Fraiero! de Ciprian Pop

Fraiero!, de Ciprian Pop-Quantum Publishers-recenzie

Nr. pagini: 295
   De la începutul cărții, autorul precizează că:
,,Înainte de toate, vreau să îți spun că tot ceea ce am scris în această carte este real. Doar numele persoanelor au fost schimbate, pentru că așa este mai bine. Sau, după cum spunea Puya în piesa cu stil: Numele lor au fost schimbate pentru ca bărbaților să nu-și dea seama.”
  Eu trag nădejdea că este o ficțiune, iar această satiră la adresa adolescenților, este pur întâmplătoare! Mă gândesc că părinții săi aveau grijă de el și îl controlau când venea acasă, mai ales că era la liceu în anul terminal.
  Ce pot să știu eu, o mamă de adolescent de șaisprezece ani? Ştiu că îl verific când vine acasă, asta e clar, sper să nu scape chiar așa tare ca personajul nostru!
  Mai știu că într-adevăr există și adolescenți, destul de mulți, la care mintea le este la sex, fete și beții, eu  una, sper, să nu fie așa mulți!
  Psst-eu numeam această carte Fraierul nu Fraiero! Din ce motiv? Rateurile dese din viața lui în materie de fete și nepăsarea de ceea ce îl înconjoară. L-am apreciat totuși că a luat bacul! Intrarea la facultate, iarăși l-a propulsat în ochii mei!
  Spre final, când Antonia l-a mai liniștit, mi-a plăcut de el, dar când nu a rezistat Emei, a scăzut iarăși drastic la comportament în ochii mei!
   Adolescentul Cipri, visează la sex fierbinte, la fete dezbrăcate, la ceea ce le-ar face el, la cum să se îmbete bine data viitoare și cât ar putea să bea.
  Interesant concept de viață! Textul este nostim, aici îl felicit în compararea sa cu personajele noastre publice, a mers la fix!
  Limbajul său de ardelean și faptul că, într-adevăr corespunde acestui tipar, este simpatic!
   Să începem cu cei trei prieteni: Cipri, Andrei și Ionuț! Eii, acest trio nu duce grija zilei de mâine! Cipri, care era un fel de bufon printre colegi, îi plăcea nespus să spună glume, să participe la petreceri, să iasă în club cu prietenii, dar mai ales să bea!
   Petrecerea era cam așa:

Stăteam la masă și îi admiram pe toți. Parcă erau pești zbătandu-se pe uscat. Din când în când, mai venea câte o colegă la mine (de fapt coleg, dar am zis și eu așa, ca să mă laud) și mă chema la dans. Eram tentat să ating sticla, mai ales că, în mintea mea, se preschimbase într-o tipă super mișto, care făcea streaptease. Cel mai bun mod de a scăpa de tentație este să i te supui. Aveam de recuperat, colegii aveau vrei două ore avans.
 Am început să beau votcă cu shot-uri de Jager, apoi le-am stins cu bere. În treizeci de minute am fost pilaf. M-am teleportat rapid în starea în care voiam să fiu încă de când ajunsesem.”

    Totul se vede în roz după așa o tratație. Distracția este distracție, cheful de dans revine, flirtul după gagici este super activ, ce mai, o seară reușită de petrecere. Când, în stare de ebrietate fiind, și unicornii zboară, și să vezi unii colegi mai beți ca tine, ți se pare plin de haz.

“La un moment dat, am vrut să fumez o țigară în liniște și am ieșit afară. Am dat colțul (nu acela pe care l-a dat bunicul meu), iar în spatele restaurantului l-am văzut pe Mircea, un prieten, cu o țigară în gură și o lopată în mână. În stânga lui era o grămadă de nisip mai mare decât el. Când m-am apropiat, am observat că îl mută dintr-o parte în alta. M-am gândit că era vreun ritual de-al familiei lui, și noaptea trebuia să dea la lopată.
-Ce faci, mă, ai înnebunit? l-am întrebat eu.
-Aici erai? Cum ai ieșit?
M-am uitat la el exact ca la un chinez care încerca să-mi explice în japoneză teorii ale fizicii cuantice.
-Mă, ești prost? Pe ușă. Doar nu crezi că am sărit pe geam.
-Nu erai, aici,în nisip?
-Cum să fiu în nisip? Acum am ieșit din restaurant.
-Mi-a zis o domnișoară că te-a îngropat, aici, în nisip.
Și m-a rugat să te scot până merge ea la baie.
-Cum să fii atât de prost? Cum să își bată chiar așa joc de tine? Lasă lopata și hai înăuntru!”

    Pe lângă faptul că a fost comic, gestul colegului, deși beat, m-a impresionat. A încercat să își salveze colegu’, nu?
   Dacă la beții este as, la fete nu prea… Aici l-am compătimit. Întâlnește și el o fată super mișto, și realizează că trebuie să rămână buni prieteni. Astfel că relația cu Izabela rămâne platonică, nu că nu ar avea cel mai trăznet corp, nu că nu ar vrea Cipri mai mult, dar dehh… trebuie să te și sacrifici pentru o prietenă.
   La fel cum te sacrifici și pentru un prieten. Când întâlnești o bucățică bună ca Laura, nu o prezinți prietenului tău, nu te lauzi așa tare, s-ar putea să îi cadă cu tronc.
   După câteva întâlniri cu fata cu părul brunet, tenul alb ca laptele și pieptul mare bineînțeles, îi face întâlnire lui Andrei cu bunăciunea asta. Andrei, un prieten simțit ( așa de ochi lumii) nu încearcă prea tare să fie atras de Laura. Cei doi prieteni, vor ieși separat și pe ascuns, evident, cu Laura. Cipri pentru că o place mult. Laura cu Cipri pentru a afla cât mai multe despre Andrei, pe care îl place mult. Andrei, care face pe inabordabilul este pe cale să o piardă cu indiferenţa lui. Cel care este cavaler și cedează, este Cipri, nu fără părere de rău, evident!

