Nedreptatea – O poveste după un caz real, de Gabriela Maria Ionescu

  Nedreptatea – O poveste reală

   Dorina studentă la Geografie era căsătorita încă din anul III de facultate cu colegul ei Paul de la Drept, cei doi se iubeau tare mult. Au făcut nunta înconjurați de colegii lor, studenții din cele două facultăți și câțiva membrii ai familiilor lor.
În anul patru au reușit cu banii strânși la nuntă și ce le-au mai dat părinții să își cumpere un apartament la parterul unui bloc, cu fața la o stradă principală din oraș. Pentru mobilă și aparatură casnică au făcut un împrumut la CEC. Le mergea bine, în general, după un an a venit și primul copil. Au primit fiecare repartiții bune, ea ca profesoară la liceul teoretic, el consilier juridic la o fabrică de mobilă. Au trecut încă doi ani și au mai avut încă un băiețel. Îi ajutau și părinții cu creșterea celor doi băieți. De la un timp Paul s-a schimbat – rămânea des peste program, spunând că are fel de fel de întrevederi, cu oameni importanți din fabrică. Venea acasă uneori și la ora 1, 2 noaptea și mirosea puternic a alcool. Dacă înainte îi face mare plăcere să iasă cu băieții în parc sâmbăta, acum nu mai ieșea decât foarte rar.

   Dorina își reținea în sinea ei reproșurile și încerca să nu se certe ca să nu fie o atmosferă neplăcută pentru copiii lor. Uneori, Paul aducea niște dosare pe care le ascundea în barul cu cheie și le încuia acolo. O singură data Dorina l-a întrebat ce e cu dosarele acelea și el a reacționat foarte urât. I-a zis :
-Atâta timp cât aduc banii în casă, să zici merci și nu te amesteca unde nu ai treabă tu.
-Da, dar nu este legal, să aduci documentele de serviciu acasă, a mai spus ea.
-Nu zău, mă înveți tu pe mine ce este legal și ce nu ??
-Ai studiat dreptul cumva tu și eu nu știu ??
-Paul, de ce îmi vorbești așa ??
-Știi ceva, du-te la bucătărie la oalele tale și lasă-mă pe mine cu treburile mele !

   După această discuție relația lor a început să se răcească vizibil. El venea cât mai târziu și dimineață dormea până la 10.
La vreo două luni după asta au fost invitați la aniversarea căsătoriei unor cunoştinţe comune. Au mers împreună, dar pentru ea a fost o seară oribilă. El împreună cu doi colegi, avocați pledanți, s-au îmbătat și au discutat ceva în secret, închiși într-una din camere. La întoarcere pe drum a anunțat-o sec :
-Noi doi divorțăm și îți iau și copiii și apartamentul!
Dorina a izbucnit în plâns, dar nu i-a zis nimic. El o privea cu niște ochi plini de ură și cu fața roșie de la atâta băutură de parcă era posedat.

   A mai trecut o săptămâna în care cei doi nu și-au adresat nici un cuvânt. Ea plângea în fiecare noapte pe ascuns, să nu o vadă băieții și simțea că toată viață i se duce de râpă. El a venit într-o zi pe la ora 16 cu un plic mare galben în care erau actele de divorț. L-a pus pe masă și i-a zis ferm:
-Ai o săptămână să eliberezi apartamentul. Băieții rămân aici și voi angaja o bonă să aibă grijă cât timp sunt eu la serviciu. Am să înaintez și actele de partaj și pentru custodia copiilor.

   Procesul de divorț a fost ceva de neimaginat, el aranjase cu cei doi colegi pledanți să fie fotografiată soția lui la acea petrecere cu un pahar în mână și cum dansase cu unul dintre cunoscuți. A adus martori mincinoși la proces cum că ea ar bea foarte mult și că este infidelă.
Dorina suferea enorm acum, intrase într-o depresie de nici nu mânca nimic și dormea zile întregi încercând să nege realitatea.
A locuit la una dintre surori și își vedea copiii doar sâmbăta și duminica. Surprinzător, divorțul i-a fost acordat lui, dar şi trei sferturi din apartament.
Ei revenindu-i un sfert din toată valoarea, deși contribuiseră în mod egal la cumpărarea lui.

