Discreție garantată – Alex Turner – Editura Bookzone – recenzie

Discreție garantată – Alex Turner – Editura Bookzone – recenzie

Discreție garantată - Alex Turner - Editura Bookzone
Literaturapetocuri.ro

Discreție garantată, de Alex Turner – Editura Bookzone – recenzie

 Discreție garantată

Autor: Alex Turner

Număr pagini: 158

Editura: Bookzone

   Discreție garantată – Alex Turner o carte remarcabilă.

   Ne petrecem o mare parte din timp judecându-i pe ceilalți. Raportăm acțiunile și faptele lor la valorile noastre și îi catalogăm drept inferiori prin deciziile lor etichetate drept „greșeli”. Creștem în ego-urile noastre doar subliniind cât de mult pot greși ceilalți… fără să ne gândim la propriile carențe, la propriile slăbiciuni, vicii sau greșeli. Într-un cuvânt, judecăm. Suntem – fără îndoială – într-o epocă prolifică în studii despre comunicare. Niciodată în istoria omenirii n-a mai existat o perioadă în care să se teoretizeze atât de mult relația dintre oameni… și totuși, practica ne demonstrează că noi, oamenii, neîncetat și iremediabil, ne judecăm semenii…

  Cartea despre care o să vă vorbesc în cele ce urmează e o mărturisire a acestei slăbiciuni, a păcatului de a-i judeca pe ceilalți pe baza aparențelor.

   „Discreție garantată” este o carte discurs. E o pledoarie pentru esența suferinței umane pe care unele suflete o ascund, un strigăt pentru salvarea iubirii, pentru că nimic nu poate salva mai bine un suflet, decât acest nobil sentiment… dar, dincolo de toate acestea, „Discreție garantată” e o carte pe care o citești mai mult cu inima decât cu mintea, o mărturisire a unor evenimente pe care eu le-am perceput ca fiind reale. Ceva din adâncul ființei mele a simțit că această mărturisire e o întâmplare reală a unor oameni pentru care rănile încă nu par vindecate. Pentru că mărturisirea s-a oprit tocmai acolo unde cititorul și-ar fi dorit să afle continuarea, Alex  Turner promite un răgaz și apoi o continuare a firului epic într-un nou volum.

   Alex Turner este un scriitor care promite. El semnează un contract cu o agenție literară de pe Bridge Street, dar traversează ceea ce scriitorii numesc „perioada de lipsă de inspirație”. Totuși, el nu dorește să își încalce principiile scriind cărți la comandă, despre subiecte pe care le consideră nedemne de un scriitor serios. Sean Cole, agentul său, începe să îl preseze, însă inspirația nu pare să se ivească. Viața lui Turner ia o turnură ciudată  atunci când Sean îi face o propunere… aceea de a scrie o carte la comandă. Cea care voia să-și transpună povestea în paginile unei cărți era o fostă escortă. Alex refuză vertiginos această propunere, susținând sus și tare că el nu se coboară la un astfel de nivel.

„-Este o fată care vrea să-și spună povestea ei de viață.

-Aaaaaaa…

-Alex, este exact ce-ți trebuie ție. Vei scrie povestea de viață a fetei ăsteia. Minunat, nu? Asta voiai tu să faci… asta ai vrut dintotdeauna, mai ții minte cum mi-ai spus atunci când ne-am văzut pentru prima dată:„Ajutați-mă să aprind în oameni sentimente nebănuite, prin povești de viață!”

-Așa este, dar cine este fata asta atât de importantă, am întrebat eu entuziasmat.

-O escortă din Manhattan, spuse Sean, fără prea mare convingere și privindu-mă sceptic”.

Refuzul lui Alex este unul radical.

„Nu scriu eu așa ceva”.

   Nu trece mult timp și Alex află că escorta care voia să i se scrie povestea era o fată din copilăria sa, de care fusese îndrăgostit în adolescență. Ceva din inima sa îl îndeamnă să afle povestea Amaliei și din acest punct, viața sa devine un șir perpetuu de descoperiri, de răsturnări de credințe, de reconstrucție de valori… de frământări.