 

P.S. Niciodată nu i-am spus Laurei că-mi plăcea de ea atât de mult. Am lăsat-o să creadă că mă dădeam la ea doar pentru sex. Nu voiam să știe asta atunci, pentru că mă simțeam inferior ei, iar în momentul în care am văzut cât era de disperată după Andrei, am decis să mă retrag. Da, fraiero, te-am plăcut enorm de mult!
P.P.S. Oricum, fraierul capitolului este tot cel care i-a făcut cunoștință lui Andrei cu Laura, cu toate că era îndrăgostit de ea. Fraiere!”

  Dacă nu a reușit să facă sex cu Laura, cu Dana nici atât, deși au fost împreună trei luni. Au fost și la mare împreună, ocazii au fost și nu prea. Băieții într-o cameră, ioc intimitate, fetele în altă cameră. Doar câteva mozoleli și inflamarea părților sensibile, atât a reușit Cipri cu Dana. Aici, firea geloasă a lui Cipri a ieșit la suprafață. Lui îi plăcea să stie tot timpul ce face, unde este. Această afecțiune și control pus pe tavă nu i-a căzut tocmai bine în această relație.
  După eşecul cu Dana, a încercat el să stea supărat, dar a urmat Antonia. Aceasta practica și participa la dansuri sportive. Arăta foarte bine, cu un piept foarte bine făcut, a fost prima dragoste a lui Cipri. Cum a fost rugat de prietenul său Dragoș, să îl ajute la un stand pe tatăl lui, Cipri realizează că îi place partenera de dans a prietenului său. A fost și prima relație în care a avut parte de sex. A reușit să nu o facă foarte tare pe gelosu, iar sacrificiile pentru fata iubita nu i s-au părut prea mari.
   Cipri era deja la facultate, Antonia era la liceu. A început să se îmbete mai rar, să fie conștient de ce este nevoie într-o relație, să fie mai responsabil.Tatăl Antoniei, la fel ca orice tată de fată, nu prea este de acord cu relația, iar vârsta, nu prea mare a fetei și apropierea bacului sunt două din aceste motive. În clasa a doisprezecea, când Antonia a început să iasă mai rar și să stea mai mult în casă să învețe pentru bacalaureat, Cipri s-a întâlnit cu Ema, și dintr-un masaj, dintr-o bere, cei doi au ajuns să facă sex. O dată, poate a fost accidental, dar tot Cipri s-a simțit cel vătămat și nevinovat! Dar a doua oară cine a fost de vină?
   Ce se va întâmpla mai departe? Va afla Antonia și prietenul Emei despre relația celor doi?
   Cine este pe cale să îi descopere împreună?
   Vă las pe voi să descoperiți citind această carte extrem de amuzantă.
Fraiero! de Ciprian Pop poate fi comandată de pe site-ul Editurii Quantum Publishers

Verifică disponibilitatea cărţilor în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi Editura Quantum
Nicoleta Zetoca (Nicol)-colaborator special/Dacă ar fi să mă descriu? Sunt o minionă cu gura mare, sunt mamă fericită, soţie şi prietenă pentru cei care vor. Interacţiunea cu alte persoane mă face fericită... Eu sper că sunt sociabilă, iar umorul meu un pic sarcastic, sper că nu deranjează pe nimeni! Ce îmi place cel mai mult? Normal cărţile! Îmi plac florile şi frumosul. Citesc cărţi de mic copil. Informaţiile pentru mine sunt ca o gură de aer. Întotdeauna am avut o întrebare pe buze: ce? de ce? şi cum? Autori preferaţi? Sunt mulţi, dar cel mai mult îmi place romantismul şi un hapy-end-ul bun al cărţilor.

16 COMMENTS

  1. Felicitari pentru recenzie! Nu e chiar genul meu cartea, desi trebuie sa recunosc ca titlul si coperta sunt foarte bine alese.

  2. Felicitari pentru recenzie si penru onestitate! Eu recunosc ca Fraiero nu e genul meu, dar sunt convinsa ca altii o vor aprecia. De fapt, stiu ca are deja fani multi 🙂

    • Multumesc Oana,asa am inteles si eu ,ca ar fii reale,daca ar fii fost clar fictiune,era alceva!

    • Pai,cred si eu ca te-ai bine dispune!E o vorba-,,tembel pana la moarte!” Aici se aplica manusa!

  3. Frumos articolul, si cartea pare interesanta. N-am citit-o dar din ce am citit din ea, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc daca este facuta pe tiparul de la “Suge-o Ramona!”. Ma rog, nu e ca si cum doar autorul respectiv a avut intamplari din astea in viata lui dar ca idee.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.