   Mult timp a suferit și a stat o lună chiar într-un sanatoriu psihiatric internată, unde a plâns în continuu cât era trează și nu o sedau cu tot felul de antidepresive. A făcut psihoterapie multe săptămâni. Ajunsese la 45 de kg, era doar umbra femeii care a fost .
Cu greu a început să își revină ajutând alte bolnave din azil. Când le ajuta pe ele, uita de durerea ei. Părinții veneau mereu cu fructe și alimente sănătoase să o pună pe picioare. Tot ei îi scoteau pe băieți la plimbare în parc, la zoo sau la bazinul de înot în weekenduri .

   Treptat și ea și-a revenit puțin câte puțin căci și-a dat seama ca numai în ea este puterea de a o lua de la capăt. S-a externat într-o zi de vineri și luni deja se întorsese la catedră. Directoarea liceului unde preda i-a zis că poate să își mai ia concediu dacă vrea, dar a refuzat, hotărâtă să schimbe foaia vieții, cea în care plângea și se lăsa doborâtă de necazuri.
A aflat că Paul bea din ce în ce mai mult și că învârte niște afaceri necurate din care îi ies foarte mulți bani. Umbla cu o tânără amantă, care îl însoțea deseori. Avea acum un BMW ultimul tip, din cele mai scumpe, nou, nouț, cumpărat cu banii jos. Fabrica de mobilă la care era consilier juridic era în faliment. Atunci el a dus băieții la părinții lui împreună cu bona care îi ducea și îi lua de la școală, apoi îi ajuta să își facă lecțiile .

  Într-o zi, fostul director al fabricii a fost acuzat de fals în acte publice, frauda și arestat. S-a deschis o mare anchetă în legătură cu falimentul declarat. A fost dat la ziare și la posturile de televiziune, acum se făceau cercetări amănunțite. A fost anchetat Paul. El a angajat cei buni avocați din barou, sperând să scape.
Dorinei i-a trecut prin cap că acele acte pe care el le adusese acasă, aveau legătură cu toate aceste ilegalități. Cum el fost arestat curând, pentru că nu putea sa justifice cu ce bani a cumpărat mașina, dar nici alte bunuri. Ea a mers la procurorul cazului cu toate dosarele din barul încuiat din apartament. Din arest Paul le trimitea fel de fel de amenințări cu moartea. Unul dintre polițiști ajutat-o înregistreze tot. După un an de înfățișări la tribunal Paul a fost condamnat, atât el cât și directorul economic al fabricii, la 7 respectiv 8 ani de închisoare fiecare și confiscarea averilor.

   Ajutată de același polițist care i-a recomandat o foarte bună avocată, Dorina a redeschis dosarul partajului divorțului ei, care conținea foarte multe ilegalități.
S-a rejudecat partajul, ei i-au fost încredințați acum copiii definitiv, dar și apartamentul.
După cinci ani de detenție, Paul a cerut să facă apel la Curtea de Casație și Justiție, dar în urma acestui apel, a mai primit doi ani suplimentar față de sentința inițială. Așa că a avut de executat încă 4 ani după apel .

   Dorina împreună cu băieţii ei, mergeau des la socrii care au ajutat-o cum au putut. Cumva, dreptatea a învins până la urmă și după atâta disperare a ieșit soarele și pe strada ei.
Pe băieți i-a învățat mereu să respecte legile, moralitatea, dar și oamenii; să nu fure sau să creadă vreodată că adevărul nu se află!
Le-a fost greu băieților să crească fără tatăl lor, dar au înțeles în timp că acesta a greșit și că trebuie stea închis în penitenciar ca și plată pentru faptele lui.

Întâmplări adevărate

Creaţie Literară

Gabriela Maria Ionescu

4 COMMENTS

  1. Viața poate fi uneori atât de crudă… Ma bucur că povestea Dorinei a avut un final fericit

  2. Uneori oamenii au putetea sa se ridice si sa mearga mai departe.
    Frumoasa poveste,multumim

  3. Citind astfel de povesti, ajungi sa crezi ca intotdeauna exista un happy end 🙂

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.