Dacă văd cărți … simt că inima o ia la fugă
Dacă văd cărți … simt că inima o ia la fugă
Dacă văd cărți, reacționez. Așa am fost mereu, am avut magnet la cărți. În copilărie numărul lor era limitat și am râvnit la noutăți precum acei copii la dulciuri. Mama mi-a insuflat această dorință și în timp s-a amplificat. Sunt un pericol public când văd cărți, simt că trebuie să le studiez. Nu contează că le am sau nu, ele mă cheamă.
Acum, la ani lumină mă comport la fel. Pe oriunde văd vechituri, librării, biblioteci, simt că inima o ia la fugă și semnalizez în toate direcțiile. Efectiv trebuie să mă opresc, să analizez, iar dacă soțul îmi suflă în ceafă, să îi spun ce titluri sunt pe piață. De multe ori le cumpăr și le citesc când îmi aduc aminte. Atunci când nu le dau o șansă, le dăruiesc celor care nu au sau știu că le-ar aprecia.
Anul trecut am donat sute de cărți, fie pe pagina oficială de facebook, fie prietenilor care aveau chef de ceva nou de citit. M-am simțit divin, de parcă aveam bani de la lotto și făceam acte de caritate. Culmea este că am un simț al proprietății dezvoltat, însă când este vorba de cărți… ele sunt făcute să circule, inclusiv din biblioteca mea.
Fă RAI din ce ai – Donează cărți oamenilor, susține campania #PromovamLiteratura
Am vrut să întorc gestul, în fond și la mine s-au gândit oameni cu ani în urmă. Și când m-am trezit că dețin o mulțime de cărți vechi și noi, am trecut la planul B. În primul rând mama a fost invadată de noutăți de la cărți romantice (preferatele ei au fost cele de Danielle Steel – fix autoarea cu care nu mă împac) plus „n” titluri care le aveam cu dedicație și nu știam unde să le pun.
Acum își face schița de bibliotecă, nu are unde să le așeze. Dacă tot iese la pensie, să aibă de citi, să se bucure și ea de această hrană pentru suflet.
Dacă nu procedam așa, nu aveam unde să adaug pe cele noi. Singura problemă cu care mă confrunt este că am pus gheruța pe niște cărți în engleză, am făcut jurăminte sacre și nu le-am citit. 🤣Soțul deja începe să mă intimideze spunându-mi că nu mă țin de cuvânt, vreau numai să se strângă praful pe aceste obiecte. Dacă îi dau dreptate, ar însemna să fac pact cu diavolul și eu nu pot, cum să rezist tentației?
Ultima dată când am mers la Lidl, erau vreo 10 titluri care mă strigau pe raft. Și eu m-am apropiat sfioasă, le-am pipăit, le-am analizat și n-am putut să le înhaț. Nu aveau preț și uliul, adică soțul, era alături. 😁 Mă uitam la cărți de parcă erau pătrățele (evident că de ciocolată, nu vă gândiți la prostioare) și nu știam ce să fac. Dacă deschideam cutia Pandorei ajungeam la vechea poveste cu dependența de cărți.
Însă nu mă las, le voi da gata și după, iar dau iama în grămezile cu bunătăți literare. 😜
Acum înțelegeți voi de ce femeile cumpără noutăți literare și nu le declară. Știți de ce? Strică armonia în casă.
Fotografie creată de Ivo Rainha, de la Pexels
Vai , Mili, câtă dreptate ai!
Viciul nostru nevinovat. Mereu recidivam cand avem ispita in fata.
Al meu ma ia in ras mereu. „Daca te puneam sa cari o plasa de cartofi de la piata spuneai ca e prea grea. Dar cand cari cate 10-15 carti cartonate nu pare deloc greu”. :))))
Unde este biblioteca aia? Tare as vrea sa o vizitez. Am auzit ca in Londra este una uriasa. Ce spui de o excursie acolo cand se termina cu lockdownul?
Una este sa cari de nevoie si alta este din placere. Legat de biblioteci, sunt atat de multe incat nici nu vreau sa ma gandesc. Atat ar trebui sa auda sotul ca intentionez sa merg la Londra pentru… carti. :)))) Am nevoie de alta scuza, vreun targ de carte international sau poate ceva cu masini (sa dea bine la discursul de convingere).
Da aaa! Aici ai dreptate! Sunt de multe ori luată la rost iar eu replic-ca nu am nevoie de haine și încălțăminte ,mai bine iau cărți! Sunt pericol public-nu pot aștepta când mi sa pus pata pe o carte!
Mai stiu eu pe cineva care e chiar in sevraj daca nu comanda 1saptamana cărți! Sper sa apara la interval!ati ghicit! E Alina ispita supremă!
Nicol, tu te imbraci cu file de carti. Acesta ar fi trendul potrivit, culori puternice, genuri pe alese si mereu de actualitate.
Vai ce m-am regăsit în cuvintele tale, când lucram în Târgoviște, nu puteam să nu mă opresc unde știam că sunt cărți și cumpăram măcar una ori alteori doar să le ating, acum îmi comand de pe net sau cumpăr de la singurul chioșc din Salonta, Bihor. Mai am noroc cu o prietenă dragă care îmi pasează destule cărți frumoase. Cărțile sunt viața mea :*
Si eu fac la fel. Pe unde sunt tarabe cu carti ma opresc. Sotul se comporta de parca sunt copil si trebuie sa ma traga de maneca. :))) Am destule carti insa mereu ar fi de bun augur o alta noutate in biblioteca.
Nu mai zic nimic :))) Spor la cumpărături, o sa vină timpul când le vei putea citi, deocamdată, stau ele cumințile acolo… 😉 🙂