care a provenit. Profită de absența lui Jamie și fuge, încercând să ajungă la piatra magică prin care a venit. Este capturată însă de Jonathan și întemnițată, fiind salvată în ultimul moment de la viol de Jamie, venit ca un zeu răzbunător să o salveze. Jamie este furios la culme, nepricepând motivul pentru care a fugit, iar membrii clanului o privesc cu multă suspiciune, bănuind-o că este spioană și de aceea a încercat să evadeze. Jamie îi reproșează că, prin acțiunile sale, i-a pus pe toți în pericol, englezii fiind pe urmele lor. Pentru a salva situația, Jamie adoptă o soluție extremă, care pe mine m-a revoltat la început: o bate cu cureaua la fund. Ulterior, i-am priceput motivele, în contextul acelor vremuri.
”- Știu că nu ai pus în pericol viața mea sau a altcuiva în mod intenționat. Dar o poți face ușor fără să vrei, cum ai făcut astăzi, pentru că tu încă nu mă crezi atunci când îți spun că unele lucruri sunt foarte primejdioase. Ești obișnuită să gândești singură și înțeleg, a spus el îndreptându-și capul într-o parte spre mine, că nu ești obișnuită să tolerezi ca un bărbat să îți spună ce să faci. Dar trebuie să înveți să o faci, pentru siguranța noastră, a tuturor.”

”- Claire, ei au nevoie să li se facă dreptate. Tu ai greșit față de noi toți și tu trebuie să suferi pentru asta.”

”- Eu sunt soțul tău și e de datoria mea să mă ocup de asta și am de gând să o fac.”

   Deși Claire se opune categoric, se zbate și îl mușcă, zicându-i că nu îl va ierta niciodată pentru asta, în sinea ei a doua zi recunoaște că în unele privințe a avut dreptate.

   Considerând că s-a făcut dreptate și și-a a primit pedeapsa bine meritată, membrii clanului au privit-o din nou cu bunăvoință, ba chiar cu o oarecare compasiune, ținând cont că vreo două zile a fost nevoită să stea mai mult în picioare.

  De asemenea, Claire realizează că nu a privit lucrurile cu seriozitatea cuvenită. Trecută printr-un război cumplit, în care lucrase în spital și văzuse răni îngrozitoare și oameni murind, micile bătălii pe care le văzuse păruseră mai degrabă pitorești în ochii ei decât amenințătoare. Însă totul ținea de perspectivă.

   Pentru cei implicați era o problema foarte serioasă, acesta era propriul lor război.
”Dar, puteam eu considera trivial dreptul cuiva de a trăi așa cum dorea? Era lupta de a alege propriul destin mai puțin importantă decât necesitatea de a opri un mare rău?”
  Pentru a risipi tensiunea dintre ei, Jamie a încercat să își motiveze gestul, povestindu-i de nenumăratele pedepse pe care le-a încasat și el de-a lungul timpului, bătaia fiind o metodă uzuală de educație în acea vreme.
   ”Fără cuvinte sau scuze, îmi transmisese mesajul pe care dorea să îl înțeleg. Eu ți-am făcut dreptate, așa cum am învățat. Și ți-am arătat și clemență, cât am putut. Deși nu te pot scăpa de durere și umilință, îți dăruiesc propriile mele dureri și umilințe, astfel încât să îți fie mai ușor să le înduri pe ale tale.”

    Jamie are un stil de a povesti cu mult umor, în final oferindu-i și un motiv absolut hilar pentru care a vrut să se însoare, încât Claire ajunge în cele din urmă să râdă în hohote:
”- Oh, Jamie, te iubesc!”

   Jamie trage și el propria lui concluzie:

  ”- Murtagh avea dreptate în privința femeilor, englezoaico. Mi-am riscat viața pentru tine, am furat, am escaladat ziduri, am dat foc la clădiri, am omorât chiar și un om. Și tu ce faci? Mă jignești, îmi insulți bărbăția, îmi dai una la ouă și mă zgârii mai-mai să-mi scoți ochii. Pe urmă eu te snopesc în bătaie și îți povestesc cele mai umilitoare lucruri care mi s-au întâmplat vreodată și tu îmi spui că mă iubești.
Și-a lăsat capul între genunchi și a continuat să râdă. În cele din urmă, s-a ridicat și mi-a întins un braț, ștergându-se la ochi cu celălalt.
– Nu ești foarte rațională, englezoaico, dar îmi placi așa cum ești.”