   Când lumea din jur abundă în subiecte care de care mai ofertante, din care să se nască adevărate bestseller-uri, Alex hotărăște să scrie această carte… așa crede el, dar pe tot parcursul cărții există sentimentul puternic de dominare a cărții. Cartea aceasta a fost menită să fie scrisă de el… pentru că unele lucruri în această existență trebuie să se întâmpla într-un anume fel.

   Anumite evenimente vin în viețile noastre cu scopul de a ne preda o lecție, cu scopul de a ne ridica un voal al ignoranței de pe ochi, cu scopul de a ne face inima să se deschidă… așa că – fără îndoială – era un singur om care putea să scrie această carte, iar acel om era Alex.

   Ce se întâmplă mai departe… ce descoperiri face Alex în timpul întâlnirilor sale cu Amalia, veți afla citind această carte pe care nu o veți lăsa din mână nici după ce ați ajuns la final…

   Cu cele 158 de pagini, cartea pare una destul de ușor de citit… însă există momente când vrei să te oprești și să te gândești la propriul sistem de valori, la oamenii pe care i-ai întâlnit și i-ai judecat…

  Ceea ce vreau neapărat să subliniez este calitatea textului literar foarte bine realizat. Frazele – încărcate de sens și de sensibilitate – sunt plasate exact la locul potrivit, într-o ordine firească, pentru a-i crea cititorului oportunitatea de a fi parte emoțională din poveste și pentru a-l invita să își analizeze puritatea sufletului și disponibilitatea de a crea sau nu armonie cu oamenii pe care viața i-a plasat în drum. Iată un citat care m-a impresionat foarte mult:

   „Creația literară imită viața, întotdeauna… Cu ceva timp în urmă, am citit un studiu despre vise și am aflat acolo că orice chip visezi, este, cu siguranță, unul pe care l-ai întâlnit de-a lungul vieții”.

  Firul epic este simplu, ușor de urmărit, dialogul alternează în proporții juste cu fragmentele de confesiune, într-o coerență absolută.

   Discursul cursiv, confesional, antrenează cititorul într-o complicitate care îi conferă acestuia din urmă un rol important… acela de ascultător de mărturisire.

Ah! Cred că te-am avertizat… vor fi momente când poate vei crede că bat câmpii sau că mă abat de la subiect, dar crede-mă… mai târziu, toate vor avea relevanță”.

   Finalul este unul dintre cele mai frumoase pe care le-am citit vreodată… deși creează în mod clar premisele pentru cartea următoare. Ideea aceasta de a lua o pauză pentru că povara poveștii apasă pe suflet prea tare mi se pare una dintre cele mai elaborate idei literare.

  Știu… s-a scris mult despre viață, despre iubire… despre oameni și judecăți… dar această carte nu este o carte! Este un moment de confesiune al unui om care nu a vrut să scrie o carte, dar a scris-o.

„Ce m-a determinat totuși să o fac?

Povestea ei, o poveste de viață neașteptată sau altfel spus, povestea escortei care m-a sedus.”

Verificaţi disponibilitatea cărţii Discreție garantată, de Alex Turner pe Bookzone.

Recenzii cărţi

 

 

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

14 COMMENTS

    • Marius, eu am intrat în atmosfera cărții… și acest lucru mi se întâmplă de fiecare dată când citesc o carte bine scrisă. E ca și cum aș fi acolo și implicarea emoțională e maximă. Mulțumesc mult!

  1. Nu mi-a placut. Cu parere de rau o spun. Am asteptat pe tot parcursul cartii povestea fetei asteia si nimic…. Suferinta exista dar dupa cum spune si el oricine are de ales. Eu cred ca oamenii se pot schimba si cred in sufletul bun al oamenilor îngropat undeva sub masca ce o poarta dar cartea asta nu a fost despre asta. A fost despre dezamagirea lui fata de cum altii o percepeau pe Amelia, ceea ce si facuse el la inceput fara a-i acorda vreo sansa. E putin mediocru si egoist daca ma intrebi pe mine…

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.