De cine și de ce fugi? Rubrica: Psihologia între realitate și teorie

De cine și de ce fugi? Rubrica: Psihologia între realitate și teorie

   În fiecare joi, pe Literatura pe tocuri, puteți citi și interacționa în cadrul rubricii: Psihologia înte realitate și teorie. O serie de materiale, din realitatea vieții (relațiile toxice) sau alte subiecte, care vă pot ajuta să vă cunoașteți și, de ce nu, poate vă pot fi de ajutor. Un proiect din care sperăm să faceți parte. Așa cum scrie semnatara acestei rubrici, Anastassia: ,,Avem nevoie să fim sincere noi cu noi, noi între noi și eu cred că putem schimba multe. Putem și trebuie să redevenim femei, noi trebuie să fim cele răsfățate!…Vreau să arăt care este, de fapt, realitatea pe care o trăim și cum sfaturile alea de rahat sunt mișto doar când le citești că dacă e să le pui în aplicare…,,

  Să ne înțelegem de la început, nu este chiar o proză ceea ce vă propun în aceste rânduri, așa cum, sub nicio formă, nu sunt feministă. Ideea mi-a venit din simplul fapt că îmi tot apăreau reclame de genul: ″Ce faci dacă ești într-o relație toxică?″. Răspunsul este evident꞉ FUGI FĂRĂ SĂ TE MAI UIȚI ÎNAPOI!

  Serios? Da, îți va spune, cel mai probabil, duduia care a citit pe google un curs de psihologie. Pentru că în ziua de azi toți sunt psihologi, toți dau sfaturi privindu-te, de multe ori, de parcă ai fi bătut în cap că nu pricepi꞉ ″Dar e atât de ușor să te detașezi″. Nu pot fi de acord, sunt femei bătute, bătute rău care nu pot să se detașeze – și aici nu luăm în calcul situația financiară, aceea o tratăm separat și aș vrea să o facem împreună. De ce? Nu e simplu să răspunzi la așa ceva꞉ teama de nou, teama de-a o lua de la capăt de una singură, teama de-a nu te descurca, teama că cel mic o să îți reproșeze la un moment dat, fără să-ți dai seama că acel copil nu are nevoie de un tată care te face nefericită, dar cea mai rea e teama de SINGURĂTATE. Cu toate că aici aș putea spune că mai mult bărbații trăiesc cu această teamă, dar femeile care o simt… cum să mă exprim pentru a nu mă repeta, ei bine, o simt mult mai profund și frica aia devine mai rea decât moartea.
  Poate o să vi să pară o prostie, dar eu cred că cele mai multe dintre femei sunt ca mine, normale. Desigur, fiecare având caracterul ei, dar normale. Unele mai slabe, altele mai puternice, unele mai decise sau mai indecise, unele chiar au mai multe dintre aceste calități, pentru că eu nu consider că a fi slab este un defect. Din contră, denotă sensibilitate.
  Și pentru că le vorbesc unor femei normale, cu dureri, bucurii și multe alte sentimente, atunci să fim serioase꞉ nu este atât de ușor să spui NU unei relații toxice. Și am și identificat, atât la mine, dar și la prietene, că uneori o facem din sadism pur. Este un fel de adrenalină într-o relație toxică, ceva ce simți că ți-ar lipsi cu toate că îți face rău. E cumva ca drogul, plăcut al dracului, dar la un moment dat știi că se va termina și nu va fi bine. Și cu toate astea, multe dintre noi, rămân pentru plăcerea drogului, chiar dacă sufletește sunt moarte, inerte, triste și depresive. Ce, nu vi s-a întâmplat? Mie da.
  Dar mai rea decât relația toxică mi se pare aia în care ai un obiect de mobilier în plus. Asta, pot spune cu mâna pe inimă, este superbă, îți crește inima de fericire să știi că tu trebuie să speli, să calci, să hrănești odraslele eventual și animalele, să strângi și să mai faci și sex pentru că el vrea și tu oricum nu ai făcut mare lucru după ce ai venit de la job. Dacă ești prea obosită pentru sex este foarte clar că ai venit sătulă acasă și devii, automat, o femeie de moravuri ușoare.
  Încerci să-i explici animalului – le cer scuze animăluțelor, ele nu au nicio vină – că statul în pat sau pe canapea spunând din jumătate în jumătate de oră ″faci și tu aia?″ nu e muncă. E, cum dracu’ nu muncește, el gândește. Normal, pentru că tu ești proastă și gândești numai rahaturi, dar ele gândește intens la cum va linge următoarea bere, chestie de bărbat adevărat, dar mai ales folositor pentru familie.
  Dar și mai buni sunt ăia care fac și ca cei de mai sus și nici nu aduc vreun venit, dar au pretenții. Și dacă te iei de ei ești materialistă. Superb! Nu-i așa că este superb? Este.
  Ei bine, despre aceste două categorii, ba chiar trei, nu am terminat de discutat, doar că eu îmi doresc altceva de la acest proiect.
  Așa cum am spus orice duduie dă sfaturi psihologice pe care nu le urmează nici ea, iar eu știu un lucru꞉ nu dau niciodată un sfat dacă nu l-am pus chiar eu în aplicare și situația să fie măcar 90% asemănătoare pentru că nu toți simțim și gândim la fel. Dar divaghez.
  Nu cred că avem nevoie de un expert care să ne spună cum să ne luăm traista pe umăr și să ne urmăm calea, cele mai multe o facem fără niciun sfat, dar cel mai rău mă enervează că nimeni nu încearcă să rezolve problemele dintre cei doi.
Da, unul nu știe să comunice, altul e bou și tot așa, dar poate ei chiar se iubesc și poate chiar ar putea îmbunătăți situația. Sigur că aceste cazuri sunt foarte, foarte puține, dar uneori merită să încerci.
  Pe de altă parte cred că dacă am vorbi unele cu altele am putea să ne luăm feminitatea înapoi și cred că i-am putea reeduca pe bărbați, sigur că vom începe cu gleznuțele.
  Eu asta propun, pentru că multe dintre noi suntem profund nefericite, trăim din inerție, ne închidem în noi, uităm cine suntem cu adevărat pentru că nici nu mai contează. Nu, nu trebuie să fie așa și NU, nu avem nevoie de psihiatrii. Avem nevoie să fim sincere noi cu noi, noi între noi și eu cred că putem schimba multe. Putem și trebuie să redevenim femei, noi trebuie să fim cele răsfățate!
  P.S꞉ Nu-mi voi da numele adevărat și v-aș ruga să nu o faceți nici voi. La un moment dat voi strânge toate aceste date și voi scrie o carte cu trăiri reale, ale unor femei reale. Am de gând să vă fac și pe voi parte din proiect. Cele care vor o pot face cu nume și prenume, celelalte cu pseudonim. Cele care nu doresc, vor rămâne oricum în cuvinte și sentimente. Vreau să dovedesc că psihologii ăștia nu știu nimic privind relațiile, ăștia care scriu, desigur, că unii sunt chiar foarte buni. Vreau să arăt care este, de fapt, realitatea pe care o trăim și cum sfaturile alea de rahat sunt mișto doar când le citești că dacă e să le pui în aplicare… da.
  Sper să putem face un proiect de succes împreună și puteți propune câte subiecte doriți pe temă. Vă mulțumesc!
                                                                          Anastassia

2 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.