Déjà vu: Fragment din romanul ”Din altă viață” de Neguț Marius Albert

   Prima zi din clasa a V-a e trasă parcă la indigo, după cea din clasa întâi – doar că, de data aceasta, după o țintire îndelungată, arunc penarul proprietate personală spre scăfârlia nesuferită a lui Androne și cum colegul meu nu e atât de prost încât să nu se ferească, reușesc inimaginabilul… Sparg tabla clasei confecționată din sticlă. Privirile colegilor mă încorsetează cu tărie de cătușe, iar lumea mea se transformă brusc într-o celulă din care nu pot evada. Urmează nebunia: tovarășa dirigintă apare cu o falcă-n cer și una în pământ, iar eu nu mă pot abține să nu mă gândesc că, chiar și așa e foarte frumoasă. Din păcate pentru mine, ia decizia de a mă duce în biroul directorului. Acesta îmi face cunoștință cu șarpele mic, apoi cu cel mare. Cel mic e confecționat dintr-un cablu subțire care ustură extraordinar, cel mare, dintr-unul gros care doare. Nu-s încântat de cunoștință, dar îndur stoic. Directorul mă lasă doar când aude că tata e vopsitor auto – în acel moment îi sclipesc ochii în cap și mă trimite acasă după părintele meu.

   Străbat drumul rugându-mă să nu-l găsesc pe tata acasă – e dimineață, deci am speranțe. Nu am noroc…

   Îi transmit tatei chemarea de neignorat a directorului și stoic în fața interogatoriului părintesc, ”recunosc” că habar nu am de ce i se solicită prezența. Ce rost are să mi-o iau așa… din start! Amân și eu cât pot inevitabilul.

  Din cancelarie, tata iese ca trenul. Din păcate, gara sunt eu… Până acasă învăț că mama își are proprii dumnezei, responsabili de faptele mele, dar în mod clar, diferiți de cei ai tatălui meu, deci demni de a fi trași în ”țeapă”. Din câte înțeleg, părintele meu nu doar că trebuie să plătească o tablă nouă, dar va vopsi gratuit și Skoda roșie a directorului. Vă las pe dumneavoastră să ghiciți cine este fericitul ce o va freca cu șmirghel…

 Neguț Marius Albert.

 

Arcidalia Ghenof (Arci)-Redactor/Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/// Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

6 COMMENTS

  1. acum suna amuzant, dar nu cred ca asa a fost atunci în pielea ta!
    ce frumoase sunt amintirile. Astept următorul roman, Marius!
    Succes!

  2. Vă mulțumesc! Da… Timpul are puterea de a schimba amintirile urâte în povești frumoase…

  3. Nu am citit încă prima carte a autorului, însă am de gând să recuperez curând 😀

Scrie un comentariu. Vorbeste cu mine!