   Pentru că și-a demonstrat punctul de vedere, dorind să fie iertat în totalitate, Jamie îi face o promisiune solemnă:

   ”- Jur pe crucea Domnului meu Iisus și pe oțelul sfânt pe care îl țin în mână că îți voi fi loial și te voi sluji cu credință. Dacă vreodată voi mai ridica mâna la tine, din mânie sau nesupunere, îți cer să îmi străpungi inima cu acest pumnal.”
   Un personaj foarte complex întâlnit în carte este Geilie Duncan, soția perceptorului. Aceasta are propriile secrete. Claire se împrietenește cu ea dar, în urma unui complot pus la cale de o tânără îndrăgostită de Jamie, ajung să fie arestate amândouă sub acuzația de vrăjitorie.    Mai multe interese erau la mijloc și Geilie îi spune că nu interesează pe nimeni adevărul, vor fi găsite vinovate și arse pe rug. Jamie apare însă ca o vijelie în sala de judecată și reușește sa o salveze pe Claire, cu ajutorul lui Geilie care face o diversiune, rupându-și hainele de pe ea și recunoscând că este unealta diavolului, însărcinată cu copilul lui. Înainte de a ieși, Claire observă cu stupoare un semn pe brațul lui Geilie, pe care îl știa prea bine, întrucât și ea îl avea: semnul lăsat de un vaccin!

  Claire simte că nu mai poate să îl mintă pe Jamie. Îi mărturisește adevărul iar acesta, surprinzător, o crede. Deși o iubea mai mult decât propria lui viață și ar fi vrut să cadă în genunchi și să o implore să rămână cu el, îi oferă șansa de a se întoarce în lumea ei. O duce la piatra magică. Când Jamie o atinge, nu se întâmpla nimic, dar cum pune Claire mâna pe ea, câmpul de forțe se declanșează. Suspendată între două lumi, Claire va trebui să facă o alegere. Ce va alege? Civilizația, cu avantajele ei? Sau o lume cu peisaje pitorești, fără betoane și poluare, cu oameni mult mai simpli? Rațiunea sau simțirea? Către care din bărbați se va îndrepta? Care iubire se va dovedi mai puternică?

   Vă las să descoperiți singuri alegerea lui Claire, spunându-vă că vor mai urma multe alte aventuri până la sfârșitul cărții.

   Spre finalul cărții, unul dintre personaje va fi supus unei încercări cumplite. Nu vă spun ce s-a întâmplat și nici cui, dar eu am citit relatarea cu lacrimi în ochi, complet bulversată. Unui om obișnuit i-ar fi înfrânt spiritul.

   ”- Este… dificil de explicat. E… ca și cum… e ca și cum fiecare om are un loc în adâncul sufletului, poate, un loc pe care îl ține doar pentru el însuși. E ca o mică fortăreață, unde trăiește cea mai personală parte a ta – poate sufletul, poate e doar acea calitate care te face să fii cine ești și nu altcineva.”

   ”- Acum, e ca și cum… propria mea fortăreață a fost dinamitată – nu a mai rămas din ea nimic, decât cenușa și un căprior fumegând din acoperiș și partea aceea goală care a trăit cândva acolo e descoperită, scâncind și strigând de teamă, încercând să se ascundă sub un fir de iarbă sau o frunză, dar… dar nereușind prea bine.”

   Cutremurător ! Mi-a plăcut mult cum personajele au reușit să depășească situația critică. Un caracter puternic reușește să se reinventeze, să se ridice din propria cenușă, mai ales când are alături o persoană la fel de puternică și hotărâtă.

   ”- Știi fortăreața dinăuntrul meu, cea despre care ți-am povestit?
– Îmi amintesc.
A zâmbit fără a deschide ochii și a întins o mână spre mine.
– Păi, am cel puțin o cameră lângă fortăreață, cu un acoperiș care să o ferească de ploaie.”

   Este o carte cu totul deosebită, pe care sigur nu o poți uita. Ești atras în paginile ei, trăiești alături de personaje, fascinat de farmecul acelor vremuri. Claire este o persoană extrem de puternică, inteligentă, hotărâtă, dovedind multă tărie de caracter în situații extreme. Este de admirat modul în care a reușit să se adapteze într-o lume complet necunoscută. Jamie este un personaj romantic absolut memorabil, dovedind multă forță, atât fizică cât și mentală. Este un om ale cărui acțiuni sunt dictate de simțul onoarei, în același timp arătând și multă bunătate, iubire și sensibilitate. De asemenea, în multe momente te surprinde cu o remarcabilă intuiție și un delicios simț al umorului. Modul în care o tachina pe Claire m-a făcut să zâmbesc de multe ori. Personajele secundare au și ele caractere bine conturate, propriile pasiuni și motivații. Autoarea este o fină cunoscătoare a temperamentului uman, convingându-ne și pe noi de acțiunile personajelor.

   Cartea se termină într-o notă optimistă. Într-un peisaj mirific, aflăm o informație care ne oferă speranță pentru viitor. Eu una abia aștept să apară continuarea.

”Și lumea era pretutindeni în jurul nostru, încărcată cu o nouă speranță.”

Mulţumesc pentru oportunitatea de a citi cartea Outlander: . Cartea poate fi de pe site-ul

Listă cărţi Diana Gabaldon